4,438 matches
-
dincolo de intrare răzbăteau până la ei zgomote înfundate. Se auzi o ușă trântită și apoi pași apăsați ce se apropiau. Lasă-te din nou la pământ! spuse Cristian în șoaptă. Ne vom preface că nu ne-am revenit cu totul în simțiri. Indiferent ce se întâmplă, încearcă să nu-i lași să vadă că am umblat la legături! Deja cheia se rotea în broască, când reușiră să se așeze aproximativ în aceeași poziție. Ușa se trânti de perete, în timp ce doi bărbați intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
repeziciune într-un tunel strălucitor a cărui albeață îi ardea privirea. Căderea încetinise, oprindu-se apoi de tot. Acum, o forță căreia nu i se putea opune îl trăgea tot mai repede spre lumină. Nu știa când își revenise în simțiri, trecuse un ceas, poate două, ori numai o bătaie din pleoape. Era un nonsens, însă timpul nu mai exista, știa asta cu certitudine. Întins pe spate, plutea într-un ocean de liniște, netulburat de nimic. Deasupra, era nemărginirea cerului spuzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu-se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să-și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decît năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decît bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să-l asemui cu amintirea și pentru că dintr-un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cîntau Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămîii și adierea narciselor, blîndețea rugăciunii, tocmai ca să-i cadă și mai greu chinurile iadului, cît Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cîntări, cît Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămîii și al făcliei, cît mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gîtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fie Îngropați unul lîngă altul, n-or fi chiar atît de țicniți precum se crede. Poate că țărîna lor s-o contopi, s-o amesteca și s-o uni... Mai știi? Poate că țărîna lor nu și-o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că-n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămîne, așadar, nădejdea, că v-aș mai putea atinge, că v-aș mai putea simți, că m-aș putea contopi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Școlar. în urma unei munci stăruitoare, obține gradul didactică I (1979), când promovarea gradelor însemna ceva, nu era, ca acum, organizație revoluționară de masă. Soțul, Ilie, a rămas neconsolat, trăiește cu soția lui în gând, căreia îi dedică versuri pline de simțire și sensibilitate, mergând în poezie pe calea deschisă de unchiul său, profesorul de matematică Gheorghe Vraciu. Lăsăm la aprecierea fiecărui cititor poezia „De ziua ta”, scrisă în 4 februarie 2002: „Tu, icoana vieții mele, Dintr-un crâng de viorele, i-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
drept dantesc și cutremurător, În titulare de corp douăzeci și patru. Nu-i cu putință, zise tata. Dar parcă don Federico se Îndreptase. Don Anacleto Încuviință cu vehemența unui pastor. — Da, Însă nu uitați de cartea de proverbe, tezaur și glas al simțirii noastre celei mai adînci, care spune: năravul din fire n-are lecuire, și nu numai cu bromură trăiește omul. Dar Încă n-ați auzit partea cea mai rea. — Păi treceți domnia voastră la subiect, căci de atîta zbor metaforic Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
întâlnea pe drum erau preocupați, dar, în același timp, păreau și liniștiți. Comisarul nu prea făcea caz de contradicția evidentă, faptul că nu putea explica prin cuvinte ceea ce percepea nu însemna că nu o simțea, că nu o percepea prin simțire. Bărbatul acela și femeia aceea care merg pe acolo, de exemplu, se vede că se plac unul pe altul, că își sunt dragi unul altuia, că se iubesc, se vede că sunt fericiți, chiar acum au zâmbit și, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Abandonat În brațele disperării sale. Din nou emoția Îl copleși, iar ochii i se umplură Încă o dată de lacrimi. Un vuiet de cascadă Îi năvăli În mintea ce se stingea În somnul straniu al sufletului care fuge. Își reveni În simțiri după un timp oarecare, dezorientat. Era Întins pe pardoseală și toate mădularele Îl dureau din pricina căderii. În câteva ceasuri, mandatul său avea să se Încheie: trebuia să se Întoarcă la San Piero și să pregătească transmiterea consemnelor către noii