1,322 matches
-
o carte deschisă. — Ei, ce faci? se opri Mitsuharu lângă el, privind, mulțumit de calmul lui Mitsuhide și bucuros că puteau împărtăși ceva. — Mitsuharu? Nu te uita. Nici acum nu pot picta în fața altora. Mitsuhide puse jos pensula, manifestând o sfială rareori văzută la oamenii trecuți de cincizeci de ani. Era atât de jenat, încât ascunse schițele la care renunțase. — Te deranjez? râse Mitsuharu. Cine a pictat cartea pe care o foloseai ca model? — E una dintr-ale lui Yusho. — Yusho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea. 28. Mi-ai făcut cunoscute căile vieții, și Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de față." 29. Cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat; și mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi. 30. Fiindcă David era prooroc, și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmașii săi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
mei profesori la loc de cinste și de suflet se află scrisorile de la venerabilii: Stan Cucu, Victor Apostoleanu, Petru Todicescu și Ștefan Vancea. Dl. Oprea, pus la curent de această enormă sursă de informare documentară, m-a și rugat cu sfială spunându-mi că l-ar interesa o lucrare biografică la adresa mea, dar care să ofere exemplare fiicei mele, după ce-mi voi încheia existența, cu angajamentul de a-i fi restituite după realizarea scopului propus. Observ că d-l Oprea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe nimeni, nu-și amintea nimic, nu-i păsa. Când trecuse în spatele pupitrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ăștia pe care nu-i poate lăsa de izbeliște. Adică, până una-alta, ea e o femeie cu greutăți, care n-ar trebui să-și facă iluzii cu plecatul în lume... Vicențiu și Romeo îl ascultau cu un soi de sfială respectuoasă, luând aminte, de bună seamă, la un bărbat în vârstă, trecut prin viață, de la care ar fi avut de învățat. Asta în vreme ce Vlăduț parcă ar fi strâmbat din nas, socotind poate că nu face soră-sa de ăsta, amărășteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Muzicuței ningea până la clanța ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât un vițel, intra în călduri și potăile săpau tuneluri pe sub zăpadă. Veneau cu zecile, chelălăind, mușcând, scuipând, înjurând. Ca să o scăpăm, câteodată o băgam pe Zuza în hol. Intra cu sfială, se lăsa pe labele din spate - ca un G de tipar - și ne privea cu seriozitate. Degeaba îi ziceam: Zuza, fă-te comodă, stai și tu mai lejer. Nu, ea prefera o atitudine politicoasă, îndatoritoare dar rece. Într-o primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înăuntru, că este acasă și soțul meu. O să-l cunoști și pe el, o întrerupe doamna Stamate. Prințesa rămâne descumpănită auzind că este și domnul acasă. — Hai! Nu te rușina, o îndemnă să intre. — Săru’ mâna, boierule, îl salută cu sfială Prințesa. — Să trăiești, fetițo. Am auzit că ești a celor cu șatra de la marginea orașului. — Da! A lui Ismail Ciurdaru. Câți ani ai tu? — Opt ani fac în toamnă, boierule. — Ești la școală? — Nu sunt. Ți-ar plăcea să înveți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
șuvoiul compact al hermeneuticii, un element nelalocul lui, un fapt supărător, un ce, pe care Fratele îl intuia frustrant, nereușind să și-l clarifice. Drept pentru care, se decide să treacă din nou în revistă încăperea, metodic, panoramându-i fără sfială ungherele, suind c-un cat și revenind, la fel de indecis, la baza scărilor. Măi, să fie! se frământă el, nedumerit. ... observați (custodele Georgescu abuza de acest verb, exhibându-l într-un veritabil tic, după socoteala Poetului) decorațiunile heraldice interesante de pe câmpul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile de granit, Grigore Iuga, ca totdeauna când sosea de la țară în București, privea furnicarul de oameni de pe străzile zgomotoase cu un simțământ de sfială. După viața molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până se reobișnuia cu ea. Pe bulevardul Colței, aproape de întretăierea cu strada Argintari, unul din caii trăsurii alunecă și căzu. Birjarul se repezi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de copaci speciali și peluze tunse în fiece săptămână. Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sârmă înspre ograda cealaltă, ca să nu pătrundă galițele de acolo. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului, mai cu sfială însă ca în curtea de dincolo, unde se simțeau în largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se afla vechiul conac, vast, scund, bătrân. Înfipt parcă pe jumătate în pământ, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai sfătuit și s-au înțeles să nu se dea bătuți, ci să stăruie și la cuconița de la București. Acuma însă erau zăpăciți, mai cu seamă că se afla de față și arendașul. Într-un târziu, Luca Talabă, biruindu-și sfiala, vorbi uitîndu-se drept în ochii Nadinei: ― D-apoi, coniță, să nu vă supărați că am cutezat, dar noi, dacă am auzit că umblați să vindeți moșia, ne-am tot chibzuit și am socotit că de ce s-o înstrăinați, că doar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vrut să-l plimbe și pe Aristide puțin, dar el a refuzat. Tocmai va profita de singurătate ca să citească serios. Soră-sa se afla de o săptămână la Pitești, într-o familie prietenă, să se mai distreze. Gherghina intră cu sfială în camera tânărului stăpân, împreună cu servitoarea. ― Uite, fetițo, tu ești deșteaptă și îndemînatică și ai să-mi faci un serviciu... Aristide îi explică. Fierul se încălzise. Pe masă erau întinși pantalonii alături de cârpa udă. Izgoni pe servitoarea neghioabă, să n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
învățătorului Dragoș, care tăcuse până atunci: ― Ascultă, domnule... ăsta... cum te cheamă, că ți-am uitat numele... domnule învățător! ― Dragoș! completă învățătorul. ― Da, Dragoș... Spune dumneata, că trăiești în mijlocul țăranilor și ești ieșit din popor, dar spune deschis, fără nici o sfială: este liniște și ordine pe aici ori e cum zice dumnealui? Poftim! Te rog! După o ușoară ezitare, învățătorul răspunse uitîndu-se drept în ochii prefectului: ― Este pace și liniște, dar e și multă sărăcie! Boerescu se încruntă puțin: ― Sărăcie, da
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
purtat de grijă avutului dumnealor... Plutonierul trimise mai târziu pe jandarmul Bogza, care era mai dezghețat, să constate situația reală. Bogza aduse vești mai rele. Conacul propriu-zis încă n-a fost atins, dar încolo e haram și oamenii cară fără sfială cu sacii și cu târnele porumb, fasole, grâu, ce se găsește. Au venit mulți și din Vaideei la împărțeala pe tăcute. Toate hambarele au fost sparte încă de azi-noapte. Un argat i-a spus că pândarii arendașului sunt cei mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oameni buni!... Faceți loc!... Dați-vă la o parte!... Nu mai intrați, că n-aveți ce lua!... Nea Serafime, fii tălică mai cuminte! Își croi drum cu coatele și pătrunse înăuntru. În marele hol de la parter oamenii umblau cu oarecare sfială, pipăiau lucrurile, vorbeau încet. Petre strigă mai mult rugător decât poruncitor: ― Ieșiți afară, măi oameni!... Ia ieșiți, că n-aveți ce căuta aici! Auzi pași sus, la etaj. Urcă în goană pe scara de stejar. În camerele deschise cotrobăiau după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mulțimii, purtarea îndrăzneață din incinta templului și evenimentul ungerii sale, toate indicau autoconștiința sa mesianică. Chiar și faptul că a vindecat și exorcizat persoane putea fi perceput ca un paralelism cu povestirile memorabile despre faimosul rege Solomon. Isus răspunde fără sfială la întrebarea marelui preot: „Eu sunt; și îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului” (16,42). Replica lui Isus combină două pasaje din Vechiul Testament, ambele referitoare la judecată. Cuvintele „Fiul Omului” și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ducea tot mai adânc spre fundul văii, unde se făcea din ce în ce mai răcoare. Abia așteptam să descui. Nu-mi păsa dacă după ușă mă va aștepta Plăcerea sau Teroarea. Dimineața ne-am văzut la grota lui Rolando. Îl călăream acum fără sfială, îl clătinam dîndu-ne huța câte trei deodată, cocoțate pe stern, îi intram în țeastă prin orbita rotundă și ne lipeam, înfiorate, spinarea de osul neted și rece. Îl împodobisem ca pe un pom de Crăciun cu panglicuțe și-i pusesem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
