2,018 matches
-
cu un avertisment, și anume: activitatea emigrației polone pe teritoriul românesc în anii 1848-1849 a angajat, ineluctabil, contacte și cultivarea lor cu românii. Pătrunderea și descifrarea lor corectă ar fi grav alterată în cazul ignorării a două elemente fundamentale, în ciuda simțămintelor și străduințelor în epocă, de apropiere până la confundare: 1) emigrația polonă țintește la un front al colaborării, dar un front pus în serviciul, deci subordonat, cauzei polone; 2) corifeii mișcării naționale române recunosc însemnătatea europeană a cauzei polone, dar, firește
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Pe de altă parte, scrisoarea rămâne semnificativă pentru poziția dramatică a lui Bem, general care comanda o armată ce lupta împotriva tuturor celor care i se opunea, între care și românii, ce-și apărau drepturi elementare imprescriptibile. Prin concepție și simțăminte, el dorea drepturi naționale pentru toți, ceea ce contravenea politicii guvernului care-1 angajase și-l numise general-comandant. Ca militar, i se cerea să nimicească pe toți cei care-1 înfruntau cu arme, deci și pe cei ale căror drepturi el le recunoștea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1859 nu este, iertată-mi fie banalitatea, o inovație în istorie, ea se particularizează însă prin statutul juridico-politic internațional al Principatelor. Ce-i drept, oamenii de stat contemporani evenimentelor, apoi publiciștii și istoricii, au reținut, cu excepții nesemnificative, zestrea de simțământ patriotic, inteligență și abilitate politică a corifeilor luptei pentru emancipare națională a românilor, trăsături probate cu o surprinzătoare maturitate pentru niște amatori, novici în „treburile înalte de stat”, cu atât mai mult în cele diplomatice, care au însoțit înfăptuirea și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Bălcescu - o asemenea istorie, „o istorie adevărat națională ne lipsește “, de vreme ce toți câți s-au îndeletnicit cu scrierea ei - cu excepția lui M. Kogălniceanu - „nu ne-au dat decât biografia stăpânitorilor. Nimeni nu ne-a reprodus cu acuratețe instituțiile soțiale, ideile, simțămintele, obiceiurile, comerțul și cultura intelectuală a vremilor trecute”. Văzând în istorie un produs al experienței, un îndreptar, N. Bălcescu socotea că ea se cuvenea să fie înfățișată într-o lumină veridică, cu părțile ei bune și rele. Referindu-se într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
personalitate. Iar la al patrulea nivel, pe care se află postulatul existenței lui Dumnezeu, este refăcută unitatea sintetică a virtuții și fericirii. Dumnezeu reprezintă "cauza supremă a naturii (prin urmare face posibilă fericirea n. C.), care are o cauzalitate conformă simțământului moral"73 (prin urmare, face posibilă virtutea). Libertatea este concepută de Kant ca o cauză primă inteligibilă, cel puțin în orizontul acțiunii umane, iar forma în care ea apare este autonomia voinței (a rațiunii pure practice). Imposibilă în lumea fenomenelor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
apropiere, Împlinire, cu lumini și umbre, cu Înălțări și căderi, printr-o mare responsabilitate și conștiință a importanței diadei: numai eu Îți pot da ceva, numai tu ești În stare să primești. Se naște o solidaritate Întreținută printr-un acut simțământ al privilegiului. Acest lucru - o știe orice profesor - nu este deloc prescris și nici permis de Învoielile statornicite: „Vai, dar așa ceva nu sunt obligat să fac!”, „Ce-o fi urmărind și acest profesor?”. Mersul acestei legături se rostuiește pe măsură ce se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
au avut același impact asupra traiectului meu evolutiv. Remarc Însă varietatea și completitudinea influențelor venite de la ei. Am avut multe de Învățat de la fiecare: un anumit mod de a gândi, o atitudine față de ceva, o credință, o Îndoială, un anumit simțământ strecurat printre idei, un gest plin de Înțelesuri, o chemare către un țel, o licărire de Încredere și o Înălțare spirituală. A fost odată ca niciodată, căci dacă n-ar fi fost, nu aș fi povestit ( În aceste modeste cuvinte
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
politice care au acaparat puterea". Mișcarea muncitorească și democratică din România cerea guvernului francez "să pună capăt politicii aventuriste din Vietnam" ("Drepturile Omului" din 16 octombrie 1885). O altă publicație "Lumea Nouă" relata despre revoltele din Vietnam împotriva francezilor, exprimând simțămintele românilor de profundă simpatie pentru un popor, care, "împins de disperare și provocat ia armele în mâini și preferă o moarte vie decât o viața moartă" ("Lumea Nouă", 13 februarie 1895). În primul război mondial, când popoarele din Indochina revendicau
