1,047 matches
-
făcut altcineva dacă ar fi fost în locul dumneavoastră. Și i-a dat voie să o îmbrățișeze. O strângere delicată, caldă, emoționantă. Ochii Karinei se scăldau în lacrimi, în lacrimile de care avea atâta nevoie. Ochii aceia mari, de un turcoaz sfidător, nu îndrăzniră să o mai privească. Se rușinară parcă de faptul că îndrăznise să-i ceară un lucru atât de intim. A zbughit-o la fugă făcându-i cu mâna în spate. „- Să nu-ți pierzi simțurile pe drum și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
A trecut pe lângă mine cu trena ei de transpirație Înțepăcioasă și, când a ajuns În dreptul meu, m-a privit scurt și a clătinat mustrător din cap, ca și cum tocmai ar fi certat un obraznic. Apoi a pășit Înainte, cu spatele țeapăn, sfidătoare ca o profesoară prea riguroasă, de școală londoneză. Aseară, pe la nouă și jumătate (eram În bucătărie și ascultam la radio „Sonata Kreutzer”), m-am trezit cu Melanie la ușă, Însoțită de o prietenă blondă, platinată, plină de zorzoane, cu un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iscoditori mă... Vino, te conduc, i-am spus. Ca și ieri, Lola se retrase un pas Înapoi și Îmi făcu un semn discret cu mâna să o las să plece. Salută cu o tristă Înclinare a capului și se Îndepărtă sfidător, unduindu-se ca o felină printre mese, culegând privirile bărbaților tulburate de alcool și de dorință. La fel ca În ziua trecută, am plecat singur și intrigat. (Ce fel de bărbat ești? Cum de o poți lăsa să-ți scape
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
omorî. — Ne mai aduceți un rând? Îi face ea semn barmanului. Așa, continuă, explică-mi. —Ce? —Despre copii. Nu pot. Trebuie s-o simți chiar tu. Haide, Kate, poți vinde orice oricui. Încearcă. Expresia de pe fața ei. Expresia Candy tipică, sfidătoare și rănită În același timp, expresia unui copil de șapte ani care a căzut din copacul În care i s-a spus să nu se urce și nu vrea să plângă, deși doare rău. Îmi vine să o strâng În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că e imposibil să lovească mingea, ea se „deznoda“ și ți-o strecura drept În teren. Am privit-o făcând asta pe proprietatea familiei Cooper-Clark din Sussex, acum două veri, iar când lovea mingea, Jill lăsa să-i scape un sfidător, vesel, „Ha!“. Cred că ne-am așteptat cu toții să facă același lucru și-n meciul cu cancerul. În urma lui Jill au rămas cei trei fii ai ei și soțul care tocmai a coborât din lift. Aud răpăitul elegant al pantofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prima dată când l-am adus pe Richard să o cunoască. Eram așa de hotărâtă să nu-mi fie rușine cu originile mele Încât până am ajuns aici, după o călătorie plină de ambuteiaje și căldură, Îmi indusesem o atitudine sfidătoare, „dacă nu-ți place, alta mama nu mai face“. Și ce dacă nu avem tacâmuri asortate? Și ce dacă mama zice sofa În loc de canapea? O să-ți pese de asta, spune-mi, o să-ți pese? Lui Rich nu i-a păsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
reușise să ajungă la prințesa aia, nu-i așa? spune Rich cu mândria aceea tembelă pe care ne-o provoacă Em. Își dorește mult să te Întorci acasă. Dar tu, Kate, tu-ți dorești? Opțiunea pentru o replică mândră și sfidătoare atârnă În aer așteptând s-o culeg ca pe-un fruct copt. O las În aer și spun: —Și eu aș vrea să mă Întorc acasă. Frumoasa din pădurea adormită a fost Întotdeauna preferata lui Emily, prima casetă care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ruinelor Întunecate. — Ascultă, spuse, Îmi Începe tura la clinică. Somn ușor, dacă suporți muzica asta de discotecă. În noaptea de dinaintea incendiului, eu și Frank n-am Închis un ochi. Parcă spuneai că se terminase relația voastră. — Se terminase. (Mă privi sfidător.) Dar tot mai făceam sex... Am condus-o pînă la ușă, nerăbdător s-o revăd, dar nesigur asupra felului cum ar fi trebuit să abordez subiectul ăsta. În timpul conversației noastre, Îmi lăsase intenționat cîteva portițe, dar bănuiam că cele mai multe dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lega viața de moarte printr-un nod simplu, dar cutremurat de recunoștință, precum șireturile unui pantof. Când ajungea între cei din grup, Veterinara părea schimbată și totdeauna le semăna: era vicleană și cam sărată, la fel cu mezelurile lui Pablo, sfidătoare ca Max dentistul sau, uneori, ascunsă și mută, ca blajinul lor prieten, Godun. În zile ca astea, Omar se-ntrista și se mustra că ar fi putut să găsească o femeie mai blândă și mai bună ca ea. „E numai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de sacrificiu mai mare decât al nostru și un orgoliu care să nu se teamă de nimic. Inchiziția ne-a umilit prea mult prin frica pe care a generat-o. Aproape instinctiv, am avut nevoie să-i opunem un orgoliu sfidător, care să ne răzbune și să-i dea peste nas. Mult timp, tu ai jucat acest rol. ― De unealtă a voastră. ― De unealtă a disperărilor noastre, dacă vrei. Nu-ți imaginezi cum erau comentate polemicile tale cu iezuiții. Cu câtă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
