3,720 matches
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > FLUTURI SUB CEARCĂNE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Obscuritatea încăperii învăluia fiecare umbră într-un veșmânt de taină. Perdele groase atârnau noaptea din vârful tavanului, sfâșiând cu brutalitate parcă, orice geamăt de lumină care s-ar fi prăbușit din greșeală printre fisurile cortinei uitată în căderea de prea multă vreme. Lumina nu mai avea permisiune de ani de zile de a intra în această cameră îmbătrânită
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
având ceva specific unui android. Pare o femeie extraterestră, dintr-o altă lume, de undeva dintr-o galaxie îndepărtată la care nu ai cum ajunge, însă știi pentru că îți apare în vis și te face ca la trezire să fii sfâșiat de dorul ei. Își umple cupa cu otravă dulce și te îmbie să o bei, iar tu o faci fără rezerve, pentru că sfârșești sedus de privirea ei care te hipnotizează. Căldura ei ar topi și ghețarii, e fierbinte ca lava
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
dacă e de la popor sau a spus-o el însuși. -Prea luminate, eu înclin să cred totuși că acesta a spus adevărul! Chiar el a spus despre el că este fiul lui Dumnezeu! -Doar din cauza cateapetesmei templului care a fost sfâșiată ieri pe vremea când nazarineanul murea pe cruce? -Da, spuse Serah cu hotărâre. Și din cauza cutremurului și a întunecării soarelui. Un semn pe pământ, un semn pe cer și unul în Templu! Ce semne puteau fi mai minunate decât acestea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
tristețe, aici și în Basarabia, pe ale cărei răni lacrima poetului a căzut, izvorâtă dintr-o inimă obosită de norii negri de deasupra lumii. Suntem contemporanii unui început de mileniu, nedându-ne seama că patrimoniul cultural al neamului românesc este sfâșiat sub ochii noștri și poate că mâine, cei ce ne vor urma, vor realiza că astăzi noi am condus la mormânt o personalitate ce a fost vitală pentru drumul artei și destinul culturii românești. Vor trebui poate mulți ani de
ADRIAN PĂUNESCU. DUPĂ POET, BASARABIA E MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363854_a_365183]
-
scurg absorbiți lacom de pământul însetat. privind spre cer, picăturile reci se preling pe obraji ... lacrimile ploii.. stai nemișcat cu tălpile goale cufundate în iarba moale... simți forța naturii cum iți pătrunde în trup ca un elixir... tunete luminează cerul sfâșiat ... alungi teama.. singur, în amalgamul de linii și puncte ale vieții lupți cu umbrele și ispitele.. plouă ritmic un ritual de tobe descântat de incantațiile unui șaman uitat de vremuri... îi zărești spectrul în aburul ploii ... te cheamă prin vorbe
PLOUĂ.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363872_a_365201]
-
Înainte de Piața Rosescu, ceru să coboare la semafor și făcu acest lucru în grabă fără măcar să mulțumească. - Stai, ai uitat asta! strigă fata, descoperind pachetul pe scaunul din dreapta. În același timp sună telefonul iar semaforul se schimbase. Era mama sa. Sfâșiată de durere, îi dădea vestea că tatăl ei a suferit un accident aviatic. Apoi totul s-a precipitat. A fost oprită de un echipaj de poliție. Asupra ei fusese găsit un pachet care conținea droguri. A fost arestată pe loc.
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
nu numai. Căprioara lui Emil Gârleanu emoționează, prin puterea sacrificiului, deopotrivă atât pe cei mici, cât și pe adulți. Este o narațiune care are o valoare educativă, profund moralizatoare. Puiul lui I. Al. Brătescu Voinești impresionează prin dragostea de mamă, sfâșiată de durere, fiind pusă în situația de a renunța la puiul ei, pentru a salva viața celorlalți. Unele dintre cele mai îndrăgite specii din literatura pentu copii sunt basmele și poveștile. Cu ele se poate afirma că începe literatura pentru
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
Am urmat-o fără a spune nimic. Mergeau spre centru. În fața barului, o mașină ce părea să-i aparțină, ne aștepta. - Poți să conduci?, am întrebat-o cu indignare. - Ha, ha, ha!, a fost răspunsul ei. A demarat în trombă, sfâșiind întunericul străzilor cu lumina farurilor. Am zărit în fugă reclama companiei aviatice „Interflug”. Apoi șoferița coti pe o străduță pietruită, unde ne-am oprit în fața unei porți din fier forjat. Râzând în hohote, femeia își scoase din poșetă un obiect
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
