1,822 matches
-
în care trăiesc popoarele Apusului, ele constituiesc redanul înaintat de care se izbește năvala comunistă revoluționară. A doua oară în istoria cetăților sore care se înșiră de la Hotin la Cetatea Albă își îndeplinesc misiunea de a stăpâni și de a sfărâma năvala sălbatică a Răsăritului împotriva civilizației Apusului. Vom continua să străjuim la această graniță a lumii și vom îndeplini această misiune, ca și în trecut, prin jertfa și prin sângele soldaților noștri. Să ne amintim această jertfă și, de aceea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
unul câte unul, se întorceau de la fereastră, apropiindu-se de cămin. Valerian, cel dintâi care își scosese paltonul, încercase chiar un început de poem. - Un dulap, doar atît! șoptise. Un vechi, bătrân și obosit sau, poate, înțelept? - dulap..." Ieronim îl sfărâmase cu mare pricepere, în chip savant, mânuind aproape cu dragoste toporișca, blând, abil, concentrat. Când începuse să se înfierbînte căminul, Maria da Mana își întinse mâinile cât putu mai aproape de flăcări, frecîndu-le, mîngîindu-le. - Eu știu la ce vă gândiți, vorbi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totuși i se adresau lui: Căutăm pe cineva, cum Dumnezeu îl cheamă? E cineva cunoscut, îl cunoaște toată lumea. S-a vorbit mult de el. Nu-ți aduci aminte numele? A fugit tocmai când începuseră să-l bată cu vergile și îi sfărâmau degetele, unul după altul, deget după deget, a fugit cu mâinile însîngerate și s-a făcut nevăzut." ... Abia apucaseră s-o răstignească, vorbi cineva, dar când i-au zdrobit mâinile, a țipat atât de puternic, încît s-au trezit, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cărora le palpită sfincterele și care Își lasă pe scaunul lui căcărezele mici și tari ale inocenței, la fel ca șoarecii În rumegușul din acvariul laboratorului care are pe ușă acel semn indicînd pericol de radioactivitate. Cofrajul minții mi se sfărîmă și pentru cîteva clipe capul se Îneacă În amintiri vechi și noi, de-a valma, un moloz Înspumat de praf În urma unei prăbușiri de proporții; pentru o foarte scurtă clipă, vîrful unui brad din copilărie (probabil de la 4 ani, stau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a lungul tuturor chinuitoarelor metamorfoze prin care trecuse, urmărise, de fapt, una și aceeași idee. Se afunda în haosul primar și ieșea apoi la suprafață încleștând în mână cochilia fragilă ce adăpostea un tezaur și care, pe dată, se și sfărâma. Scotocea după prada lui prin hățișuri, pe coclauri, prin fundături și, până la urmă, nu găsea nimic. Așa se conturau în mintea lui imaginile propriei sale activități obsesive. O, dac-ar fi putut să se cufunde îndeajuns de adânc, până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să devoreze alte chipuri. Zet știu că trebuie să stea nemișcat. Dacă s-ar fi întors și ar fi luat-o la fugă, vulpea l-ar fi urmărit și, din câțiva pași, l-ar fi înșfăcat și i-ar fi sfărâmat spinarea între fălci. Zet vedea colții amenințători ai vulpii sub partea de sus a botului negru și încrețit. Stăteau astfel, uitându-se fix unul la celălalt, laba neagră a vulpoiului ridicată încă în aer, în atitudinea în care-l surprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îmi place cu deosebire demonul care-și retează capacul oului fiert. Cred. Ești singura persoană care s-a uitat cu adevărat la ele. Îmi pare bine că le-am salvat de George, tare i-ar mai fi plăcut să le sfărâme. Mai devreme sau mai târziu, cu certitudine că i-ar fi venit asemenea idee. I-ai scris tatălui tău? Da, dar nu în felul în care mi-ai cerut dumneata. I-am spus doar că plec pentru o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au constituit semnalul declanșării unui nou curent de emoții, mai clar definite, o nevoie subită, inexorabilă, nu de a strânge fata în brațe, ci de a o zdrobi, așa cum o fiară puternică zdrobește un animal firav, dorința de a-i sfărâma oasele fragile și de a le auzi pârâind între fălcile lui. Hattie îi văzu zâmbetul dement și sticlirea din ochi și apucă mâna de piatră de pe masă. Ce faci aici? o întrebă Ruby pe Diane. Ruby hoinărea prin grădină, amestecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sfârșește... atât