4,282 matches
-
unui solemn rentier al propriei glorii. Este deseori prezent în publicistica politică, a fost de altfel senator până la alegerile de anul trecut, este un om al cetății, activ, implicat și decis. Continuă să lucreze la glorioasa revistă Secolul 20, iar silueta lui robustă și viguroasă sfidează anii care, totuși, s-au adunat. Dar nu se văd. Secretul acestei vitalități îl vom afla, poate, de-a lungul convorbirii care urmează. M.I.: S-ar părea că sunteți, domnule Ștefan Augustin Doinaș, dintre foștii
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
vine să crezi că nici nu există bătrâni în oraș. Ce am văzut în Iena? Domnia tinereții Două sau trei ore printre dealurile Türingiei, atât de asemănătoare anumitor peisage oltenești, dacă n-ar fi din sfert în sfert de oră silueta unui turn stingher sau a unui castel profilată pe orizont. Mai rar, fabrici izolate în câte o vale: așa sunt numeroase fabrici de armament sau avioane; noi nu le vedem, dar le bănuim ascunse și apărate de singurătatea alpestră. Catedrala
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
sa de vară”, ne sfătuiește un cunoscător. Trebuie să trecem pe lângă palatul ducilor de Weimar, a căror proprietate încă este acest mic, foarte mic Versailles. Cu un colț anacronic: un turn și un rest din burgul medieval acoperit de iederă, silueta întortocheată și încântătoare, decor ideal pentru o comedie de Shakeaspeare, de pildă „As you like it”: iedera. Rusalind, prințul fugit în pădure... Și Goethe care se înconjura de fantome clasice! Dar până la casa de vară a lui, mai trebuie străbătută
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
pentru că viața este întotdeauna și superbă neîmplinire. Deși nu a apucat să scrie romane - genul care consacră un prozator - Sui Sin Far merită, totuși, atenția chiar și a unui cititor pretențios. Are darul detaliului semnificativ, ochiul ei atent surprinde incidente, siluete relevante din Cartierul Chinezesc. Amestecul de culoare și sunet, bine dozat, caracterizează pasajele descriptive din povestirile ei. Pe de altă parte, Sui Sin știe să treacă dincolo de suprafața caracterizată cu ajutorul pitorescului exotism chinezesc. Sui Sin Far pune în evidență marile
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
reprezintă diferite flori. Are trei sau patru perechi de brățări și bijuteriile de la urechi sunt lungi de un inch. Era o fată frumoasă, avea chipul neted și oval, ochii alungiți, negri, o gură mică, rotundă, părul de culoarea abanosului, o siluetă scundă și grațioasă. Pe scaunul de lângă ea, era o jachetă trei sferturi din piele de focă, așa cum purtau cele mai elegante femei americane. Fata se uita la ea cu admirație și din când în când mângâia blana moale cu degete
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
au fost menite să ilustreze rezultatul final al unui șir de desene pregă titoare, să contribuie la extinderea prezentării unei anume teme sau să demonstreze cum schițe făcute sub semnul impulsului de moment au fost reciclate peste timp... Câteva exemple... Silueta unui despot în costum oriental, desenată în mai multe rânduri în 1494-95, a fost încorporată întro gravură reprezentând Martiriul Sf. Ion... Un nud feminin, văzut din spate, este modelul pentru unul dintre personajele din Cele patru vrăjitoare (1497), o stranie
Desenele lui Albrecht Dürer by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3016_a_4341]
-
secolul XIX. Fotografia astăzi în discuție îl înfățișează pe un oarecare Thomas Arnauldet despre care „Jurnalul” fraților Goncourt spune că ar fi fost un bon viveur al epocii și „ami de Baudelaire”. În fundal, în stânga unei perdele de mătase, o siluetă ca o umbră: aceste ar fi poetul, surprins pe când privea pe furiș la camera aparatului. Asemănarea cu imaginea lui Baudelaire din alte fotografii sau din aceea faimoasă făcută în 1861 de Carjat e frapantă, dar Plantureux avea nevoie și de
O fotografie necunoscută a lui Baudelaire () [Corola-journal/Journalistic/3022_a_4347]
-
dintre cele mai banale și își construiesc (în sens propriu) felurite paliative. Două dintre secvențele memorabile de aici au alură de ritual vodoo. În prima, fratele cel mic, Marcel, așază hainele tatălui în așa fel încât ele să întruchipeze o siluetă. Vorbește cu ea, se ține scai de ea, ba chiar, într-un rând, ia și o bătaie de la „manechin” pentru cine știe ce obrăznicie. Același Marcel e amăgit să-și bea ceaiul matinal arătându-ise o pernă aranjată suficient cât să-i semene
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
2-3, februarie-martie 1939, p. 69. 10. Elena Soare - Imitația naturii în artă în Cronica literară. Caietul 2-3, februariemartie 1939, p. 49-54. 11. Onșisimț Filipoiu - George Petcu - Fata-Morgana (Poeme) în Cronica literară. Caietul 2-3, februarie-martie 1939, p. 82-84. 12. Lucrezzia Kar - Silueta madernei Galatee în Cronica literară. Caietul 2-3, februarie-martie 1939, p. 60-61 + 1 foto bust. 13. Coriolan Gheție (1916-1990), jurnalist, eseist și memorialist.
