1,535 matches
-
prin care se refuză a se explica de o manieră rezonabilă inexplicabilul, prin care se legitimează impostura și mediocritatea nu fac altceva decât să consolideze imaginea justiției ca autoritate incapabilă să se autodelimiteze de situații compromițătoare, dar care nu se sfiește să apară ca fiind 'arțăgoasă' cu oricine emite critici sau opinii care displac...", arată sursa citată. Vezi aici scrisoarea integrală
Asociația Magistraților, ATAC fără precedent la CSM: cum e posibil ca un corigent să ajungă la Înalta Curte? by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37866_a_39191]
-
simbolurile ascensionale, Gilbert Durand reamintește că în noaptea faimosului vis Iacov a dormit pe un bethel, un loc «sus pus»". Comentînd Povestea unui om leneș a lui Ion Creangă, adesea subestimată ori ignorată de critica literară, Ion Pecie nu se sfiește a-i aplica un amendament etic. În definitiv de ce este condamnat la spînzurătoare extravagantul personaj? ,,Vina făptașului este... că nu face nimic În raport cu (ne)faptele, verdictul este disproporționat. El ar fi fost dictat, ni se explică, de necesitatea înăbușirii în
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
ce stăteau în calea înfățișării adevărului vieții, gustul dominant continuă a fi sensibil la "înfrumusețarea" realității în virtutea unui principiu pedagogic care ține la "educarea" celui care citește o carte sau contemplă un tablou. Mai mult: acest idealism desuet nu se sfiește să evoce adesea, în sprijinul său, argumentul, paradoxal în context, al adevărului reprezentării. Versul lui Eminescu despre cuvîntul ce exprimă adevărul, a fost, nu o dată, citat cu entuziasm de către adepții cosmetizării realității, pentru care urîtul n-are ce căuta în
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
se împlinească și eu încă mă caut spre a regăsi figuri, repere și conexiuni uitate. Aș vrea, totuși, să sugerez că nu doar indolența mi-a frînat disponibilitățile mele diaristice. Există și o motivație mai adîncă, pe care nu mă sfiesc s-o numesc: ea constă dintr-o lipsă de încredere în scris, ca terapie. Alții își caută în comentariul aplicat al evenimentelor diurne ori în invenția de ficțiuni un transfer imaginar din lumea noastră desvrăjită, plină de mizerii, griji și
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
dea verdicte. Mușcătoare este doar ironia sa subtilă, amară uneori, salvatoare adesea pentru o conștiință traumatizată de experiența vieții. Mai este apoi un lucru pe care ar trebui să-l menționăm: subiectivitatea aprinsă, pe care René de Flers nu se sfiește să și-o revendice. Ea nu contrazice documentul; nici pe cel real, arhivistic (pe care-l preia însă în interpretarea sa personală) și nici pe cel uman, dar creează o atmosferă, pune asupra faptelor o lumină pasională, care trăiește prin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
înțelegătoare și în fond calofilă. Sigur, chiar folosită în contrapunct, formula militantă există. Elena Vlădăreanu spune răspicat și ce are de spus, și ce are numai de sugerat. Și de obicei o face cu o voce pe care nu se sfiește să arate că o detestă, cu vocea publică adică, singura la care, prin forța lucrurilor, are acces. (Cealaltă, interioară și vibrantă, nu e implicată în redactare. Sensibilitatea acesteia e reală, dar impalpabilă. Iată încă o dovadă a invaziei la care
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
Translation) Trebuie să mă autodenunț. Duminică mi-am smuls două ore pentru sufletul meu. Am dat o fugă până la San Marco, să salut Leul, naș al trofeului festivalului, și să mănânc o pizza împărțită cu un porumbel care nu se sfia să-mi ciugulească din farfurie. La întoarcere, a trebuit să mergem vreo oră pe jos, pe chei, până la primul debarcader, Santa Elena, singurul de unde mai pleca un vaporetto, singurul și el, până la Lido, sediul festivalului. Nu știu ce concurs dăduse peste cap
Veneția 2013 - Nicolas Cage: "Mai bine în închisoare, decât să fiu pensionar într-o piscină" by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/73620_a_74945]
-
-i oblojească rănile istorice ori măcar să-l lingușească frenetic. Există în toate aceste demersuri o doză de îngrijorare reală, dar există și mult cinism. Să ne amintim că în martie 1900, un grup de patrioți cu grade nu s-a sfiit să declanșeze în chiar inima Ardealului un război civil. încă vreo două-trei astfel de dovezi de iubire și n-o să mai avem pe cine celebra! Statutul special al Transilvaniei (mă mir că naționaliștii pur sânge preferă aceastei denumiri, de sorginte
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
răsturnare de la ultimele alegeri. Dacă până în 1996 mai existau speranțe că Transilvania va deveni, într-adevăr, locomotiva capabilă să tragă după sine România spre Occident, odată cu votul de la 3 noiembrie 2000 astfel de nădejdi s-au spulberat. Nu m-aș sfii să vorbesc de un proces de talibanizare a Ardealului, de creșterea intoleranței și de scăderea importanței economice a regiunii. Abilul Cozmâncă a sesizat noua realitate și n-a pregetat s-o facă publică, nădăjduind să dezumfle mitul conform căruia în
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