continua într-o bengaleză colocvială, din care nu pricepeam decât foarte puțin; de altfel, nici nu încercam să pricep și nu tresăream decât la râsul Maitreyiei, pe care Khokha îl alimenta cu nesfârșite calambururi și schimonoseli. Probabil că ea observă sfiala mea, căci mă întrebă, în englezește, dacă nu sunt prea obosit și dacă n-aș voi să mă distrez ajutînd-o în ceasurile mele libere să termine catalogul bibliotecii d-lui Sen. Aceasta m-ar recrea îndeajuns, după munca mea de la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a dus până la Palat, să obțină o echipă specială, să dezgroape adăpostul și să-i caute. Să-i găsească măcar fata. Voia cu orice preț s-o înmormînteze cu rochia ei cea nouă. Cu rochia asta, adăugă apucîndu-i gulerul cu sfială și trăgînd-o încet spre el. Zadarnic. Nu s-a mai găsit nimic. Doar cenușă... Întinse brațul cât putu mai mult, înălțînd rochia, iar Iconaru o lumină întreagă, plimbîndu-și lanterna de sus în jos. - Dar, vezi, trebuia să mă gândesc, reluă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
jumătate ruinat. - S-a întors Oncle Vania, șopti Ieronim. Nu știu ce s-o fi întîmplat, căci de obicei nu se întoarce înainte de două, trei dimineață... De altfel, nu cântă el, adăugă. Nu cântă niciodată după concert. - Ce ne facem? întrebă, cu sfială, Vladimir. Dacă ne aude?... - Nu-ți fie teamă. Când ascultă muzică, nu mai aude nimic altceva. O fi venit cu cineva din orchestră, ca să verifice vreun pasaj... Și atunci nu rămâne mult. Îl așteaptă ceilalți, la cafenea. Îl așteaptă ca să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din vremea când ea n-ar fi avut decât să întindă mâna ca să-l ia. Ruby, care-l observase pe John Robert ceva mai înainte, când acesta ieșise din cabine împreună cu William Eastcote, nu încerca nici un fel de îndoieli și sfieli. O așteptă ca un câine credincios pe Alex să vină să-și ia hainele, după care, eliberată de misiunea ei, se îndreptă spre marginea bazinului, căutându-l pe Rozanov. O observase pe Diane în grădină dar, ca de obicei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
expresie de îngrijorare, asemănătoare cu cea a fiului său. O admira și o prețuia pe Stella. N-ar fi putut defini sentimentele pe care i le purta; desigur că o iubea, dar „iubirea“ poate însemna multe. Exista între ei o sfială reciprocă. Uneori, când o săruta, ceea ce se întâmpla foarte rar, de Crăciun de pildă, îi strângea mâna. Ar fi vrut să fie sigur că Stella înțelegea stima pe care i-o purta. Ostilitatea lui față de George era generată, în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în mâini. Îl auzi pe Zet lătrând, pe undeva. George, deși era într-adevăr curios s-o vadă pe „aia mică“, hotărî să nu se apropie de grupul din fața Papucului. Se răzgândise sub impulsul unui sentiment care semăna aproape cu sfiala: realizarea subită a faptului că-i venea din ce în ce mai greu să comunice cu cineva, cu oricine. O vizitase pe Alex în parte din dorința de a afla ce semnificație avusese vizita ei la John Robert (în legătură cu care credea tot ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
După un timp, pe undeva prin Travancore Avenue încetară să mai alerge și înaintară la pas, gâfâind. Tom îi dădu drumul la mână. Hattie plângea încet, ștergându-și din când în când ochii cu încheieturile degetelor. Tom o privea cu sfială. — Hattie, nu plânge, iubito. Ce s-a întâmplat? Sunt doar eu. Hattie clătină din cap și nu răspunse. Fața îi era roșie, ochii injectați, gura umedă. Lacrimile îi secaseră, dar respira cu sughițuri puternice, ca niște mici țipete. Își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a privit drept în ochi. Nu mai conta ce-i spunea. Îl invita, era clar. Se făcuse liniște, vacarmul jocului încetase subit. Fata era în dreptul lui și îl invita la dans. Dumnezeule, ce privire avea! O vâlvătaie neîncarnată în care sfiala era acoperită de departe de cutezanță. Dar ea tot fragilă rămânea. O vâlvătaie încarnată... Dar Marilena-Melisa? Dănilă trebuia să deducă singur și să tragă învățăminte din cele ce spuneau cei mari: să nu te lași niciodată indus în eroare de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]