Ion Șiugariu și revista „Cronica literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2457_a_3782]
-
căutînd cu mîna ceașca de ceai, pe care o atinse și o cuprinse cu amîndouă palmele ca pe o certitudine - încă nesfărîmată, încă... " Știam că o să vină după mine, în vestibul... Ne-am oprit acolo, în penumbra ușoară în care siluetele noastre atîrnau ca plumbul. - De ce ai spus lucrurile acelea... (avu o ezitare) deplasate?, îmi șopti ea. - "Deplasate"? V-ați fi așteptat poate să aduc cu mine în buzunar o imagine și mai "deplasată" a mătușii mele? - Dar există o asemenea
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
cimitir cu așa puține pretenții. "Oare o fi chiparos?" Cu toate noțiunile mai mult decît vagi de botanică, Cristina a avut impresia că a gîndit o prostie, poate din cauză că numele se potrivea cu locul, tot atît de puțin ca și silueta contorsionată a copacului. Ea de altfel nu văzuse chiparoși decît în reproduceri după peisajele lui Van Gogh. "Seamănă destul de bine" - a încercat să se scuze. - Hai, nu vii? s-a impacientat Pați ajuns deja în drum. "Ce naiba face?" s-a
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
în general, spuneau prietenii. "Vinul dulce și femeia slabă"... rîdeau, cu afectuoasă superioritate și oarecare dispreț. De altfel, lui Pați îi plăceau și vinurile dulci. Iar în ceea ce o privea pe Cristina, de cîte ori se întîmpla să-i evoce silueta blondă, (cam convențională) ochelarii albăstrii, gesturile de balerină (cam artificiale) și dacă încerca să-și justifice admirația față de ea, nu găsea altceva de spus decît că avea "charme". - Ți s-a desfăcut sandaua - l-a anunțat Cristina privind atentă în
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
lunii ce ne lungea umbrele proiecându-le pe fîșia proaspăt arată. Timpul părea că se oprise în loc, iar spațiul se revărsase scurgîndu-se tăcut dintr-o parte a clepsidrei în alta; eram aici și dincolo, plecînd rămîneam pe loc; întorcîndu-ne, ne regăseam siluetele ghemuite în jurul focurilor pîlpîind tăcut în piața publică: tot ce era aici, se afla și dincolo schimbat într-o oarecare formă. Cine suntem noi, ne întrebam și rămînem cu întrebările în palmele răsfirate peste chipurile noastre contorsionate de teamă. Reclamele
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
inserate în text, Dumitru Țepeneag aspiră la o literatură pură, filtrată de mai multe ori, interesată exclusiv de potențialul romanesc al unor scene, pe care le transformă într-un bun propriu. Cititorul e atent, în primă instanță, la reperele și siluetele ieșite din aerul epocii, dar se adaptează, treptat, la ficționalizarea lor, respectând marcajele prozatorului. Balansul între cele două medii (istoric și prozastic) structurează întreg romanul La belle Roumaine, centrat pe o figură feminină enigmatică și profitând la maximum de ambiguitatea
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
a civilizației românești s-a disipat în conștiința Occidentului. Fața profundă a țării nu o revelă nici tarafurile de lăutari, nici trupele de dansatori populari, nici imaginile viu colorate de mânăstiri din Moldova, nici peisajele de Deltă sau munte, nici siluetele de fabrici și uzine, nici performanțele uneori uimitoare ale sportivilor. Și nici chiar - adăugăm referitor la strădaniile recente ale echipei MNAC - producțiile oricât de inspirate ale unor tineri artiști aflați la început de carieră. În mintea occidentalului care parcurge cu
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
și tensiunilor reflexive. Când perspectiva critică aparține unei autoare, interesul este și mai mare. Așteptăm, de la un insider al domeniului investigat, un profil mai nuanțat al feminității, o priză directă asupra subiectului din care să apară, fără subiectivități de gen, siluete de scriitoare adevărate. În Studii de literatură feminină de Elena Zaharia-Filipaș sunt analizate, grupat ori separat, autoare aflate în nișe valorice distincte. Scriitoare de calibru (Hortensia Papadat-Bengescu, Henriette-Yvonne Stahl, Georgeta Mircea Cancicov, Dana Dumitriu, Ileana Vulpescu), promisiuni literare interbelice deturnate
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
