3,422 matches
-
p. 25). Acesta cred că este sensul expresiei Siberia spiritului: înghețarea, încremenirea, interdicția absolută de a-ți exprima opiniile în mod liber, fără nici o constrângere. O altă idee curioasă a lui C. Coroiu este aceea că el contestă "literatura de sertar", pe care, culmea, o ia în derâdere și o socotește "o gogoașă ce s-a dezumflat". L-aș întreba: dacă Memoriile mandarinului valah, carte despre care a scris cu mare entuziasm, ce fel de literatură este? Putea oare să vadă
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
dacă Memoriile mandarinului valah, carte despre care a scris cu mare entuziasm, ce fel de literatură este? Putea oare să vadă lumina tiparului în condițiile de teroare și cenzură politică înainte de 1989? Firește că nu, fiind obligată să rămână în sertar, în așteptarea unor zile mai bune. în ce categorie să includem Luntrea lui Caron de Lucian Blaga, Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, masivele jurnale ale lui Pericle Martinescu și Mircea Zaciu, romanul Adio Europa de I. D. Sârbu, ca să dau
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, masivele jurnale ale lui Pericle Martinescu și Mircea Zaciu, romanul Adio Europa de I. D. Sârbu, ca să dau numai câteva exemple dintre scrierile ce ar fi fost, evident, interzise, decât în ceea ce numim "literatură de sertar"? în fine, lui Constantin Coroiu îi mai scapă și câte o informație de istorie literară: Creangă i-a dedicat volumul de Amintiri nu Iuliei, ci Liviei Maiorescu. Tentația, ca să nu spun obsesia superlativului ("titlu magnific ", "verbul său uneori genial", "o
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
secund. Căci erudiția e doar trusa de machiaj ce acoperă carnea unei intuiții: este excrescența ulterioară ridicată pe schela unei adulmecări inițiale. În schimb, fără intuiție, istoria devine spectacol propagandistic slujind cerințelor prezentului, simplă însăilare de cunoștințe menite a umple sertarul unor directive ideologice. Există o prospețime a evenimentului viu pe care un istoric, dacă își merită numele, o poate reînvia din cîteva amănunte și cîteva sugestii. Condiția pe care trebuie s-o îndeplinească spre a surprinde viața evenimentului se numește
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
îmi vine să spun că literatura română de azi a avut parte de ceea ce merita, ca noi toți de altfel. A rămas o literatură de lichele într-o țară de lichele. Nu știu cît vor recupera jurnalele și cărțile de sertar din rezistența față de monstruozitățile din jur, dar mă tem că procentul va fi foarte mic, aproape infim, pentru că aberațiile cresc zilnic, într-o proporție amețitoare, cu care nici un condei, oricît de încercat nu poate ține pasul. Și apoi mulți, cred
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
miracol, aceste straturi represive ar dispărea, toți am descrie numai mizerii. Și ce mizerii! De toate calibrele, de toate culorile, de cele mai variate întinderi." Așadar nici "mizerii" pentru voyeuriști, nici încredere în propriul destin de scriitor, nici dizidență de sertar și nici, în fine, dorința de a publica vreodată acest jurnal. Un lucru pe care trebuie să-l credem pe cuvînt și să nu considerăm vreodată că ar fi aici un artificiu de diarist, pentru că de orice poate fi bănuită
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
swap de carduri. Dar deschiderea lor se dovedește a fi o provocare chiar și pentru utilizatorul smartphone cel mai experimentat. Inginerii de la Espoo au reușit să vină cu un mecanism de deschidere unic, capacele servesc ca ușile din față pentru sertare mici în cazul în care vă puteți pune cărțile. Nokia X7 vine cu o cameră de 8-megapixeli cu dublu bliț LED. se poate tasta de fotografiere fizică pe dreapta. Nokia X7 permite înregistrări de până la 720p video HD de până la
Nokia X7-00 () [Corola-website/Science/325542_a_326871]
-
după numărul mare de cărți publicate (toate parabole vătuite autobiografic), teama lui pare să fi fost aceeași: să nu moară "nemărturisit". Dacă I. D. Sîrbu scrie "în postumitate", fiind revelația absolută a prozatorilor cu o autentică și cutremurătoare "operă de sertar", P. Georgescu scrie mult și, așa-zicînd, la lumină, dar își condamnă eroii (alter-ego-uri multiplicate) la o veșnică "stare de criză", la calvaruri emoționale în căutarea unui anume "timp pierdut", singurul în măsură a le descifra "drama eșecului" existențial. Nu știu
