7,518 matches
-
transformă În respect, iar sacrificiul În suspiciune, a unui fiu crescut ca un inamic. Nu de credință romano-catolică, spuse domnul Opie. Dr. Czinner tăcu vreme de câteva minute, neștiind cum să-și formuleze doleanța. Buzele Îi erau uscate de-o sete de-a dreptul fizică pentru dreptate, care era ca un pahar cu apă rece ca gheața, aflat pe masă În Încăperea altcuiva. Domnul Opie păru că-și dă seama de Încurcătura lui și spuse cu voioșie: — Fac o mică antologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
va trebui să ne petrecem noaptea Împreună, la Belgrad, poate chiar două nopți. Începu să viseze la hoteluri elegante, cine copioase și la el care-i punea mâna pe braț... Dr. Czinner se Întoarse iar spre fereastră. — Ne este foarte sete, spuse el. Nu ai puțin vin? Ninici clătină din cap. — Nu. Adăugă cu o ezitare: — Lukici are peste drum o sticlă de rakia. Lăsarea serii făcuse deja drumul mai lung. Lipsea luna care să lumineze oțelul șinelor, iar felinarul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fără mine? Hunter și-a Încolăcit un braț În jurul meu, iar pe celălalt l-a sprijinit de umerii În mișcare ai lui Lauren. Nu a fost prea grozav fără voi două, răspunse Hunter. Luăm ceva de băut? Mi-e o sete de mor. Câteva minute mai târziu, În timp ce ne sorbeam paharele de Saccotini lângă bar, Lauren remarcă: —Ești foarte norocoasă. Se uită la Hunter, după care din nou la mine. E frumos să-l pui În ramă. —Hei, termină! exclamă Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vă erau toate porțile deschise; primeați burse de la stat, examenele erau de formă... Da, dar pe poarta ogrăzii noastre ar fi intrat numai vîntul, și cu vînt nu te saturi. Aș! Se putea trăi și din puțin, dar asta-i: setea țăranului! Încăpățînat, catîr, orgolios! Ce, pîn' la urmă nu tot acolo a ajuns pămîntul? Ascultă ce-ți spun: în viață, cînd ți se deschide în față o perspectivă, dar se bifurcă drumurile, trebuie să-l alegi pe cel mai..., care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lipită de umărul gol. O clipă, sub pleoapele căzute, paralizate și ele, Mihai are impresia că femeia răsturnată pe patul său e o schiță după "Nud"-ul lui Modigliani și, portretul înviindu-i clar în minte, deschide ochii plini de setea contemplării: fusta e în dezordine, iar de la fustă în jos, pînă sub genunchi, la cizmulițe, ciorapii stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un al treilea pahar tuturor. Nina ciocnește ușor paharul său de al lui Iulian, zîmbindu-i: Pentru viitoru-ți rol! Pentru tine! răspunde actorul, înfiorat de atingerea mîinii slobode a femeii, lăsată iarăși peste mîna sa, cuprinzîndu-i-o în timp ce vinul e băut cu sete. Studenta ia unul din băieți în brațe și-l duce pînă lîngă ferastră, să-i arate zăpada, cu gînd că-l va putea face să uite de paharul cu vin spre care se întinde să-și înmoaie toate degetele, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și dea jos picioarele de pe umerii lui abia cînd o vede făcînd o grimasă de durere, prin care îi sugerează că a înțepenit. Înțelege că femeia îl vrea în continuare peste ea și rămîne așa, alintîndu-i cu buzele uscate de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai înainte pe sîni, plimbîndu-și palmele peste întreg corpul transpirat, ca o mîngîiere nesfîrșită. Ușor-ușor, trezite din amorțeală, palmele Mariei fac și ele aceleași gesturi, iar obrazul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
largi pentru el. Doamne, Maria!... să te fi putut vedea ce superbă ai fost!... Dacă nu mi-ar fi milă că Doinița ar avea de suferit, m-aș repezi și te-aș lua în brațe, să te sărut lung, cu sete, apoi să ne rostogolim împreună prin zăpadă... Parcă te-am rugat ceva, Mihai îl măsoară Maria cu privirea. Tot ce s-a întîmplat între noi a plecat odată cu viscolul... Dar a rămas în urmă o Maria, care... deschide el brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un simplu concurent, iar crezul ei n-o interesa. Din punctul de vedere al doamnei Wiggins, cei de la Alcoolicii Anonimi nu făceau decât să îndepărteze de prăvălia ei gâtlejurile însetate, gâtlejuri care aveau nevoie, și meritau, să li se stingă setea. Prin urmare, Cealaltă Carol își puse lacăt la bazele ei subțiri și Carol a Noastră plecă. Dar Cealaltă Carol știa foarte bine că amândoi se vor întoarce. Își răsuci brățara de aramă de la încheietura uscată ca un băț și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
