2,780 matches
-
a acelui loc. Am urcat pînă la etajul al treilea, unde un coridor Îngust Își deschidea drum spre aripa de sud a casei. Acolo tavanul era mult mai jos, iar ușile mai mici. Era etajul la care se găseau Încăperile servitorilor. Ultima, am știut fără să fie nevoie să spună Julián ceva, fusese dormitorul Jacintei Coronado. Julián s-a apropiat Încet, temător. Acela fusese ultimul loc unde o văzuse pe Penélope, unde făcuse dragoste cu o fată de numai șaptesprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și chipul amenințător al lui Tomás, m-am strecurat În apartament. — Bea? am țipat. Bea, sînt eu, Daniel... M-am oprit În mijlocul coridorului. Apartamentul transmitea ecoul glasului meu cu acel dispreț al spațiilor goale. Nici domnul Aguilar, nici soția, nici servitorii nu au apărut ca răspuns la strigătele mele. — Nu-i nimeni. Ți-am mai spus, a zis Tomás din spatele meu. Acum du-te și să nu te mai Întorci. Tata a jurat să te omoare și n-am să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
forma cea mai cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone) ce formează cuplu cu Arlechino, Brighella (șmecherul intrigant), Pulcinella, Pollichinelle (intrigantul), Trivellino (servitorul intrigant), Scaramuccio (fanfaronul mincinos sau bărbierul), Tartaglia (bâlbâitul), femei prețioase, ridicole, savante, gaițe. Cele câteva exemple oferite mai sus ne îngăduie să afirmăm că personajul comic a fost conceput și realizat în mod diferit pe parcursul etapelor literaturii. Varietatea imensă a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
sau „păpușile lui”<footnote I. L. Caragiale, Oare teatrul este literatură?, în op. cit., p. 317. footnote>. Înrudirea comediei caragialești cu mimus-ul este ilustrată prin structura comediei D-ale carnavalului, în care sunt prezente pantomima, travestiul și unele personaje tip: bărbierul, prostul, servitorul, încornoratul, cuplul comic, femeile vesele. Personajele feminine sunt cele mai apropiate de vechile scheme comice dintre toate personajele lui Caragiale. Ele participă la jocul general, la încurcăturile dintre „traduși” și „traducători” și cei fără vină. Mița intră direct în scenă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
s-a oprit să cineze în aer liber la Sutri . Dar în ziua aceea Roland și mama sa nu mâncaseră nimic,astfel că dând, fără de veste, peste ospățul regal și văzând belșugul de merinde , Roland smulse ce putu din mâinile servitorilor și reuși să fugă cu toată împotrivirea lor . Împăratul , când i s-a povestit această întamplare , își aminti de o prevestire ce i s-a arătat în vis și porunci ca băiatul să fie urmarit . Trei cavaleri o porniră după
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o privire de rugăminte spre Elena, care se retrăsese iar cu Nory în același colț - ca într-o cetate a ei proprie, de durere și rS drept la respectul durerii - Halii-pa ieși, totuși. Se auzi clopoțelul vibrând puternic, pași de servitori, ordine. Elena, cu pas încet și cu o expresie de întuneric pe obrazul ei regulat și senin, se coborî și ea spre apartamentele tainice ale casei. Câteva silabe ascuțite ajunseră până în hali. Lenora avu o zvâcnire a mușchilor, apoi căzu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lina era înăbușită, ca de obicei când vorbea mai mult. Biata Lina intra în ebulițiune repede, ca o cratiță de acelea care dau în fiert numaidecât. începu dezordonat serviciul ciocolatei cu lapte. Eliza se agită cu stingăcie și fără de spor. Servitorii erau apatici. Doru fu cel care primi toate manifestările de nemulțumire ale Lenorei. Când prinse de veste că Eliza se "obosise", trebui ca Doru să o invite să ia locul lui. - Prepară tu, Doru, ciocolata Elizei, cum știi că-i
