1,455 matches
-
așa a fost! Dar nu știi ce anume a fost ca înainte și nici nu ești în stare să gândești lucid, căci te cu prinde deodată un fel de fericire în care se ames tecă o teroare paroxistică și o sfâșietoare nostalgie: „Da, da, așa a fost atunci!“, îți spui mereu și mereu și abia când acest extaz te părăsește, de parc-ai fi fost un dop de plută pe apă, ridicat o clipă pe creasta valului și coborât iarăși în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vreo douăzeci de minute. Ar trebui să fie cineva jos, să-i aștepte și să-i aducă până la noi, dar nu pot să plec, sunt numai eu cu copilul și nu pot să-l las singur.” Se aude un plâns sfâșietor “Stăpânește te. Uite, am să încerc să vin cât pot de repede acasă, chiar dacă am ore...” ... “Ce-i, dom’ profesor? Ce s-a întâmplat? Păreți foarte abătut, foarte schimbat” “Fiică-mea are 40 cu 8” “Aoleu! S-o ducem de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
goi, Perfidul val ușor îi sparge Și´ ajung de fiecare dată înapoi. Parâme și otgoane se desprind de cheu Corăbiile se duc acum spre orizonturi depărtate, Mă prind de ultimul otgon, dar foarte greu Mă deslipesc de ziduri de cetate. Sfâșietor, prelungul vaiet de sirenă Mă ispitește în adâncuri ca pe Odisseu. Nu înțeleg nimic, m´afund în pernă Și fug de mine și cu mine tot mereu. Pe când la geam s´arată o lumină blândă Ce´mprăștie de zor afurisitele
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
Mi-a salvat viața la un moment dat. Tata era cât pe ce să-mi rupă gâtul ca pe un creion. O să-ți povestesc cândva cum a fost. Chestii personale. Dar crede-mă, aș fi mort fără sora mea. Era sfâșietor pentru ea să se uite și să nu spună nimic. Și totuși simțea o fascinație morbidă, pentru că avea ocazia să afle cum vorbea de fapt Mark despre ea când discuta cu altcineva. Putea îndura asta, oricât de mult i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alți bărbați - printre care și deputatul Nae Gheorghidiu - și strădaniile ei de a evita orice întâlnire a acestora cu Ladima. Cu toate acestea, el aflase întâmplător că Emilia avea un amant, pe Traian Justiniu și-i scrie, cu o tristețe sfâșietoare, rupând orice legătură cu ea: Aflând că Ladima este foarte rău bolnav, "merge spre moarte...", Emilia nu se putuse duce le el, deoarece însoțea, ca să-l distreze, un alt bărbat, dar Valeria îl găsise zăcând într-o mizerie cruntă, neras
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ale caselor dărăpănate și despre frumusețea orbitoare a acelei țesături de lumini și culori proiectate pe prora marelui vas, dar cînd Începi să-i povestești, simți că nu poți, nu poți nici măcar să retrăiești sentimentul de mister, bucurie și tristețe sfîșietoare pe care l-ai trăit atunci. Da, ai văzut destulă frumusețe - atîta frumusețe Încît ți se frînge inima, ți se tulbură mințile, ți se rup coardele sufletului -, Însă ce poți spune despre toate astea? Ți le amintești pe toate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sîntem niște americani rătăciți. Cerurile nesfîrșite și pustii se boltesc deasupra noastră, zece mii de oameni pășesc prin sîngele nostru. De unde vin toate - sentimentul necunoscutului, recunoașterea imediată, frînturile nelămurite de amintiri bîntuite de visuri? De unde vin toate - foamea permanentă și dorul sfîșietor? Și muzica sumbră și solemnă, serafică, magică răsunînd În pădure? Cum se face că băiatul acesta, care este american, și-a recunoscut țara necunoscută din clipa În care a văzut-o? Cum se face că din prima noapte petrecută Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