piață cum a fost. Cu toții grăbindu-se să considere că mersesem prea departe, îmi susținusem prea zgomotos ideile, provocând Inchiziția să nu poată ignora erezia, pentru ca, astfel, să nu fie nevoiți să se rușineze de cumințenia lor. Mă purtasem prea sfidător. Drept care, cu părere de rău, se vedeau obligați să admită că găsisem, în definitiv, ceea ce căutasem cu tot dinadinsul... Toți sunt inocenți, firește! Unicul vinovat sunt eu. Orice vierme se poate arăta demn și curajos, acum, hulindu-mă și compătimindu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a retractat retractarea. După ce a ascultat sentința în genunchi, a țâșnit în picioare și le-a strigat judecătorilor: "Teama voastră, dîndu~mi această pedeapsă, e mai mare decât a mea care va trebui s-o îndur". Așezată alături de acest orgoliu sfidător, umilința mea pare de-a dreptul jalnică. Ea cheamă doar disprețul, nu-i așa? ― Nu, Galilei. Tu ai preferat să trăiești. ― Nu m-am ferit să consimt că tot ce sper eu se leagă de partea din mine care a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a baronului Denon, cunoscut amator de exotisme. Unul dintre invitați, tânăr diplomat (tot englez), sfidează cu vestimentația și prin Întreaga sa atitudine prinți, contese, ducese, dar mai ales prețioasele piese din colecția de rarități orientale a gazdei. Trece afectat și sfidător, afișând „o indiferență nonșalantă”, care-l face În final pe baron să exclame, oarecum flatat că a avut un invitat atât de exotic: „Ce ciudățenie, acest dandy!”. „Am fost surprinsă să constat - adaugă Lady Morgan - că venerabilul călător În Egipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pentru pariuri și jocuri, prodigalitate, temperament.” Sunt doar câteva din trăsăturile acestui dandy avant la lettre, pe care le analizează cu finețe Roger Kempf 2. Li s-ar mai putea adăuga, Între altele, plăcerea ostentației vestimentare și a travestiului, luxul sfidător afișat (dar numai acolo unde se știe prețuit: la Atena, de pildă, nu și În Sparta sau Tracia), homosexualitatea, puhoiul gesturilor sau vorbelor șocante. Pentru cine ar vrea să-i urmărească Întortocheata viață, lucrare mai la Îndemână decât cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
altceva stârnesc În același veac - Însă În Anglia - protejații lui Iacob I, George Villiers, duce de Buckingham, contele de Somerset sau Robert Car. Eleganță cu tocuri roșiitc "Eleganță cu tocuri roșii" În secolul următor, la curțile Franței, tinerilor eleganți și sfidători li se va spune, când cu invidie, când cu dispreț, muguets (la propriu: „lăcrămioare”; la figurat, familiar: „tineri eleganți”), plumets („panașe”), dar mai ales petits-maîtres (cuvânt cu cuvânt - „micii stăpâni”, iar În codul saloanelor - „sclivisiți”). Cine are răgaz poate citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
continent, Între Hyde Park și le Boulevard des Italiens, Între Chelsea și Passy”1, pe care l-am numi, mai În joacă, mai În serios, „țara Dandy”, populată de bărbați excentrici, năucind aristocrație și burghezie deopotrivă cu stilul lor ciudat, sfidător, plin de farmec pervers. Să Îi luăm Însă pe rând. Predandysmultc "Predandysmul" Macaroni et aliitc "Macaroni et alii" Din câte se poate reconstitui, primii care intră pe scena marelui spectacol predandystic sunt Macaroni-i englezi. Să aibă numele lor vreo legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să Își cumpere prietenii. Singurul răspuns mulțumitor Îl dă tot Barbey, unul dintre cei mai fideli (dar și competenți) brummellieni de până azi. Brummell, scrie el, are pur și simplu „stil”. Un stil În care se Îmbină eleganța și aerul sfidător, ușor impertinent, grația și aplombul, discreția și extravaganța. Cam În aceiași termeni va scrie despre el peste aproape 100 de ani Virginia Woolf, Încercând să scoată din uitare câteva figuri obscure ale Angliei. Brummell e unul dintre bărbații a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de aceeași Michelle Perrot. Sursa o constituie aversiunea dandy-lor pentru parveniți și, În genere, pentru „manipulatorii de bani”, preponderent evrei. Acest fapt Îi separă definitiv de boemi. Celibatarii trândavi tc "Celibatarii trândavi " Pe de altă parte, deși Își transformă trândăveala sfidătoare În mod de a trăi, un dandy autentic nu refuză „orarul”, bine ordonata curgere a ceasurilor, protocolul care Împarte o zi minut de minut, cu austeritate. Nimic din improvizația, incoerența, spontaneitatea relaxată a boemilor. Nimic lăsat la voia Întâmplării. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cultura română) -, pentru un dandy. Înainte de orice cuvânt ori gest, portretul Însuși al poetului (imortalizat mai ales după 1900 În fotografii, tablouri sau desene) este portretul unui dandy. Chiar dacă lui Eminescu Îi va părea o „fizionomie de frizor”, chipul ciudat, sfidător, de „mască teatrală”, cu părul vopsit negru, pomădat și mustața răsucită „În chibrit”, dată cu ceară cosmetică, trădează „o profundă combustie interioară, cu umbra damnării spiritualizată În trăsături pline de noblețe”; figura sa „atemporală și abstractă” e reflexul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dante Gabriel Rossetti, Oscar Wilde), cât dușmani. O puzderie de episoade picante (polemici, scandaluri, procese) Îl trec În prim-planul atenției ca persoană, În timp ce opera sa de pictor și gravor se retrage În fundal, taxată drept minoră, din cauza originalității ei sfidătoare. Rămâne ca un moment antologic În istoria proceselor londoneze despăgubirea pe care o cere (și o primește, sub forma unei sume simbolice) pentru ofensa adusă de Ruskin În 1877 uneia dintre pânzele sale expuse la galeria Grosenvor. Satisfăcut juridic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Înfățișare abia schițată a dandysmului „din cărți”. Persoane și personaje, fără ca granițele dintre ele să fie de netrecut. Dimpotrivă. Puse cap la cap, descriu aceste mici istorii ceva mai mult decât o frumoasă poveste? Sugerează ele cumva că, dincolo de aparițiile sfidătoare, dincolo de veșminte, gesturi, vorbe s-ar afla ceva În plus? O idee? Un Întreg program? O doctrină? Fără să detalieze fenomenul (ca Barbey d’Aurevilly), Baudelaire e primul autor care ridică dandysmul la rang de doctrină, numind-o ca atare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Sau cazul lui Eugène Sue. În momentul când ține să fie ales deputat socialist În 1848 nu se mai poate aștepta să fie acceptat și În „Jockey Club”. După cum, În clipa când Baudelaire Începe să cheltuiască nesăbuit de mult, trăind sfidător, e pus sub tutelă. Încă o observație se cuvine făcută. Pentru ca dandysmul să fie activ și creator este nevoie de un cod social destul de rigid. O lume convențională, care se Îmbracă, vorbește, gândește, iubește, dansează, mănâncă numai „conform etichetei”, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
scriitori sau sculptori. Dar cazul „greilor” artei, dandy și ei - măcar pe unele porțiuni ale vieții - schimbă cu totul perspectiva. Dacă e adevărat că marea operă estetică trebuie să spargă tiparele, să aibă un aer de unicitate ciudată, de bizarerie sfidătoare („frumosul trebuie să fie Întotdeauna bizar”, spune Baudelaire), atunci se pare că doctrina dandy-lor și-a mai găsit Încă un câmp de aplicație. Să ne reamintim Însă: această doctrină, pe care tocmai ne-am străduit să o ordonăm, neagă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandy-i care ies triumfători din bătălia cu decrepitudinea. Despre jalnicul sfârșit al lui Brummell s-au scris zeci de pagini, Între care, cele mai subtile și patetice - ale Virginiei Woolf. Nebun, uitat, părăsit, internat Într-un fel de azil, sfidătorul Frumos de odinioară, pol absolut al eleganței londoneze, râvnit de orice club sau salon, Brummell refugiat la Caen nu e decât o tristă ruină, un bătrân lacom, cu hainele neîngrijite, decăzut total. Chiar dacă nu ajung În asemenea postùri, d’Orsay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și sigur printre mobile și obiecte. Toate gesturile lui degajă siguranță de sine. Un al doilea mod de a produce efect asupra celorlalți prin postùrile propriului corp e dat de gesturile excentrice ale dandy-lor, puse În scenă cu aceeași siguranță sfidătoare. Cum ar fi, de pildă, purtatul unei țestoase, al unui homar sau urs În lesă. Ori aruncatul În mare al unei sticle de Eau de Cologne când un dandy face baie sau pudrarea de către un șir de valeți a coafurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]