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cândva albă, cu o umbrelă neagră sub braț. Arată ca un funcționar la căile ferate sau ca un profesor particular, o apariție ciudată, discordantă pe fondul pustiului. Este evident că răspunde de acest transport, tot așa cum e la fel de evident că servitorii nu i-au cerut aprobarea înainte de a se opri. Făcându-și loc, îl salută pe Forrester, care-și duce mâna la marginea topi-ului, în semn de răspuns, apoi încearcă să i se adreseze în hindi, dar, spre uimirea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă. Curând, ploaia se întețește, iar picăturile mari cad în praful de peste tot, ca niște bombe. Cămilele speriate se agită pentru că nu li s-a scos piedica de la picioare. Servitorii aleargă care încotro, în jurul bagajelor. Moti Lal continuă perseverent să discute cu Forrester, care descalecă și scoate șaua de pe cal. Moti Lal nu este stăpân aici, o, nu, e doar un însoțitor în care familia are încredere. Au lăsat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost greu de controlat, chiar și înainte să-i moară mama. Tatăl o neglija, indiferent ce-ar fi făcut; era prea ocupat să facă bani, ca să se mai intereseze de ce se întâmpla în afara catastifelor sale cu coperți legate în pânză. Servitorii veneau în biroul lui să-i spună că fata a aruncat cu o cupă în portar, că refuză să mănânce sau că stă de vorbă cu femeile din tribul Bikaneri, lângă poarta crematoriului. Dimineața, pieptănând-o, servitoarea îi găsea nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sus, îi va mătura pe toți din calea ei. Când a venit vremea să pornească în călătorie, Moti Lal a încuiat haveli-ul și a pus toate lucrurile de preț în niște cufere mari să le trimită înainte cu unul dintre servitori. În stradă, îi așteptau cotigile să-i ducă la gară; urma un drum de trei zile. Vânzătorii așezați pe marginea șanțului lângă cântare scuipau betel, arătând cu degetul la bogățiile pe care le adunase cămătarul Kashmiri, cel care fusese ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al unui avocat distins, Pandit Amar Nath, Razdan este moștenitorul unei averi de câteva sute de mii de rupii și viitorul posesor al acoperământului sub care se află, al curții și grădinilor, al camerelor răcoroase cu tavane înalte, al încăperilor servitorilor și al toaletei moderne, europene. Va moșteni, de asemenea, alte câteva case, un mănunchi de sate, o lustragerie la Lucknow și acțiuni la un concern de prelucrare a mătăsii. Când își închipuie viitorul, îl vede promițător, prosper, frumos. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jos la micul cort ridicat în pantalonii săi de pijama din mătase. Și asta îl face să spere. Banii nu sunt o problemă pentru el. Evident, îl iubește toată lumea. Tatăl lui nu acceptă să audă vreo vorbă rea despre el. Servitorii îi zâmbesc în timp ce fac eforturi să-i ducă sus apa pentru baie. Când mătușile sale vin în vizită îl ciupesc de obraji, uguind emoționate ca niște porumbei. Pran Nath este atât de frumos! Atât de alb! Un reușit exemplar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de călcat în mână. A văzut cum tânăra ei stăpână s-a depărtat de lume, închizându-se în sine, și a avut grijă de ea, în timp ce aceasta zăcea nemișcată în pat, paralizată de obiectele invizibile ale imaginației ei bolnave. Printre servitori se spunea că nebunia Amritei era ceva sfânt și ținea de latura iluzorie a lumii. Unele din femeile casei născoceau chiar tot felul de metode ca să se apropie de ea și să-i atingă hainele, când îi aduceau ceaiul. Anjali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
însoți în călătoria spre Agra, primul lucru pe care l-a făcut, a fost să consulte un ghicitor în palmă, care i-a recomandat să se ferească de apă. Poate tocmai această recomandare a salvat-o. Ea și alți doi servitori au fost singurii supraviețuitori ai potopului sau cel puțin așa au crezut. Căutând și alți supraviețuitori, au luat-o spre viroagă, ajungând la o peșteră a tâlharilor, în fața căreia se afla Amrita, îmbrăcată în cămașă și șort kaki. Trupul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu fotografia englezului mort. Strecurase fotografia cu discreție sub poalele fustei. Când, în cele din urmă ajunseseră la Agra, într-un vagon de clasa a treia care oprise la Fort Station, fără să piardă prea multă vreme, le destăinui secretul servitorilor noii case. Fata se murdărise. Cu siguranță o vor trimite de aici. În casa unchiului Amritei, Anjali fu încuiată într-o cameră de sus în timp ce acesta se sfătuia cu frații și verii săi. Apoi, unul din ei o chemă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
