KorAP: Find »[drukola/base=sfinx & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...48 >

1,177 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427

acesta e lucrul cel mai important. Surîsul acela absurd, fardat de nisip ne va aminti cel mult că fiecare pas e ireversibil ; În urma noastră nu sînt alte urme decît cele pe care le-am lăsat trecînd. Cu fața lui imobilă, sfinxul tolănit cu spatele la deșert Întoarce spatele și piramidei ; el nu promite nimănui nimic, În vreme ce sfinxul grec ne lasă Întreagă speranța că, după ce vom dispare noi, ne va supraviețui răspunsul nostru. E singura șansă. Depinde cum ne vom folosi de ea. Si

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
aminti cel mult că fiecare pas e ireversibil ; În urma noastră nu sînt alte urme decît cele pe care le-am lăsat trecînd. Cu fața lui imobilă, sfinxul tolănit cu spatele la deșert Întoarce spatele și piramidei ; el nu promite nimănui nimic, În vreme ce sfinxul grec ne lasă Întreagă speranța că, după ce vom dispare noi, ne va supraviețui răspunsul nostru. E singura șansă. Depinde cum ne vom folosi de ea. Si apoi, numai În fața acestui sfinx grec Oedip putea fi sigur ca unicul răspuns corect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
spatele și piramidei ; el nu promite nimănui nimic, În vreme ce sfinxul grec ne lasă Întreagă speranța că, după ce vom dispare noi, ne va supraviețui răspunsul nostru. E singura șansă. Depinde cum ne vom folosi de ea. Si apoi, numai În fața acestui sfinx grec Oedip putea fi sigur ca unicul răspuns corect este Omul. Chipul lui se Încordează să audă bine Întrebarea, dar presimțim că răspunsul Îl știe dinainte. Abia gîndul că animalul acesta hibrid nu și-a rostit niciodată cu tristețe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
meden agan, „fără excese”. Trebuie să fii Însă Înțelept ca Solon ca s-o poți urma și nu cred că voi reuși vreodată să-mi impun o transparență de care sînt străin. Iată-l pe Oedip față În față cu sfinxul Într-un tablou de Ingres. Cățărat pe stînci, sfinxul abia se detașează dintre ele; În schimb, eroul lui Sofocle domină Întreaga scenă. Între cei care Își trec viața meditînd asupra ei și cei care și-o trăiesc efectiv, Oedip e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
ca Solon ca s-o poți urma și nu cred că voi reuși vreodată să-mi impun o transparență de care sînt străin. Iată-l pe Oedip față În față cu sfinxul Într-un tablou de Ingres. Cățărat pe stînci, sfinxul abia se detașează dintre ele; În schimb, eroul lui Sofocle domină Întreaga scenă. Între cei care Își trec viața meditînd asupra ei și cei care și-o trăiesc efectiv, Oedip e, deocamdată, de partea celor din urmă. E calm, sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
ele; În schimb, eroul lui Sofocle domină Întreaga scenă. Între cei care Își trec viața meditînd asupra ei și cei care și-o trăiesc efectiv, Oedip e, deocamdată, de partea celor din urmă. E calm, sigur de sine, convins că sfinxul poate fi răpus prin Încrederea cu care va pronunța cuvintele. Dar Încă nu știe că aproape fiecare răspuns se transformă În crisalidă și din ea se va naște o nouă Întrebare. CÎnd Își va reaminti mai tîrziu această Întîlnire, va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
răpus prin Încrederea cu care va pronunța cuvintele. Dar Încă nu știe că aproape fiecare răspuns se transformă În crisalidă și din ea se va naște o nouă Întrebare. CÎnd Își va reaminti mai tîrziu această Întîlnire, va pricepe că sfinxul e nemuritor; că el nu moare, ci reîncepe continuu; ca marea; sau nu moare o singură dată, ci de nesfîrșite ori, de cîte ori e dezlegată o nouă enigmă. SÎntem, În fond, noi Înșine, succesiv, Oedip sau sfinxul În toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
pricepe că sfinxul e nemuritor; că el nu moare, ci reîncepe continuu; ca marea; sau nu moare o singură dată, ci de nesfîrșite ori, de cîte ori e dezlegată o nouă enigmă. SÎntem, În fond, noi Înșine, succesiv, Oedip sau sfinxul În toate Întrebările grave pe care ni le punem și În curajul de a răspunde la ele. Moartea sfinxului nu face oare stîncile să surîdă? Anatole France socotea că În afara Înțelepciunii eline nu există decît eroare și tulburare; e curios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