amintire - ce revelație! O revelație continuă, o poveste fără de sfârșit! Carol pusese prea multă sare pe cartofi și în sosul de la salată. Reacția veni la finele mesei. Dan își ridică privirea de pe revistă și își dădu părul pe spate: — Ce sete mi-e, spuse, mi-ar trebui încă o Cola! Îmi pare rău, iubitule, îi răspunse Carol, era ultima. Apoi continuase inocentă, ca și cum ar fi fost doar o idee lansată într-o doară: — Ce-ai zice de-o bere? Dan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poate exista și o zi când bei. Vezi cât de ușor dărâmase temelia ideologică ridicată de Dave 2 în mintea îngustă a lui Dan? Asta demonstrează mutabilitatea spiritului omenesc. Evident că sarea din mâncare o ajutase pe Carol să sporească setea care îl ardea deja pe Dan după meciul cu Barry, iar afrodisiacul, care contribuise și el, începuse acum să încingă prohabul firav al bărbatului ei. Carol îi trânti în față o cutie de Lamot. Era rece ca gheața și acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la soare când acesta apunea. Cu trupul scăldat în razele aurii aruncate de uriașa minge de foc, Kuafu și-a deschise cu o bucurie neasemuită brațele, încercând să îmbrățișeze soarele. Însă acesta era mult prea fierbinte. În plus, îi era sete și se simțea obosit. S-a dus la Fluviul Galben, a cărui apă a băut-o dintr-o singură sorbitură. Dar tot nu-și potolise setea, așa că a băut și toată apa din râul Weishui. Și pentru că îi era sete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
încercând să îmbrățișeze soarele. Însă acesta era mult prea fierbinte. În plus, îi era sete și se simțea obosit. S-a dus la Fluviul Galben, a cărui apă a băut-o dintr-o singură sorbitură. Dar tot nu-și potolise setea, așa că a băut și toată apa din râul Weishui. Și pentru că îi era sete în continuare, s-a îndreptat spre nord, unde se găseau mai multe cursuri de apă lungi de mii de li (doi li înseamnă un kilometru). Nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sete și se simțea obosit. S-a dus la Fluviul Galben, a cărui apă a băut-o dintr-o singură sorbitură. Dar tot nu-și potolise setea, așa că a băut și toată apa din râul Weishui. Și pentru că îi era sete în continuare, s-a îndreptat spre nord, unde se găseau mai multe cursuri de apă lungi de mii de li (doi li înseamnă un kilometru). Nu a reușit, însă, să ajungă acolo și a murit pe drum de sete. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
era sete în continuare, s-a îndreptat spre nord, unde se găseau mai multe cursuri de apă lungi de mii de li (doi li înseamnă un kilometru). Nu a reușit, însă, să ajungă acolo și a murit pe drum de sete. Înainte de a trece pe lumea cealaltă, Kuafu se gândea doar la poporul lui și regreta că n-a reușit să-l ajute. A aruncat la mare distanță bastonul din mână și unde a căzut acesta, a crescut o pădure verde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și regreta că n-a reușit să-l ajute. A aruncat la mare distanță bastonul din mână și unde a căzut acesta, a crescut o pădure verde și deasă de piersici, care îi apăra pe drumeți de soare. Fructele potoleau setea oamenilor, ajutându-i să-și continue drumul, plini de energie. Povestea lui Kuafu, cel care alerga după soare, exprimă dorința oamenilor din China antică de a învinge seceta și arșița. Kuafu a murit, însă dârzenia și dăruirea lui nu au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
s-o facă, Washingtonul parcă ține cu tot dinadinsul să testeze rezistența la rupere a proamericanismului românilor. Care nu e atât de solid pe cât o arată procentele. În miezul opțiunii populației pentru NATO nu mai stă teama de Rusia. Nici setea de democrație și capitalism nu ne mână spre NATO, căci peste 50% dintre români sunt nostalgici ai lui Ceaușescu, ai partidului unic și economiei de stat. E, de asemenea, greu de crezut că America ne va aduce leacul pentru corupție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