suspicios. Și deși vorbele rele despre aventurile miresei ajunseseră până la urechile acelor hijra care veniseră să ia peste picior invitații la nuntă, Amar Nath și familia sa, fiind niște oameni cu idealuri, nu plecaseră urechea la bârfele lor și ale servitorilor. O dată ce soția sa fusese instalată în casă, mirele revenise la gândurile și chibzuielile sale privind hotarele pământurilor sau importanța persanei în educația tinerilor domni. Astfel au trecut nouă luni sau poate mai puțin și, în vreme ce tânărul soț se făcea remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al familiei. Tot ce făcea sau spunea, trebuia să fie considerat perfect. Tatăl lui se închidea tot timpul în birou, mama îi murise, nu avea vreun frate sau o soră cu care să se joace, așa că era mai mult singur. Servitorii casei își mușcau buzele de supărare. Pran Nath îi desconsidera pe față, cu suprema convingere că ocupa o poziție foarte importantă în univers. Încrederea lui nestrămutată se bazase inițial pe admirația pe care i-o arăta familia sa mare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cadă, se săpunește și-și spală corpul cu o serie de mișcări precise și solemne, ca la înaintarea unui cortegiu militar in timpul unor funeralii. Bărbieritul în sine, presupune să-i fie adusă apa caldă exact la momentul potrivit, iar servitorii săi consideră asta cea mai importantă îndatorire a zilei. Lama aparatului de bărbierit trebuie ascuțită nu mai puțin de două minute și spuma de bărbierit agitată alte două minute, în timp ce stăpânul, gol, se apleacă și-și întinde trupul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toate acestea, i se întinde aparatul de ras, cu mânerul înainte, și bărbieritul poate începe. Operația în sine este foarte delicată și necesită un calm deplin din paartea lui Pandit Razdan. În nici un caz nu se lasă pe mâna vreunui servitor să-l bărbierească. Lama este atât de ascuțită, atât de aproape de ureche, podeaua atât de nesigură, cu toată grija sa de a se depărta de zona în care se află cada. Abia are el însuși curajul să execute această operație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care sunt însoțite de încercări de a-și controla respirația și de a-și potoli bătăile inimii. Uneori, la diferite intervale de timp ale programului său, i se pare că sesizează un semnal de boală în corp și-i ordonă servitorului să cheme un medic. Servitorul se năpustește pe ușă, cu un aer convins de îngrijoare, și-și petrece câteva minute fumând un bidi pe treptele casei. Pandit Radan nu se întreabă niciodată de ce nu sosește doctorul și simptomele bolii dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de a-și controla respirația și de a-și potoli bătăile inimii. Uneori, la diferite intervale de timp ale programului său, i se pare că sesizează un semnal de boală în corp și-i ordonă servitorului să cheme un medic. Servitorul se năpustește pe ușă, cu un aer convins de îngrijoare, și-și petrece câteva minute fumând un bidi pe treptele casei. Pandit Radan nu se întreabă niciodată de ce nu sosește doctorul și simptomele bolii dispar imediat ce atenția îi este atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împrumutat-o, stă înșeuată în curtea din față a casei, așa că, atunci când iese pe stradă călare, se consideră ferit de pericole. Și pentru că nu poate intra călare în tribunal, își pune pledoariile pe hârtie și le trimite scrise de mână, servitorul său alergând în sus și-n jos pe treptele tribunalului, în timp ce Pandit stă afară, în toată splendoarea sa, sub privirile copiilor și ale unui ofițer de poliție englez, care nu pare de loc amuzat. Forțat să-și viziteze chiriașii dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau a gargarelor cu tonice care miros urât, compuse în cea mai mare parte din apă de var clorinată, infuzii de cânepă indiană și acid boric. Ia hotărârea să facă fumigații în casă și în acest scop îi instruiește pe servitori să pulverizeze sulf și melasă peste cărbuni, astfel încât se produce un fum gros, verde-albăstrui, care-i face pe toți să se înece și lasă un miros dezgustător în încăperi. Nici noaptea în vis un scapă de epidemie. Figuri umflate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la baza coloanei vertebrale. Obloanele deschise ale dormitorului și pereții vopsiți în alb par să reflecte criza, deplasându-se amenințător spre pragul său de percepție, de parcă ar fi fost și ei afectați de febră. Pe la mijlocul zilei, începe să strige după servitori. Pandit Radan recurge și la ultimul remediu antigripă, o măsură pe care a amânat-o până acum pentru cazul în care situația căpăta o astfel de turnură. Cam după o oră, lasă să intre servitorii cu coșurile de ceapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]