celei drepte, contează, în momentul de față, mai puțin. Important e că Ultimele zile din viața literaturii se dovedește, din aproape toate punctele de vedere, o carte duală. Așa de pildă, deși axată pe literatura franceză recentă, ea nu se sfiește să lanseze câte-o aluzie, chiar forțată, către tendințele sincrone din spațiul românesc. Apoi, în ciuda diagnosticului mai degrabă morbid pe care îl pune, fără să stea pe gânduri, domeniului teoriei literare, o bună parte din consistentul eseu o reprezintă radiografii
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
o satisfacție răutăcioasă la gândul că scurtă vreme după această aberantă aserțiune, De Gaulle cade, la el acasă, victima celor care se revendicau tocmai dogmei comuniste! Richard Nixon, trecător și el pe la București, sfârșește acoperit de ridicol, după ce nu se sfiise să afirme despre Ceaușescu: ,O fi el comunist, dar e comunistul nostru!" De unde se poate trage concluzia că e contraindicat să spui vorbe de bine despre șefii bolșevici! Chiar după 1989, când comunismul românesc își pierduse apanajul de politică de
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
constată că multă vreme opoziția scriitorilor și artiștilor la comunism n-a avut efecte serioase și n-a impulsionat reformele din societate, el menționează, totuși, importanța mișcării ,Goma '77" drept un moment de trezire a conștiinței anti-comuniste. Autorul nu se sfiește să pună în evidență indiferența Occidentului față de o asemenea acțiune, reamintindu-ne că nici un președinte occidental nu i-a cerut dictatorului Ceaușescu să ,lase România să fie România" - așa cum se întâmplase în cazul Cehoslovaciei, de pildă. E bine că astfel
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
asta, nu pentru că criticul de la „Cultura” n-ar avea la degetul mic opera și biografia autorului. Dimpotrivă. Mihai Iovănel cunoaște până la intimitate (la propriu și la figurat) tot felul de detalii legate de persoana lui Mihail Sebastian și nu se sfiește să le expună. Ipotezele legate de homosexualitatea refulată a scriitorului, de așa-zisa lui impotență sau de povestea de dragoste cu o tânără admiratoare sunt, toate, centre de interes abia refulate ale unui critic prin excelență temperamental și acid, luat
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
de mai sus" vorbesc de la sine despre poziția pe care m-am situat mereu față de tragedia lui Gheorghe Ursu și pe care mă situez în continuare. Tocmai pentru că vedeam cu ochiul liber ața albă a discursului diversionist nu m-am sfiit s-o aduc la lumină. Pentru mine, nu e nici o noutate că dl. Paul Barbăneagră e capabil de astfel de deturnări ale realității. Am asistat eu însumi la o conferință a sa de-acum câțiva ani, în "Aula Magna" a
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
unul singur. Poetul (să-i spunem, totuși, astfel) se dezinteresează de impresia pe care o face asupra unui eventual cititor. El se complace în postura de târâie-brâu și de lasă-mă-să-te-las al scrisului, așa cum colegii săi de generație, nepoeți, nu se sfiesc să râgâie sonor pe stradă sau să păstreze guma de mestecat în gură în timp ce se sărută. Limba română este folosită neglijent. în unele cazuri este vorba de o încălcare voită a normelor ortografice ("plovăr" în loc de "pulovăr", "sânt" în loc de "sunt"). Alteori
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
Carlasse vine în București pentru a monta la TNB Colonia penitenciară a lui Kafka. Este un scenariu plauzibil, doar că francezul nu este tout ŕ fait francez. Și, pentru ca lucrurile să fie limpezi dintru bun început, naratorul (care nu se sfiește să se arate pretutindeni în text și să exceleze, deopotrivă, prin omnisciență și printr-o - ușoară - aroganță față de cititorul devenit, la rându-i, personaj anonim, trebuind să se mulțumească cu dramul de informație, pe care cel dintâi i-o oferă
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]
-
poeta se știe sinceră: „eu nu mint în poveștile mele”, zice ea-n Întîlnire). În general, eroticele (nu chiar multe) au merit de „sinceritate” (ceea ce, firește, e mai mult merit de psihologie, decît merit de artă), căci poeta nu se sfiește de sentiment și sentimentalism: „Te aștept iubite,/ La fereastra mea deschisă,/ Cuatîta dor, că soarele se stinge,/ Pasiuneai plină de simțuri disperate/ Și nopțile trec, zare așteptînd” (Te aștept). Dar nici nu perseverează în el; din greșeală de opțiune, căci
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
nu este chiar așa, o dovedește CLIPA, "revistă de cultură și creație literară a tinerei generații" editată la Chișinău cu sprijinul Institutului Cultural Român. În nr. 1, Liliana Armașu semnează un comentariu pertinent despre poezia nonconformistă a lui Geo Dumitrescu, nesfiindu-se să citeze versuri dintr-o memorabilă tinerețe detabuizantă: "Câteodată mi-ar plăcea să ai mai mult de paisprezece ani,/ să fii mai puțin inteligentă și mai degrabă castă,/ să umbli desculță prin bucătărie/ și să te cheme cineva, posesiv
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
și aici, pe acest platou de otavă, un templu grec". Gluma prin care se autoamendează, "după o clipă de tăcere", dovedește că reveria sa era implacabil datată: Dacă m-ar auzi cineva - știu eu cine - cum vorbesc, nu s-ar sfii nicio clipă să tune și să fulgere împotriva idealismului și misticismului meu".