-i închide gura cu dosul mâinii. A căzut. Din colțul gurii o pată sângerie se lățea tot mai mult. Refuză să se ridice. - Nenorocitule, crezi că tatuajul îți dă drepturi suplimentare?, bolborosi el cu greutate, amețit. Eram gata să-l sfâșii. - Potoliți-vă nătărăilor!, zise Ursula ridicându-se în capul oaselor, apoi ridicându-se trecu pe lângă mine cu târând cearceaful peste cel căzut. Eram ridicol. John se ridică în silă, scuipă peste cearșaf.Plecă ostenit. Părea că ia ceva cu el
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Dar vuiet la fereastră dă târcoale ... / Închipuirea-mi numai, v-a adus / Prieteni dragi, pe scaunele goale,/ Dau un ospăț, am douăzeci de ani”. Avea dreptate filozoful Kierkegaard când spunea că poetul este „o ființă nefericită a cărei inimă este sfâșiată de suferințe secrete, dar ale cărei buze sunt atât de ciudat alcătuite încât atunci când suspinele și țipetele le scapă, sună ca o muzică frumoasă”. Începând din primăvara anului 1956, în Ungaria s-au produs evenimente importante. În anumite cercuri, în
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
degeaba îl inund cu lacrimi, căci va rămâne tot arid se-mbina bezna cu lumina în răsărit sau în apus? tăcerea-și țipă disperarea, cuprinde tot ce nu s-a spus profeții sufletului meu îmi prevestesc autopsia dar când vor sfâșia carcasa îmi vor găsi doar anemia în loc de suflet va fi vid, în loc de inimă, o cruce cu sânge va fi scris pe ea, că noul suflet se produce Referință Bibliografică: Se-mbină bezna cu lumina / Alexandru Florian Săraru : Confluențe Literare, ISSN
SE-MBINĂ BEZNA CU LUMINA de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363045_a_364374]
-
liric avem a face cu lupta dintre trup (soma) și suflet (psihe), nu cu cea între carne (sarks) și duh (pneuma), de care vorbește magistral Apostolul Pavel. Otrăvit de fluviile angoasei, crezându-se pe marginea neantului, sufletul (sediul afectelor) este sfâșiat permanent de incertitudini, de tristeți imposibil de numit, de dor. Uneori, rareori, de fapt, imanența, trupul (contactul nemijlocit cu ambianța) pare a prelua inițiativa, propunând aparența drept esență și ceea ce este trecător-veșnicie. Spațiul poeziei, pe care o putem considera în
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
strânse, perpelindu-se pe țărâna fierbinte. Asociații neașteptate de imagini, dau un efect spectaculos acestor mici tablouri după natură, cu oameni, bouri și ceai de soc fiert la primus. De fapt, ce sunt aceste mici instantanee lirice altceva, decât bucăți sfâșiate din pânza vieții, atârnată pe un catarg? Până și „dimineața e răgușită și cu albeață pe ochi”. Notații lapidare precum îmbucăturile de pâine la o cină frugală. Fapte diverse. E clar că Melania Cuc are un stil inimitabil, format în
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului CINE SUNT EU? Cine sunt eu? Și lumină... și întuneric... În mine e sunetul lirei în armonie. Sunt --dincolo de lume-- gândul și iubirea. Nu-mi sfâșiați trunchiul, sunt arbore între amiază și cerescul suspin, sunt piatră între mâine și izvorul gurii, sunt apa ninsă din stele pe florile luminii. Geometria mea e sacră pe altarul templului... Pașii-mi sunt cântec, sărutând pământul... Nu mă striviți în
CINE SUNT EU? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363386_a_364715]
-
Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Frământări amare Nu dispera în frământări amare Nu irosi din bruma de speranță Nu venera icoane trecătoare Sfârșește-ți ziua în exuberanță Când haite se adună să sfâșie Un veac și un pământ năpăstuit Îmbracă iar cămașa ta de ie Și-o sabie cu vârful ascuțit Cu versul tău lovește fără teamă Nevolnicii care te-au prigonit Nu suporta o viață de cazarmă Și nici destinul celui urgisit
FRĂMÂNTĂRI AMARE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362329_a_363658]
-
Râse domnul Ștefănescu. -A, da! S-a dumirit Tudorel și a continuat : Stai să vezi! Că lupul nu s-a lăsat, a sărit peste nuia și m-a apucat de ceafă. Noroc că am avut gulerul ridicat și mi-a sfâșiat doar paltonul. Însă...m-a trântit în zăpadă. -Și nu tre-a mâncat? A râs doamna Ștefănescu. -Nuu! Pentru că tot nuiaua asta fermecată...sărăcuța...tot ea m-a salvat. -Cum te-a salvat? Întrebă doamna. -Când a sărit lupul în
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
cum mai schelălăia de durere... Iar au început să râdă cei doi. -Cum au venit acolo mă, cu sania? Zburau așa... prin aer...ca vântul? -Nuu, ca gândul! Că au picat la țanc. Tocmai când se pregătea lupul să mă sfâșie. Dacă mai întârziau puțin, nu mai eram aici. După ce a fugit lupul, armăsarii stăteau cu boturile pe mine să mă păzească. -Îi vrăjise nuiaua ta...fermecată, spuse domnul Ștefănescu. -Daa, răspunse candid Tudorel, că tot nuiaua adusese și pe neamț