de... Dar un asemenea sfârșit, într-un anumit sens, nu putea fi un sfârșit. Și iarași, un lung răstimp, George rămase nemișcat. Și apoi se întâmplase ceva în mintea lui, ca o corabie care, după ce s-ar fi sfărâmat de stânci și ar fi fost săltată de torente și vâltori, ar fi alunecat într-un lac senin, calm, luminos, un lac de aur. Simțise cum fața crispată și încordată i se relaxează, devine netedă. Începuse să respire liniștit, adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când taică-su crapă, înseamnă că în a lui minte preferă o ceapă unui părinte? — Azi ești într-o dispoziție trăsnită. Te gândești la tatăl tău? Ai o înfățișare ciudată. — Ciudată, da. Simt că într-o singură clipă am fost sfărâmat și reconstituit din bucăți. Mă rog, nu într-o clipă, într-o jumătate de oră. Ceva... ca un fel de hemoragie... a țâșnit... înăuntru. — Nu ești bolnav? — Nu, nu, e ceva care seamnănă cu o hemoragie, numai că e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să lase armele și muniția și să aștepte sosirea ofițerului care răspundea de observator... Norocul lor a fost că acesta a venit foarte repede. Îndată au ajuns la postul de prim ajutor, unde s-a constatat că osul piciorului era sfărâmat la două laturi de palmă sub genunchi și că Toaibă a pirdut mult sânge. Urmarea era imobilizarea piciorului și evacuarea urgentă la eșalonul superior!... Despărțirea de Trestie i s-a părut lucrul cel mai greu... Trestie, frățioare! Cine știe dacă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
abate de la Mine pe fiii tăi și ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mînie împotriva voastră și te-ar nimici îndată. 5. Dimpotrivă, iată cum să vă purtați cu ele: să le surpați altarele, să le sfărîmați stîlpii idolești, să le tăiați pomii închinați dumnezeilor lor și să ardeți în foc chipurile lor cioplite. 6. Căci tu ești un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
și iată că păcătuiserăți împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă făcuserăți un vițel turnat, vă depărtaserăți curînd de la calea pe care v-o arătase Domnul. 17. Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mîinile mele, și le-am sfărîmat sub ochii voștri. 18. M-am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănînc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvîrșiserăți, făcînd ce este rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
asemenea era foarte mîniat și pe Aaron, așa încît voia să-l piardă, și eu m-am rugat atunci și pentru el. 21. Am luat vițelul pe care-l făcuserăți, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărîmat pînă s-a făcut praf, și am aruncat praful acela în pîrîul care curgea din munte. 22. Apoi la Tabeera, la Masa, și la Chibrot-Hataava, voi iarăși ați ațîțat mînia Domnului. 23. Și cînd v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
Taie două table de piatră ca cele dintîi și suie-te la Mine pe munte; fă și un chivot de lemn. 2. Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintîi pe care le-ai sfărîmat, și să le pui în chivot." 3. Am făcut un chivot de lemn de salcîm, am tăiat două table de piatră ca cele dintîi, și m-am suit pe munte, cu cele două table în mînă. 4. Domnul a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
stăpînire Domnul, Dumnezeul părinților voștri. 2. Să nimiciți toate locurile în care slujesc dumnezeilor lor neamurile pe care le veți izgoni, fie pe munți înalți, fie pe dealuri și sub orice copac verde. 3. Să le surpați altarele, să le sfărîmați stîlpii idolești, să le ardeți în foc copacii închinați idolilor lor, să dărîmați chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, și să faceți să le piară numele din locurile acelea. 4. Voi să nu faceți așa față de Domnul, Dumnezeul vostru! 5. Ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