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
Neantul tîrît sărută franțuzește/ cînd brațe desfă- cute-n/ cîrjă/ salivează voluptăți” etc. (Și-am fost noi dumnezei acasă). Și nici nu-i asta cea mai tare dintre naivități, căci pe acest procedeu e frenezie mare, una care nu se sfiește de nici o îndrăzneală imaginativă (de genul „Cerului i-a căzut un dinte și alții doi/ se clatină” etc. etc.). În atîtea jurii care au premiat-o pe Diana (pe merit, fără-ndoială) s-ar fi putut găsi, totuși, cineva care
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
următoarea frază: „Cu piatra pe care o am în mînă, mă îndrept spre clanța stricată a propriei mele locuințe”. Nu înseamnă că, dacă are ceva de spus (cum se remarcă chiar în primul citat pe care l-am dat) se sfiește s-o facă. Dimpotrivă, deferent și uneori ceremonios, pune punctul pe i. Ce poate fi mai semnificativ decît faptul că, neplăcîndu-i un articol al lui Alex. Ștefănescu despre Titus Popovici, o spune. Și unde? Chiar în România literară. Sigur, e
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
împărăția numelui" (1). Poemele au mult de câștigat din varietatea registrelor de limbaj, orchestrate cu un remarcabil simț al echilibrului. Mircea Petean știe să evite melodramaticul, notele forțate, vorbele mari, sentimentalismul manifest. Ipostazele unei Ane atotcuprinzătoare - cosmică, imanent-transcendentă - nu se sfiesc de cotidian, de umoristic și anecdotic, ce substituie, uneori, metaforicul. Unele poeme sunt vădit anticalofile, ba chiar nici nu par literatură (75, de pildă, este o frumoasă declarație de dragoste, mai degrabă decât o poezie reușită), alteori tonul direct se
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
drepturile femeilor, editând în această direcție revista Unirea femeilor române (1909-1916). S-a stins din viață în 1931, la Iași. Din câteva scrisori, către N. Iorga și G. T. Kirileanu, deducem că a fost o fire voluntară, care nu se sfia să-i dea sfaturi lui N. Iorga: ,nu ești oare câteodată prea pripit, prea impulsiv, cum zic englezii? Nu prea lesne crezător câteodată?" Aceleași reproșuri și le face sieși. Pe G. T. Kirileanu îl somează să plătească abonamentul pe trei
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
poet și neamul sau"; Timpul pentru Proust e Parametrul Principal. (Ca atare și că Durata). El e de fapt Personajul Central, într-un anume sens joacă în opera proustiană același rol că Spiritul Absolut în sistemul lui Hegel". Nu se sfiește să afirme, afin cu ideologia legionara (sic!), ca "Nu oricine e la înălțimea suferinței pe care o indura. Nu oricine e vrednic de tragedia pe care o trăiește" pentru a conchide: "Opera, ca și moartea, preface viața în destin. Opera
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
vorbește despre ne-vedere. Sau despre a vedea diferit. Altfel, altceva. Se vorbește, simplu, despre noi, despre oameni, despre ce poate să schimbe, radical, destine, culori, perspective. Trei actori, cu experiențe diferite, din generații diferite, cu glorie diferită, nu se sfiesc să fie simpli. Regia este lucrul cu actorul. Molly nu vedea și era fericită... Ce înțelegem noi despre asta? Despre speranță și despre eșec? Despre alb și despre negru? Regizorul și întreaga echipă ne mișcă, puțin, din egocentrism, din ignoranță
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]