purta În ființa lui, pofta și lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de fiară veșnic nesătulă, fiara cu chip de porc și setea nepotolită, foamea nesfîrșită, gheara mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare, nepotolite și obscure. RÎurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gheara mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare, nepotolite și obscure. RÎurile de vin, vitele Întregi fripte la proțap și, În bezna pădurii, grămada de trupuri animalice uriașe și urletul barbar din jurul lui, trupurile voinice și ademenitoare ale femeilor blonde prinse În orgia animalică a stomacului mereu nesătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Garfield, Arthur, Harrison și Hayes, acești tineri aprigi și entuziaști, care au așteptat acolo, așa cum am așteptat și noi, pe străduța tăcută și pustie, cu buze tremurătoare, cu mîini Încremenite, cu trupul Înfiorat de teamă, de bucurie sălbatică, de visuri sfîșietoare... oare ei n-au simțit ceea ce am simțit și noi cînd au auzit În noapte șuieratul de plecare al trenului, vuietul roților mari pe malul rîului? Oare n-au simțit, așa cum am simțit și noi, În timp ce așteptau, pierduți În frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din Israel, se impune o succesiune de schimbări radicale ale vieții, se cer practicate toate virtuțile împărăției, însușindu-le ca virtuți caracteristice discipolului. Lipsa sfințeniei este remușcarea preotului. Dar, să vor-bim cu mai multă încredere: după cum sfințenia este regretul său sfâșietor, ea este și dorul său plin de încredere și de ar-doare. Preotului i se impun anumite obligații ascetice: remușcarea trădării sfințeniei trebuie eliminată în totalitate; regretul sfințeniei dezamăgite trebuie răscumpărat prin multe merite; deplângerea sfințeniei înșelate trebuie compensată total; nostalgia
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
nu va întâlni vreodată asemenea ființe. Biologic vorbind, s-ar putea să fie cu miliarde de ani înaintea noastră. Iată de ce trebuie să cerem fiecărui membru al expediției un maximum de efort, mergând chiar până la jertfă de sine... Un țipăt sfâșietor îl împiedica să-și termine fraza: - A pus gheara pe mine!... Repede!... Îmi rupe costumul! Restul se pierdu într-un fel de bolboroseală. - E Dack! exclamă Grosvenor. Recunoscuse vocea asistentului-sef al secției de geologie. În videocomunicator se auzi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la înviorare, ca să mai aibă putere să vorbească deslușit. Îi preveni însă că la unii muribunzi clipa de luciditate e în tăcere deplină, numai ochii vorbesc, la alții e cu vorbe greu de înțeles, înșelător logice, la unii cu țipete sfâșietoare, la alții cu extaz. Și le povesti câteva cazuri, între care cel mai încurajator fusese, acum câteva zile, al unei femei care înainte de-a muri spusese că vede o lumină mare și că-și ia zborul spre ea, apoi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca picolo la Flora apoi la Iordache. La 17 ani îl cunoscuse pe Carlo. Din cauza lui intrase în bandă. Ce ciudat! Debutase în Italia, iar cariera lui se sfârșise tot acolo... Ceva perfect rotund, ca un cerc. Simți o dorință sfâșietoare să vadă din nou țara aceea minunată cu portocale roșii, cu trotuare murdare, cu femei grase și oameni gălăgioși, cu vinuri ușoare și galbene, grele și uleioase, cu soare și cu cer mult, imens care nu semăna cu nici un altul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la vedere. L-a vrăjit că fata are zestre, că e gospodină, că face rață pe varză și gogoșari premiați la nu știu ce concurs, în fine partitura completă. ― Și? ― Când a dat cu ochii de ipochimenă, nenorocitul a prins o expresie sfâșietoare. Și-a adus aminte că a uitat reșoul în priză ― era un spontan ― și a luat-o la goană! Acum înțelegeți, sper, de ce Valerica n-o înghite pe Panaiteasca. Pe aia n-a premiat-o nimeni pentru gogoșari, în schimb
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
LUI DE COLECTARE A DATELOR. ERA VORBA DE MILĂ, DAR PE SCARĂ MARE, NU PENTRU VREUN INDIVID. AVEA COMPASIUNE PENTRU TOATE VIETĂȚILE. DEODATĂ SE SIMȚI SINGUR ÎNTR-O LUME ÎN CARE OAMENII ȘI LUCRURILE TRĂIAU ȘI MUREAU CU O RAPIDITATE SFÎȘIETOARE, UMBRE EFEMERE CARE CLIPEAU ÎN LUMINA PUTERNICĂ A SOARELUI, ȘI APOI SE ESTOMPAU ȘI DISPĂREAU DEFINITIV. CU UN EFORT, ÎȘI ALUNGĂ DISPOZIȚIA ACEEA NEAGRĂ ȘI, ÎNDEPĂRTÎNDU-SE DE MAȘINA DE CULEGERE A DATELOR, SE DUSE SĂ CERCETEZE CUȘCA ȘOBOLANILOR. CELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