a participa la viață micului grup de acolo și, în fond, de a rămâne în priză, conectată la scrisul zilnic, exersându-și simțul de observație și cel de imaginație. Sunt pagini de participare febrila la viață taberei, pagini care schițează siluete, adâncesc linii de portret și trăiesc la modul direct întâmplările zilei. Pentru întâlnirea de la Teaca, Ion Vădan i-a scos Melaniei Cuc, la editură Dacia, o carte nouă, intitulată, „Vânătoare cu soim”, subintitulata „tablete șotron”, - un mod de a surprinde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de ,mentalități"), care nu rezistă cînd e să-l ia în balon pe cel mai mic, rămîn aceleași, proaspete, de atunci. La firul... asfaltului, istoria cu lupte, iubiri și microb (cît cuprinde...) e palpitantă ca un serial de benzi desenate. Siluete în clar-obscur, cărora mai că le vezi perechile de ochi, și-atît, cum se-aprind - se sting în întuneric, aleargă bezmetic, razna, molipsitor și seducător, de la un capăt la altul al cărții. ,N-ai o bîtă? O laie, bîtă, n-am
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
fi acolo. Din tot ceea ce știm despre noi, durerea ne este cea mai familiară. Matisse în capela de la Vence renunțase să figureze altceva decât chipul durerii. Celelalte personaje din ciclul Patimilor conceput de el au rămas fără expresie facială, doar siluete. Recunoaștem în interior chipul durerii, el este același în fiecare din noi. E drept, însă, lăsăm un anumit timp să treacă până începem să-i întrezărim trăsăturile. De obicei, copilăria este privilegiată cu un soi de amânare a cunoașterii. Copilul
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
se desprind greoi, ca smulse din pămîntul însuși, atributele unor imagini pe care memoria noastră ar fi tentată să le recunoască, suprapunîndu-le, spre identificare, unor amprente atavice pe care ea le-a conservat undeva, într-un spațiu dezafectat al conștiinței. Siluete hieratice, obiecte golite de funcție, atitudini și figuri ambigue, structuri zoomorfe și însemne ale unor ceremonii vagi, iată, la un prim-inventar, reperele unei noi morfologii care apar în această pictură. Acum intervine, însă, și o migrație a semnului spre
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
s-a plimbat prin lumea largă, o gravură a lui Dürer pe care mi-e greu s-o uit. Reprezenta dublul portret al unei doamne venețiene. Înfățișată, mai întîi, din față, totuși pregătindu-se să descrie un semicerc. Aceeași (altă) siluetă era apoi desenată ușor micșorată, văzută din spate. Să fi fost vorba de doamna din portret în viitor (de vreme ce se afla în fața celei din portret și, pe cărare, mergea înaintea ei)? Sau era, tot ea, dar în trecut (de vreme ce se
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
voinice, cu luciul morții scurte. PIANUL Un roi De îngeri goi Pe clape ning, Au salbe De octave albe și bat din pleoape Când îi ating. CĂMILA Greu, cu ohtături de drâmbă și cu peceți de pași înceți, îmi car silueta strâmbă Printre miraje cu profeți. TRENUL Tone de spaimă urlă pe poduri și mai grele, Mamuți scăpați din carte, coloși gonind prin somnul împăturit în satul copilăriei mele, Din vis în hău mă chiamă fiara. Feri-m-ar Domnul! POETUL
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
piese văzute la Teatrul Național din București, în cadrul aceluiași Festival, Gândirea și Inimă de câine, pe lângă calitatea actorilor și regizorilor implicați au mai dovedit și faptul că, în clipa de față, teatrul românesc are un actor foarte talentat, cu o siluetă gracilă, care poate trece și drept dansator, datorită unei plastici native, de o mare expresivitate - Marius Manole. Dar dansul contemporan a fost reprezentat în luna noiembrie și prin spectacole de-sine-stătătoare, derulate în cadrul unor proiecte internaționale. Astfel, în Sala Atelier a
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
miopie foarte pronunțată. Nu-l vedea nici pe Forster nici pe mine nici pe domnul Sengopoulos nici pe servitorul său (deși negreața acestuia îl făcea să se deosebească între noi ceilalți, albii), nici pe medici. Pentru el eram toți niște siluete care ne mișcam în salon, dar, desigur, din cauza auzului hiperascuțit auzea ce spuneam și chiar ne distingea vocile. Așadar, cum nu putea să ne vadă, nu trebuia să-și țină ochii deschiși. Îi închidea și părea că doarme, dar nu
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
-o Mozart, doar o comedie ce pendulează între sentimental și ridicol și a ilustrat-o cu o scenografie pastelată foarte plăcută (Viorica Petrovici) - cu excepția costumelor care nu avantajează deloc pe purtătoare -, cîteva momente sugestive de pantomimă în contre-jour în genul siluetelor decupate la modă în epocă (Dragoș Huluba) și un balet auriu prea strident, care nu-și găsește locul; și dacă latura ,gioccoso" se vede pe scenă, ,dramma" se aude în partitură, chiar când aceasta amestecă elemente stilistice de opera seria
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]