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
se apăra de propria-i reacție, necontrolată, recurgând la poza, inutilă, de gentleman. Așa se face, poate, că pălăria nu e folosită ca loc în care s-ar fi putut rătăci biletele fals câștigătoare - le găzduiește, mult mai prozaic, un sertar cu hârtii. Pălăria, în schimb, rămâne semnul unei stăpâniri de sine niciodată dobândite. Altfel stau lucrurile în O scrisoare pierdută. Pălăria nu mai este personală, ci întâmplătoare. Un cetățean care pleacă dintr-o adunare cu pălăria altuia pe cap poate
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
precedenta apariție critică din seria de autor, Spectacolul rezonanței, manuscrisele rămase în arhiva familiei înfățișează numeroase semne ale „bătăliei” cu cenzura. Acest traseu accidentat pune, spuneam cu altă ocazie, probleme neprevăzute editorului de după 1989, căci, dacă în cazul scrierilor de sertar se pot aplica fără probleme principiile reproducerii textelor inedite, în cazul celor cenzurate apar aspecte pe care disciplina editologiei nu le-a prevăzut. Se mai respectă regula reproducerii ultimei ediții antume a unei cărți? Cum și unde se introduc eventualele
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
fi promovate către investitori. Mai ales către Camerele de Comerț ale țărilor din occident. Parcurile industriale ca Program al Consiliului Județean nu trebuie să fie doar o bună intenție exprimată pe la seminarii și prin hârtii care apoi se pierd prin sertare. Un asemenea program al Consiliului Județean trebuie să vină cu finanțări pentru dezvoltarea infrastructurii, pentru zonele identificate și propuse de către orașe: extindere rețele de apă, canal, platforme pentru deșeuri industriale, drumuri de acces etc. Consiliul Județean trebuie să fie partenerul
Înfiinţarea de noi parcuri industriale ar putea salva economia din Alba () [Corola-journal/Journalistic/52564_a_53889]
-
se prezintă apocalipsa cotidianului, insinuare a absurdului în cutele cele mai familiare ale vieții, între micile gesturi și întîmplări, magnetic atrase de caricatură: "Pe drum se aude trecînd căruța/ cu pepeni/ ca o groapă comună a capetelor" (Încăperea). Ori: "Prin sertar îmi căutam ideile/ Piticii îmi furaseră cheile/ Cu care desfăceam, ascuns, cîte-un nor/ În încăpere se căsca rece un gol/ Mă priveau din televizor/ Furnici cu coarne și gîndaci cu vizor/ De pe metereze. Mă priveau new-yorkeze/ Cu humori și proteze
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl lasă în urmă, cu și mai multă îndrăzneală. Eroul timpurilor noastre fuge, spre a-și surprinde identitatea, dar și din aspră necesitate. Lucian, din Hotarul de nisip, romanul de sertar al lui Pavel Chihaia - scris în anii 1952-1954 și publicat după Revoluție în Jurnalul literar, iar în volum în 2007, la editura "Paideia", Buc., sub egida Institutului național pentru memoria exilului - fuge pentru că este urmărit, hărțuit, de organele Securității. El
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
aveți pentru ce, răspunse șeful de gară. Fata ieși pe peron. - La revedere, strigă. - La revedere, strigă și șeful de gară. Se întoarse în ghișeu și dădu pe gât cafeaua. Își aprinse o țigară. Scoase revista cu integrame dintr-un sertar. - Auziți? zise fata. Era în fața ghișeului. - Da? - Nu mi-ați dat bilet! - Scuzați-mă. Am uitat. Șeful de gară îi întinse un bilet. Mohoreni-București Nord, scria pe el. - Mersi, zise fata. - Cu plăcere. Fata mai zăbovi o vreme în fața ghișeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu-și mai putea permite să piardă timpul. Deschise ochii și obervă că pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
era sexul și fiecare se întreba cum putuse trăi atâta vreme fără. Cine știe. Cum după puțină vreme făcuseră deja tot ce se poate face cu o pulă, o pizdă, două guri și două cururi, trecură la jucării. Într-un sertar din dormitorul lui Shuoke fu înființată o colecție care conținea vibratoare, dildouri, pompe, vagine, inele de pulă, un fel de bile de băgat în pizdă, alte bile mai mici de băgat în cur, degete anale, cătușe, sfori, uleiuri, lubrifianți, creme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de cenți un sfert de oră), iar restaurantele drive-in unde se serveau burgeri aveau farfurii zburătoare parcate pe acoperișuri și majorete delicioase care zburau printre mașini pe patine cu rotile, ducînd milkshake-urile. A