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Nici un curent, dintre cele care străbat epoca, nu și-l poate cu totul integra. A. șarjează ridicolele ce decurg din importul pripit de civilizație, dar ia în șfichi și conservatorismul retrograd. În pașoptismul său se simte o inflexiune junimistă. Iar simțământul patriotic alunecă uneori, din păcate, în xenofobie. Scriitorul n-a fost un spirit teoretic, dar a simțit nevoia, totuși, de a formula (în prefețe, studii, articole) acele principii după care s-a călăuzit. El crede, romantic, în chemarea mesianică a
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
bizantine (și îndeosebi pe Ioan Hrisostom și pe Theofilact). Cuvântările lui, care conțin pasaje de fină exegeză teologică, nu sunt însă nicidecum o expunere seacă și pedantă. Predica are viață, culoare și, în mișcarea ei, când solemnă și înfiorată de simțăminte sublime, când lirică și unduioasă, când aspră și poruncitoare, se simte freamătul personalității aprige a Ivireanului. Originalitatea didahiilor stă în modul în care mitropolitul știe să cearnă și să prelucreze ideile sau tezele din care s-a inspirat, dar mai
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
progresului social poate da naștere sentimentului vieții elegante. Dar, oare, acest fel de a trăi nu este el cumva expresia legăturilor și a nevoilor recente create de o necoaptă organizare ce a devenit virilă? Spre a ne putea explica acest simțământ și a contribui la răspândirea lui generală, ne vom strădui, În cele ce urmează, să examinăm Înlănțuirea cauzelor care au dus la dezvoltarea vieții elegante din Însăși mișcarea revoluției noastre; căci mai Înainte nu aveam cunoștință de așa ceva. Într-adevăr
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
această castă lărgită, vor continua să simtă o nestăpânită poftă de a-și afișa, asemenea nobililor de odinioară, gradul de putere și astfel, până În zilele noastre, omul social Își va consuma inteligența spre a inventa distincții. Fără Îndoială că acest simțământ este o nevoie a sufletului, un soi de sete; căci și sălbaticul poartă pene, se tatuează, Își șlefuiește cu grijă arcurile, monedele și se bate pentru podoabe de sticlă. În consecință, deoarece secolul al XIX-lea Înaintează sub impulsul unei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de iarbă. În ce privește alimentația, ei Își au regulile lor. Toți Robii Sărmani sunt Rizofagi (sau Mâncători-de-Rădăcini), câțiva sunt Ihtiofagi și mănâncă Heringi Sărați: se abțin de la orice altă hrană de natură animală, cu excepția, poate, datorată vreunei ciudate rămășițe inversate de simțământ Brahman, a animalelor care mor de moarte naturală. Subzistența lor universală o constituie rădăcina numită Cartof, dar numai coaptă la flacără și, În general, fără nici un fel de condimente sau mirodenii, cu excepția unui condiment necunoscut numit Limbă, al cărui sens
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
plictisit de Îndatoririle militare. „Arta”, ne spune el, cu cuvinte care Îi mișcă Încă pe mulți prin sinceritatea lor Înflăcărată și prin fervoarea lor stranie, „și-a chemat dezertorul; cețurile scârbavnice au fost purificate de influența ei curată și Înaltă; simțămintele mele dogorâte, uscate, tocite au fost reînviate de o Înflorire proaspătă și răcoroasă, simplă și neasemuită pentru cei cu inima simplă”. Dar Arta nu a fost singura pricină a schimbării. „Scrierile lui Wordsworth”, mărturisește el mai departe, „au contribuit mult
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acesteia sulemenite Îi flutura uneori pe buze un surâs neliniștitor, sub arcul sever al sprâncenelor, trase negre cu condeiul, ochii aveau acea nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale copiilor”. În această ipostază, indeterminată moral și „amorțind simțământul temerii de răspundere”, Aubrey de Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații rare, echivoce. Neliniștea nelămurită Îl chinuie, dar Îl și mulțumește ca o experiență insolită; În zăpușeala umedă a unei nopți stranii și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Când finalitatea discursului liric nu este celebrarea directă a meleagurilor natale, poetul privește țara întreagă, nu numai Transilvania, din inima lor, însușită sau găsindu-se în afară, întinde punte spre semenii săi, oriunde s-ar găsi. Constant, e stăpânit de simțământul de a fi „înrădăcinat” în pământul din care s-a ridicat Craiul munților: „Inima mea își are rădăcinile sub Țebea, / Lângă moaștele tribunilor amirosind în plante./ De-acolo își trage stirpea și bea/ Cu nesaț, vlaga, pentru zilele acestea înalte
COPILU-CHEATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286406_a_287735]
-