dată, ci de nesfîrșite ori, de cîte ori e dezlegată o nouă enigmă. SÎntem, În fond, noi Înșine, succesiv, Oedip sau sfinxul În toate Întrebările grave pe care ni le punem și În curajul de a răspunde la ele. Moartea sfinxului nu face oare stîncile să surîdă? Anatole France socotea că În afara Înțelepciunii eline nu există decît eroare și tulburare; e curios că această Înțelepciune n-a sesizat că omorînd sfinxul victoria lui Oedip poartă În ea sîmburele Înfrîngerii; vanitatea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
punem și În curajul de a răspunde la ele. Moartea sfinxului nu face oare stîncile să surîdă? Anatole France socotea că În afara Înțelepciunii eline nu există decît eroare și tulburare; e curios că această Înțelepciune n-a sesizat că omorînd sfinxul victoria lui Oedip poartă În ea sîmburele Înfrîngerii; vanitatea de a fi Înlăturat toate Întrebările posibile odată cu stîrvul sfinxului prăbușit În prăpastie Îl duce pe tronul Thebei și la incest. Rătăcind, se va gîndi apoi la toate aceste lucruri. SÎnt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
socotea că În afara Înțelepciunii eline nu există decît eroare și tulburare; e curios că această Înțelepciune n-a sesizat că omorînd sfinxul victoria lui Oedip poartă În ea sîmburele Înfrîngerii; vanitatea de a fi Înlăturat toate Întrebările posibile odată cu stîrvul sfinxului prăbușit În prăpastie Îl duce pe tronul Thebei și la incest. Rătăcind, se va gîndi apoi la toate aceste lucruri. SÎnt chiar momente cînd Îmi Închipui că știu cum ar vorbi... (...Singura mea speranță e să mă Întreb mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
toate aceste lucruri. SÎnt chiar momente cînd Îmi Închipui că știu cum ar vorbi... (...Singura mea speranță e să mă Întreb mai departe. Chiar dacă unele Întrebări nu-mi vor aduce nimic, nici un răspuns sigur, va trebui să le rostesc. Nu sfinxul! Eu Însumi! Pentru că sfinxul nu era altceva decît propria mea umbră care mă, Întreba... S-au găsit destui care să spună că răspunsul meu era ușor de ghicit. Ce merge dimineața În patru picioare, la amiază În două și seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
chiar momente cînd Îmi Închipui că știu cum ar vorbi... (...Singura mea speranță e să mă Întreb mai departe. Chiar dacă unele Întrebări nu-mi vor aduce nimic, nici un răspuns sigur, va trebui să le rostesc. Nu sfinxul! Eu Însumi! Pentru că sfinxul nu era altceva decît propria mea umbră care mă, Întreba... S-au găsit destui care să spună că răspunsul meu era ușor de ghicit. Ce merge dimineața În patru picioare, la amiază În două și seara În trei? Omul, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
ar fi gata să surîdă ca să nu mai sufăr și să nu mai sper. Surîsul ce va Învinge statuile se va naște tocmai din lipsa de speranță. Eu, poate cel mai Îndreptățit să vorbesc despre zei, vorbesc de aceea despre sfinx; deoarece răspîntiile aduc singura rază de lumină din povestea mea. Dar există vreun loc unde voi fi, În sfîrșit, Împăcat cu toate, cu destinul, cu zeii, cu memoria mea și cu mîinile mele? Unde strălucesc țărmurile lui? Da, răspunsul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
Da, răspunsul pe care l-am pronunțat. Ceea ce nu-mi va dărui el, nu voi avea niciodată. De la zei nu aștept nimic. Repetînd cuvîntul acela spun și acum totul, țărmul este chiar inima mea, cea care n-a tremurat În fața sfinxului. Și care vrea să cred că drumul meu va trece din nou pe la porțile Thebei; să aud, pe același munte Phikion unde am ajuns venind din Corint, cît de frumos sună ecoul răspunsului ce l-am dat atunci... Sfinxul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
În fața sfinxului. Și care vrea să cred că drumul meu va trece din nou pe la porțile Thebei; să aud, pe același munte Phikion unde am ajuns venind din Corint, cît de frumos sună ecoul răspunsului ce l-am dat atunci... Sfinxul a pierit ca Euridice la ieșirea din Infern. CÎnd am terminat de vorbit, monstrul nu mai exista. Dar nu mai sînt atît de tînăr și nici atît de trufaș, Încît să-mi Închipui că sfinxul chiar a murit...) Pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