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
-te, blestematule, în bârlogul tău! Deodată șerpi țâșnesc din gura satanei. - Nu fugiți! - porunci căpitanul. Îngerii sunt cu noi, iar Dumnezeu este deasupra noastră, pretutindeni și oricând. El este stăpânul nostru! Întoarce-te drace la talpa iadului tău! Urlete sinistre sfâșiară liniștea pădurii. Necuratul se înfurie de îndrăzneala omului și se ridică amenințător deasupra lor. - Dispari, Satana, în unghierele tale întunecate, în locuri neumblate sau blestemate. Du-te la vrăjitoarele tale care te slugăresc, ia-le sufletul și pârjolește-l în
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
mai mult printre copacii seculari, era periculos, fiindcă nu erai niciodată sigur dacă te pândește sau nu, vreo dihanie răufăcătoare, în orice anotimp ar fi fost. Teama că oricând poate să-i iasă în cale vreun animal sălbatic să-l sfâșie, stăpânea ființa omului care își scuipa în sân și-și făcea semnul crucii de câte ori pleca vara la vânătoare sau iarna, după lemne de foc. Dar Pădurea Soarelui - povesteau bătrânii din sat - își avea legenda ei despre Sărbătorile sfinte de Crăciun
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
2016 Toate Articolele Autorului De pe-acest pisc pe care-am nimerit nu mai cutez să risc un pas greșit. Mai sus n-am cum să urc ne-naripat, în jos nu-i niciun drum ca să-l străbat. Numai căzând și sfâșiat de stânci mă mai văd străbătând văile-adânci. Dar nu-ndrăznesc în neștiut să sar și să devin firesc un nou Icar. Încremenit într-un frământ enorm mă zbat necontenit să nu adorm. Doar de senin să fiu mereu atras în
ÎNCREMENIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361049_a_362378]
-
agresorului și nu mai joacă rolul de victimă, agresorul rămâne singur în jocul lui patologic, si va începe să se agreseze singur (dacă nu găsește altă victimă). Așa cum spune Biblia, Diavolul e ca o fiara flamanda, care caută continuu să sfâșie pe cineva. De când s-a scris această frază, cunoașterea a avansat și acum putem ști precis cărui fapt se datoreaza acest comportament compulsiv, malefic, al agresorului. Agresorul psihic este el însuși o fostă victima care a primit constant verbal și
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
mi-sumărul tău flămând de rotundulplouă de măr peste bluza-ți și gândulplouă cais... XX. TE IUBEAM, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1214 din 28 aprilie 2014. mă uitasem treceam pe lângă mine străin închipuiam mâini ele cu sete mă sfâșiau de setea unei linii a vieții ce tot flămânzea în deșert izbeam cuvintele de oameni până mă lăcrimau vânătăile pereților deschideam ochi ei albaștri de neuitare mă picurau a spinare de cal băteam a o inimă ea sângera se zbătea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
viselor, o lumină fantastică pătrunde prin faliile gândului. Dintr-o picătură de sânge amintirile se-nvârt prin timp, peste nisipul deșertului marele flux de emoții ne-aruncă toate umbrele de pe dantela timpului. Pășind în lumina din soare, pornirea a fost sfâșiată, gândurile s-au unit, până la sâmbure simțirile dătătoare de viață s-au căutat, umplându-ne spațiul, undeva dorul rămâne treaz, mereu crescând. O iubești pentru că există dar, dincolo de orice minune, dincolo de drumul pornit, ai înțeles, ea te-a iubit! Dumnezeu
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
întind mâna, încerc să-ți mângâi chipul de stele irizat, luminându-ne drumul cu visul adânc din noi, în imensitatea cerului prin care îi cauți cheia în unica călătorie a vieții. Plouă ca în vechile mele poeme - un fulger a sfâșiat cearșaful cerului... Tăcerea curge din bolți în mâinile noastre, pe unda sufletelor pereche, un labirint fără sfârșit în respirația unui timp comun ce pare beție a umbrelor nopții, emoție furată din astre prin frunzele risipite de toamnă, împrăștiind fiori din
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
fără frontiere. Și aveau dreptate, până la un... punct de demarcație. Pe măsură ce ne apropiam, starea mea de neliniște devenea din ce în ce mai neplăcută. * * * Când ești cetățean liber, trăitor într-o țară democratică, nu e normal să te temi de un steag sovietic enorm, sfâșiat la un colț, cândva roșu, azi de un gri decolorat, cu o stemă în seceră și ciocan demult uitată, care atârnă neglijent de fațada unui bloc. Cu scârbă răsucesc capul în altă direcție și mă trezesc față în față cu
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]