curiozitatea și le înfierbînta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încîlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă Bătrânul ar fi apărut pe coridoare ar fi fost ca și cum ar fi crescut marea, spălând țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică. Așa, absența lui era ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rupe în el ceva definitiv, stricîndu-i mecanismul vital. Cum s-a întîmplat cu Mefista. O vedeam uneori, de la fereastră, trecând pe țărm. Aduna scoici pe care le înșira pe o ață, ca pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultîndu-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în mine aproape scandalos pentru o înmormîntare. Păstram a aparență cuviincioasă, de reculegere, cum se cădea într-o asemenea împrejurare, dar eram, mărturisesc, fericit uitîndu-mă la marea care strălucea și la valurile care se spărgeau foarte aproape de noi, îmbietoare și sfâșietor de tandre. Eu mă mai puteam bucura de toate astea! Simțeam și în rândul bătrânilor un freamăt de satisfacție. Din moment ce se inaugura cimitirul de pe țărm, puteau fi siguri acum că aveau să-și doarmă somnul de veci cu o piatră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de fum, m-am pomenit din nou în pragul sălii cu oglinzi. M-am hotărât să intru și să-l scot totuși pe Bătrânul. "Hai, ieși afară! am strigat. Ieși!". Dar nu-mi răspundea decât un câine care urla undeva sfâșietor. "Ieși! Ieși!" am repetat, dar în sala cu oglinzi nu era nimeni. Fotoliile de răchită se aflau la locul lor, goale, cu un strat gros de praf depus pe ele. Eram din ce în ce mai nedumerit. Deodată m-am uitat cu spaimă în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ale poetului basarabean Grigore Vieru. Rețin doar următoarele: „Degerat la mâini și la picioare/ Se întoarce acasă Dumnezeu./ Doamne, Cel din sferele senine/ Ce păcate oare-ai săvârșit?/ De Te-au dus acolo și pe Tine/ în Siberii fără de sfârșit”. Sfâșietoare, copleșitoare melodie pe fundalul căreia au luat cuvântul d-na Elena Monu, președinta Societății „Academia Bârlădeană”, Serghei Coloșenco, și autoarea fostă deportată cu părinții în Siberia, la 13 iunie 1941, exact cu două săptămâni înaintea declanșării războiului germano-sovietic. Autoarele, mamă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Pașa al Treilea, fiind mult prea atașat de deșertăciunile lumești, Începând cu brânza feta și cablurile electrice. După nu mai mult de o oră petrecută În celula mătușii Banu, Pașa al Treilea s-a lansat Într-o serie de mieunături sfâșietoare și a Început să zgrepțene la ușă atât de disperat, Încât i s-a dat imediat drumul să iasă. După ce și-a pierdut singurul tovarăș, mătușa Banu s-a adâncit În singurătatea ei și a Încetat să mai vorbească, rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce ești! Toate capetele din Încăpere s-au Întors spre ușa În cadrul căreia stătea mătușa Zeliha cu o jachetă de catifea reiată aruncată pe umeri, pantofi cu tocuri Înalte și o expresie Întrebătoare pe chip care o făcea să pară sfâșietor de frumoasă. Probabil se strecurase În cameră și rămăsese tăcută, ascultând discuția dintre ele, dacă nu cumva Își dezvoltase talentul de a se materializa atunci când voia. Spre deosebire de majoritatea turcoaicelor cărora le plăcuseră fustele scurte și tocurile Înalte În tinerețe, Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fuseseră nevoiți să plece. Uite ce e, armenii din diaspora nu au prieteni turci. Singurul fel În care vin În contact cu turcii e prin intermediul poveștilor auzite de la bunicii lor sau unii de la alții. Și poveștile astea sunt cumplit de sfâșietoare. Însă crede-mă, la fel ca În fiecare țară, și În Turcia există oameni buni la suflet și oameni răi. E simplu. Am prieteni turci care-mi sunt mai apropiați decât propriul meu frate. Și mai e, bineînțeles - a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la Istanbul. Atunci a Înțeles dintr-odată de ce și cum se puteau Îndrăgosti oamenii de Istanbul, În ciuda Întregii dureri pe care le-ar fi putut-o provoca lucrul ăsta. Nu era ușor să Încetezi să iubești un oraș atât de sfâșietor de frumos. Și după această revelație a ridicat paharul Într-un toast: — Șerefe! CAPITOLUL PAISPREZECE Apă — Să intru și să le spun să dea mai Încet? a Întrebat mătușa Feride. Stătea În fața camerei fetelor cu ochii la clanță. — Of, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]