ea. A stat câteva clipe fără să spună nimic, privind fix spre partea din fund a frizeriei. Apoi deodată s-a congestionat și a început să strige. Și pe măsură ce striga, vocea ei se subția, devenea țipăt, până când țipătul s-a sfărâmat. Ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de strident încît era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că țipă în zadar, a țipat și mai tare ca să fie auzită. Se simțea probabil ca sub un clopot de sticlă din care privea lumea care își continua mișcările netulburată. Ea vroia să iasă de sub clopotul de sticlă, să-l sfărâme și n-avea pentru asta decât o singură armă, disperarea ei. Disperarea cu care a început să țipe ca și cum ar fi bătut cu pumnii în clopotul invizibil de sticlă. Până când țipătul s-a frânt. M-am întors atunci la prima
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
timp, mă acuzam că sânt prea crud. În acest clește, mă zbăteam zile întregi. Căutam o soluție. Și când credeam, în sfârșit, că pot pronunța o sentință acceptabilă, o revedeam pe femeia de la frizerie. Auzeam țipătul ei isteric care se sfărâma ca un țipăt de sticlă. Și mă îngrozeam pentru că în vreme ce o priveam prin oglindă îmi dădeam seama că femeia aceea avea, de fapt, trăsăturile mele. Semăna din ce în ce mai mult cu mine. Și când mă uitam atent, vedeam că eram, într-adevăr
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
roi în jurul meu ca niște slujitori credincioși. Mi-e frică de asta, de aceea vorbesc continuu. Dacă m-aș opri, mi-ar fi greu să mai mișc buzele. Ele ar deveni de sticlă. Și m-aș teme să nu le sfărâm. Câtă vreme era Eleonora aici, puteam vorbi cu ea. Dacă nu pleca, n-aș fi ajuns, poate, să transform gara în confesional. Dar să nu uit. M-am întrebat odată de ce ține Dumnezeu ca oamenii să-și mărturisească păcatele și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
clipa când m-am dus la bucătărie să iau un pahar cu apă, am auzit din nou, țipătul acelei femei. Și mai îngrozitor. Și mai casant. Acum am distins și un cuvânt. "Lașule!" țipa ea și țipătul ei s-a sfărâmat iar în o mie de cioburi, care au zornăit parcă pe cimentul de la bucătărie. Îmi scăpase paharul din mână și se sfărâmase întocmai ca țipătul femeii. Am aruncat somniferele în lada de gunoi și am ieșit afară. Ore întregi am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îngrozitor. Și mai casant. Acum am distins și un cuvânt. "Lașule!" țipa ea și țipătul ei s-a sfărâmat iar în o mie de cioburi, care au zornăit parcă pe cimentul de la bucătărie. Îmi scăpase paharul din mână și se sfărâmase întocmai ca țipătul femeii. Am aruncat somniferele în lada de gunoi și am ieșit afară. Ore întregi am mers în neștire. M-am pomenit la un moment dat în gară, am luat primul tren și am mers așa, până când, zărind
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
violență. Am plecat mai departe. În jurul meu era acum o liniște nefirească. Nu se legănau nici vârfurile trestiilor decât când țipau păsările. Și pe măsură ce mlaștina devenea mai tăcută, păsările țipau din ce în ce mai des, iar țipătul lor crescu în intensitate până ce se sfărâma ca un geam lovit cu piatra. Atunci se așternu iarăși liniștea nefirească dinainte. Mă simțeam obosit, cu toate că nu mersesem mult. Pe deasupra, mă dureau și ochii, ca atunci când privești mult o lumină prea dură. M-am așezat pe o movilă și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mărăcinii au dispărut aproape de tot, lăsând locul umbrelor pe care le priveam perplecși. Cine dăduse foc ierbii uscate în pustietatea aceea și când se întîmplase asta? Tufele care mai rămăseseră aveau o parte din crengi carbonizate. Dacă le atingeam, se sfărâmau și împrăștiau pe jos un fel de nisip negru. Distanța până la pădure se dovedea mult mai mare decât bănuisem noi, în gară, privind în linie dreaptă. Valea în care coboram acum era destul de adâncă. Și parcă nu se mai sfârșea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
semăna acum cu un pergament uscat, acoperit cu o scriere necunoscută. Un gust de cenușă, care la început stăruia în aer numai la amiază, devenise aproape permanent. Până și noaptea căldura era sufocantă. Iarba se asprise și pe alocuri se sfărâma. Dacă mai continua astfel, exista riscul ca apa din fântână să sece cu totul. Aceasta era pentru noi o îngrijorare nouă, neprevăzută și teribilă. După ce că stăm într-o gară pustie, departe de lume, ne vedeam amenințați să murim de sete
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]