e asimilată stării religioase (Poezia). Când își definește stilul prin tendința de a împrumuta vorbelor concretețe materială („unele să miroasă [...], altele să fie dure sau mușchiulate și cu păr animal”), el merge, conștient, în răspăr cu o literatură ștearsă, de simțăminte lâncede. Acțiunea sa de învigorare este susținută prin ceea ce s-a numit o estetică a urâtului. A., gândind panteic, nu a vorbit niciodată de urât, ci de „frumuseți de neant” (Ploaia). Sămânța lui Dumnezeu o află în luceferi, ca și
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
deschizător de drumuri care se integrează mișcării de regenerare națională, alături de Gh. Asachi, I. Heliade-Rădulescu și M. Kogălniceanu. Cele două mari publicații pe care le conduce, „Gazeta de Transilvania” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, fac, înainte de orice, educația simțămintelor naționale și civice, țintind să întărească unitatea între români. Legăturile cu mai toate personalitățile epocii, mărturisite și de un fond epistolar impresionant (11 000 de scrisori), asigurau circulația de idei, solidarizarea eficientă a eforturilor, dincolo de granițele politice ale momentului. În
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
înnădește treptat „povestea”. Decorul se animă, amplificând ecoul înneguratelor mărturisiri. Alteori, natura e indiferentă, când nu își bate joc, precum marea, cu un „hohot clocotitor”. Cel mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
distincție între relația de conversiune isterică și modificările adaptative ale funcțiilor vegetative produse de tensiuni emoționale. Ca și Freud, el vede în relația de conversiune expresia simbolică a unei emoții care putea fi nominalizată, dar este respinsă și refulată datorită simțămintelor de vinovăție sau de rușine. Trupul devine atunci instrumentul acestei exprimări. După Alexander, simptomele nevrozei vegetative nu reprezintă o încercare de a exprima o emoție reprimată, ci sunt mai degrabă simptome fiziologice concomitente ale unor stări emoționale. În acest sens
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
valori estetice ce se extind mult dincolo de structura anatomică și funcția ei. Semnificația simbolică este comparabilă cu aceea a părului și fiind unul din atributele de căpetenie ale sănătății, frumuseții și desăvârșirii fizice, influențează valorile estetice intrinseci și prin acestea simțămintele de bună stare fizică și emoțională (Dolder, 1956; Luban-Plozza, 1959). Aspectul personal în particular al fetei și dinților, probabil că nu a jucat niciodată un rol atât de important ca astăzi în privința încrederii și respectului față de sine. Mulți oameni se
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
sub bolta senină a cerului. Au răspuns toți că meleagurile lor au fost dezrobite de români. Învățătorul zâmbea mulțumit de răspuns. Am zâmbit și noi. Nodul amar din grumaz, stârnit de aducerile-aminte, nu l-am mai simțit. Am avut un simțământ de mândrie față de contribuția noastră de sânge În războiul dreptății, din munții Tatra. Cum au aflat că suntem români, Învățătorul și copiii s-au apropiat de noi cu nețărmurită dragoste. Și pasărea de pe monument cânta, ca o chemare nebiruită a
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
când Arbore visează altele și-i spune fel de fel de vorbe asupra hatmanului. Probe? Dă-mi până deseară toiagul hătmăniei și-ți dovedesc. " SCENA 1 Masa întinsă. Vorba lui Arbore, care neliniștește pe Domnitor. În scena întîia Ștefan esprimă simțămintele amorului ce-l simte actualminte pentru Mira, nu a celui trecut, cum e-n poezia Statua unui înger - Amorul lui e arabic - E un arab fierbinte, c-un amor de foc față cu statua albă și castă a unui înger
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trebuia să vieze sau în suveniri în care fiecare obiept era împoporat cu cunoscuți istorici, sau era silit să se refugieze într-o relațiune tenebroasă, pe care nu o cunoșteam. Contele era un fantast; însă un fantast nobil cu un simțământ adânc de drept și adevăr; deși dorința sa de a fi liber de defecte luase poate tocmai de aceea o direcțiune care părea a decurge din prejudețe înrădăcinate, căci rar e cineva așa de plin de prejudețe ca fantastul ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care vorbește despre moarte și viață. Și tocmai acest ceva eu îl numesc: lumea de spirite. - Însă, domnule conte, zisei, mintea ni spune... - Mintea, repetă el, întrerupîndu-mă, ce e mintea, ce e astă proprietate de-a analiza fiecare gândire, fiecare simțământ al aproapelui său? Părinte! ce e mintea în asemănare cu presimțămîntul? mintea în asemănare cu credința? Cine cunoaște o lume mai bună și o visează numai pe ea, cine crede intim și tare la o unire a simțămintelor sale cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]