găsit magazine rock adăpostind adevărate comori În sertarele lor prăfuite, neatinse de pe vremea În care prospectorii jegoși și bărboși le lăsaseră baltă; un muzeu construit special pentru „cel mai mare șarpe din lume“, 50 de cenți intrarea, unde șarpele era mînuit de cea mai bătrînă femeie cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Își dă jos aripile. — Te deranjează? Întreabă ea, pășind grațios peste pene. Le atîrnă Într-un dulap și Wakefield zărește o clipă un Întreg șir de aripi În toate culorile curcubeului. Apoi se așază În spatele biroului și scoate dintr-un sertar un pachet de cărți uzate. — SÎnt cărți de Tarot În Braille, În caz că ai vreo curiozitate. Acum spune-mi ce vrei să știi. Zelda Își face de lucru aprizînd un bețișor parfumat cu aromă de salvie. — O să fiu foarte sincer cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trebuie Întotdeauna să fie o femeie? — În regulă. De cînd trăiești cu ciocănitul? Lui Wakefield nu-i place jocul ăsta. — De la naștere, răspunde sarcastic, dar cu ciocănitul acesta anume, cam de două luni. Reverendul pune cărțile de tarot Înapoi În sertar. — O să-ți citesc În talpă, spune. Zelda o să Învețe și ea ceva nou. — Ce bine, strigă veșnic entuziasta practiciană a trupului. Wakefield e total confuz. — În ce să-mi citești? — În talpă. Wakefield se gîndește la picioarele lui. SÎnt solide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bătuse la ușă, iar eu țipasem „Intră, ușa e deschisă!“. Norocul fusese că Realitatea se întorsese acasă pe neașteptate și găsise Nebunia Temporară bântuind nesupravegheată pe coridoarele minții mele, intrând în camere, deschizând dulapuri, citindu-mi scrisorile, uitându-se în sertarul cu chiloți, chestii din astea. Realitatea a alergat și-a adus Rațiunea. Și după o încăierare, amândouă au reușit să dea afară Nebunia Temporară și să-i trântească ușa în nas. Nebunia Temporară zăcea acum pe pavajul din parcarea minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
decisă către maldărul de haine proaspăt călcate de pe scaun. Mama a rămas complet șocată atunci când m-am apucat să le sortez. Am luat un braț de haine și i-am spus mamei: — Pe astea mă duc să le pun în sertarul Annei. Dar... a bâiguit mama. Fără nici un dar, i-am replicat eu pe un ton liniștitor. Nu, Claire... a spus ea agitată. —Mamă, am insistat eu foarte mișcată de grija ei, dar ferm hotărâtă să mă adun și să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
camera mamei s-a închis în urma mea. Așa că atunci când mama a strigat în urma mea, vocea i s-a auzit cumva înăbușită. —Claire! Pentru numele lui Dumnezeu! Cum o să-i explic lui taică-tu că toți chiloții lui au ajuns în sertar la Anna? Eu eram în genunchi în fața comodei din camera Annei. M-am oprit din ce făceam. Nu puneam chiloții tatei în sertarul Annei, nu-i așa? Ba da. Mi-am dat seama că era cazul să-i mut. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
numele lui Dumnezeu! Cum o să-i explic lui taică-tu că toți chiloții lui au ajuns în sertar la Anna? Eu eram în genunchi în fața comodei din camera Annei. M-am oprit din ce făceam. Nu puneam chiloții tatei în sertarul Annei, nu-i așa? Ba da. Mi-am dat seama că era cazul să-i mut. Pentru că Annei nu avea să-i trăsnească prin cap că e ceva în neregulă când avea să-și schimbe chiloții și să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ca să ajungă la baie, trebuiau să treacă prin dormitor, iar ca să ajungă în sufragerie, trebuiau să treacă prin baie. Dormitoare separate printr-un covor colorat atârnat de tavan, care trebuia să dea senzația de intimitate. Șifoniere pe hol. Comode cu sertare în bucătărie. Cratițe și găleți în baie. Frigiderul pe scară. Măsuța de cafea din sufragerie construită din patru cutii albastre de lapte și o bucată de placaj. Înțelegeți! Chestii de genul ăsta. O bucătărie ca atinsă de fulger sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-am mai făcut sex cu nimeni. A, a exclamat el. Apoi, cu o voce ceva mai ridicată: —De ce vorbim în șoaptă? — Nu știu, am chicotit eu. După care a urmat ritualul prezervativului. Știți la ce mă refer: pipăitul prin sertar în căutarea lui, foșnitul ambalajului rupt și replici gen: „Pe partea asta? Sau vine invers?“. Când, într-un final, reușești să-l pui, descoperi că erecția a dispărut. Numai că a lui Adam n-a făcut chestia asta. Adică n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]