chiar supraînălțate, și sub noua stăpânire. Să întemeieze dinastii. Depinde doar de America dacă le va accepta slugărnicia lacomă sau va da, în sfârșit, cu ei de pământ. Pâinea lui Dumnezeutc "Pâinea lui Dumnezeu" Când eram mai tânăr, sfâșiam cu sete și prăzile ușoare. Preotul era și el tânăr, sincer și auster - din păcate și cu duhul. Încerca să-mi predice iubirea de Domnul rostind cu convingere, aproape cântat, fraze de-a gata din inventarul bisericesc. Îl contraziceam metodic, devastator, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Și, cînd m-am trezit, nu mă aflam În rai, În afară de cazul În care raiul nu este un loc prăfuit dintre două grinzi de lemn. Încă mă mai simțeam slăbit, Însă nu-mi mai sîngerau gingiile. Mi-era cumplit de sete și aveam o foame de lup. În lumina ce se strecura de jos pe la marginea Balonului dansau fire de praf. Privindu-le, am fost mișcat aproape pînă la lacrimi de frumusețea din jurul meu. M-am tîrÎt cîțiva pași, și șipcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
găleți Întregi de apă, și pînă la urmă au fost rîuri și torenți, bietele cămile au fost luate pe sus de șuvoaie și picioarele subțiri și ciolănoase li se zbăteau cumplit În timp ce cocoașele le trăgeau la fund. Îmi era Îngrozitor de sete. Poate că sarea de la transpirația ei mă făcea să mă simt așa, Însă știam precis că trebuie neapărat să găsesc apă. M-am dat jos din fotoliul În care mi-aș fi petrecut bucuros tot restul vieții dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spatele acelei fisuri și vederii pe care o oferea asupra prezentului muribund, că m-am trezit În față cu o alta, de această dată o crăpătură În timp. Amintirile curgeau din ea, ca un ocean. Și Îmi era din nou sete. Am coborît În pivniță, de data asta pe trepte, ca să văd dacă a mai rămas ceva apă În toaletă. În clipa În care am ajuns pe treapta de jos, Întreaga clădire a Început să se scuture din țîțÎni. Betonul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
băutură. Se uita fix la mine cu ochi nesiguri, ca un trăgător care-și calculează distanța până la țintă. Luă apoi o carafă cu apă, ținând lichidul clipocitor între palme. Când umplu un pahar murdar de pe tejghea și-l bău cu sete, mi-am dat seama că intra în primele faze ale unei euforii narcotice. Închidea și desfăcea palmele, ștergându-se la gură cu vârfurile degetelor. Am așteptat cât timp urcă acești primi gradienți ai excitării și panicii, plimbându-și ochii rătăciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pervertit caracterul omului și moravurile, ne-a obligat cu forța să ne „reînnoim” și să devenim „oameni noi”, de tipul celor care și-au pierdut orice simț moral și creștin. Societatea de astăzi nu are moravuri mai bune, stimulând neîncetat setea de îmbogățire și goana după bani cu orice preț. În acest mod m-am adresat, îndeosebi conducătorilor cu orice fel de răspunderi, dar și organizațiilor civice și nu în ultimul rând electoratului pentru a avea aceste probleme în vedere. Ar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Emil Bodnăraș!) și, deși postul de stat cel mai înalt este prim viceprim-ministru, «cabinetul doi» se află la egalitate cu cel dintâi. Dacă la Sparta erau doi regi, în România a existat (de la un moment dat) o «monarhie comunistă» bicefală. Setea de putere a Elenei Ceaușescu a fost egalată doar de grosolănia ei, care-i șochează până și pe membrii Cepex-ului. Elena Ceaușescu a făcut lui Nicolae Ceaușescu un rău mai mare decât toți opozanții la un loc: a proiectat asupra
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
expansiunea este totul» și cu un proces corespunzător de acumulare a puterii, ar fi posibil să se pună în mișcare, din nou,vechiul motor.[...] În epoca imperialistă, o filozofie a puterii a devenit filozofia elitei, care a descoperit curând că setea de putere nu se poate potoli decât prin distrugere. Și totuși, nici Marx și nici Hegel n-au presupus, ca ființe omenești în carne și oase, ca și partidele din anume țări să fie idei întrupate;amândoi credeau în procesul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]