ce l-am dat atunci... Sfinxul a pierit ca Euridice la ieșirea din Infern. CÎnd am terminat de vorbit, monstrul nu mai exista. Dar nu mai sînt atît de tînăr și nici atît de trufaș, Încît să-mi Închipui că sfinxul chiar a murit...) Pe o asemenea umilință aș vrea să-mi Întemeiez și eu orgoliul; să las sfinxul să mă Întrebe orice, chiar dacă unele Întrebări vin prea tîrziu și chiar dacă uneori nu voi ști ce să răspund sau mă voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
vorbit, monstrul nu mai exista. Dar nu mai sînt atît de tînăr și nici atît de trufaș, Încît să-mi Închipui că sfinxul chiar a murit...) Pe o asemenea umilință aș vrea să-mi Întemeiez și eu orgoliul; să las sfinxul să mă Întrebe orice, chiar dacă unele Întrebări vin prea tîrziu și chiar dacă uneori nu voi ști ce să răspund sau mă voi teme tocmai de răspuns. Deși importanță are nu atît Întrebarea, cît răspunsul, Întrebările sînt și mult mai ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
importanță are nu atît Întrebarea, cît răspunsul, Întrebările sînt și mult mai ușor de formulat. CÎți se vor fi Întrebat, astfel, cu dezinvoltură „ce e fericirea” și abia apoi s-au cutremurat, cînd n-au știut ce urmează... Auzind răsuflarea sfinxului ne spunem că trebuie să ne grăbim, să ne clădim opera Înainte de a răspunde. Dar aici greșim mulți, probabil. Opera ar trebui să fie chiar răspunsul. Nu graba de a intra În Theba pentru a primi onorurile morții sfinxului. Oedip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
răsuflarea sfinxului ne spunem că trebuie să ne grăbim, să ne clădim opera Înainte de a răspunde. Dar aici greșim mulți, probabil. Opera ar trebui să fie chiar răspunsul. Nu graba de a intra În Theba pentru a primi onorurile morții sfinxului. Oedip Dacă admitem ce susține Heracht, că pentru om destinul este propriul său caracter, Oedip ni se Înfățișează ca un erou În stare să suporte adevărul și să lupte pentru el și atunci cînd aceasta Înseamnă distrugerea sa. Destinul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
și inima unui om. Acolo unde alții ar găsi o mie de alibiuri, el spune: nu!... (...Nu, nu despre nenorocirile mele e vorba, ci despre memorie și despre destin. Pentru că mi-am pus toată viața În cumpănă cu răspunsul dat sfinxului. Stăteam În fața monstrului uitîndu-mă la el ca Într-un abis și nu-mi era frică. Pe buzele lui zvîcnea un sînge ca al nostru. L-am privit atent cînd a rostit Întrebarea și am Înțeles. Îi era teamă să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
nu va pregeta să rostească adevărul. N-am altă izbăvire, chiar dacă fie-care adevăr nou mă sfîșie și nu-mi lasă rănile să se Închidă. Pentru că măslinii pe lîngă care trec, iarba pe care pășesc, pădurile și ruinele sînt pline de sfincși... Dar trebuia să-i răspund sfinxului așa cum i-am răspuns. Vroiam să Înțeleg lumea cu inima mea. Și din aceeași pricină Îmi reamintesc mereu. Memoria mea e ca o rană care sîngerează. Și totul este viu și destin În mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
N-am altă izbăvire, chiar dacă fie-care adevăr nou mă sfîșie și nu-mi lasă rănile să se Închidă. Pentru că măslinii pe lîngă care trec, iarba pe care pășesc, pădurile și ruinele sînt pline de sfincși... Dar trebuia să-i răspund sfinxului așa cum i-am răspuns. Vroiam să Înțeleg lumea cu inima mea. Și din aceeași pricină Îmi reamintesc mereu. Memoria mea e ca o rană care sîngerează. Și totul este viu și destin În mine, deoarece memoria este destinul meu. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
destinul meu. Ea m-a Împins, nu zeii și nimeni altcineva, departe de Theba; și mă va urmări pînă la moarte. Ar fi simplu să spun: sîntem ceea ce vor Împrejurările vieții noastre. Dar nu destinul, ci eu am fost În fața sfinxului. Și n-am uitat nimic din faptele mele. Amintirea lor m-a Împins să aflu cine sînt. Dacă sînt victimă, sînt victima acestei memorii. Ea a luat locul sfinxului și trebuie să-i răspund, În ziua cînd nu voi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
Împrejurările vieții noastre. Dar nu destinul, ci eu am fost În fața sfinxului. Și n-am uitat nimic din faptele mele. Amintirea lor m-a Împins să aflu cine sînt. Dacă sînt victimă, sînt victima acestei memorii. Ea a luat locul sfinxului și trebuie să-i răspund, În ziua cînd nu voi mai ști ce să-i răspund, mă va ucide. Zeii n-au amintiri și de aceea nu vor ști niciodată ce e nefericirea... Ar trebui, poate, să astup cu țărînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]