priori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de sânge și de fărâme de carne. Mecanismul lui al-Jazari se oprea cu un ultim zumzet. Apoi, emoția Îl copleși. Își dădu drumul să alunece În jos pe zid, În timp ce simțurile i se scufundau În neant. Când Își reveni În simțiri, se pomeni adâncit În bezna abia Îmblânzită de strălucirea lunii, care se legăna dinspre ferestre. Trebuia să fi trecut ceva vreme, dar câtă? Simți o mână grosolană care Îl scutura și un glas aspru ce Îl striga pe nume. - Trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mirosul loțiunilor și al pudrelor i-a amintit de zâmbetul lătăreț, sugestiv, al Axiei, așa că a ieșit numaidecât afară. În pragul ușii sale l-a Învăluit o beznă bruscă, ca apele despicate ale unui fluviu. Când și-a revenit În simțiri, și-a dat seama că trecuseră câteva ceasuri. S-a trântit pe pat, Întorcându-se pe burtă cuprins de spaima mortală că va Înnebuni. Dorea să fie alături de oameni, de oameni, de cineva Întreg la minte, prostuț și bun. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe frunte, iar teroarea se Întărise ca un Înveliș de ghips. Simțea că pătrunde din nou prin crusta subțire a groazei și că abia acum poate distinge amurgul de umbre din care pleca. Evident, adormise iar. Și-a revenit În simțiri abia după ce a plătit nota la hotel și s-a urcat Într-un taxi direct de la intrare. Ploua cu găleata. În trenul de Princeton n-a văzut nici un cunoscut, doar niște philadelphieni rupți de oboseală. Prezența unei femei bine fardate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ultimul timp, iar ea îl acceptă din cauza asta. Cu Anna se antrenează pentru Sophie. Anna s‑a atașat de Hans tocmai pentru că acesta a citit mai puține cărți decât alții și e mai degrabă trup, în timp ce ea e toată numai simțire, motiv pentru care i‑au pierit și văzul și auzul. În amândoi domnește o confuzie de sentimente caracteristică oamenilor tineri, care nu s‑au găsit încă pe ei înșiși și nici nu și‑au găsit un loc în economia modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
avem de asemenea unele indicații. Era cititor al lui Rousseau (mai mult al poetului naturii decât al scriitorului social) și al romanticului Jean Paul Richter. Anumite pasagii din scrisorile către Joahanna Osthoff, din timpul logodnei lor, sunt înfiorate de o simțire adevărată, curioasă la acest om reputat îndepărtat și rece - accente pe care retorica sentimentală a timpului nu izbutește să le falsifice. Iată ce am putut aduna despre figura cotidiană a lui Gauss. La o comemorare, menționarea acestor amănunte e de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
transmiteau ereditar încă din timpul vechiului regim. Dinspre partea mamei, dintr-o familie de juriști. Copilăria o petrece la Bourg-la-Reine printre frații, surorile și verii lui, fără să cerceteze vreo școală a statului, instruit numai de maică-sa, ale cărei simțiri religioase nu excludeau ideile generoase, liberale ale vremii. Cultura inimii i-a făcut-o însă tată-său: singurul om pe care Evariste l-a iubit cu adevărat, cum singur mărturisește prietenului său Auguste Chevalier, într-o scrisoare trimisă cu puține
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
solubil, nimic muzical, ci totul aspru, dur; poezie de blocuri granitice înfipte solid într-o construcție ciclopică; poezie fără mister, cu largi acorduri împietrite ă...î. E în poezia d-lui Barbu un dinamism, o concepție energetică, o frenezie de simțire, redate prin elemente obiective și, mai ales, cosmice și, deci, statice într-o formă aspră, care-i constituie o originalitate. * Prima fază a activității lui Ion Barbu ă...îe reprezentată prin ciclul versurilor publicate în Sburătorul, versuri de formă parnasiană
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a românilor moldoveni, se poate compara cu alegerea lui Alexandru Ioan Cuza că domnitor peste cele două principate române - dacă nu cumva s-a legiferat chiar mai mult, adică nu o „Mică unire”, ci o mare unire - în cuget și simțiri. Desigur, ar fi existat și alte opțiuni : Ziua de naștere a lui Eminescu ar fi putut fi decretată Ziua Limbii Române, așa cum Federația Rusă, în anul 2011, a decretat ziua lui Pușkin (6 iunie) - Ziua Limbii Ruse. Însă, prin eforturile
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
ajutor lui Bill? De ce nu a trecut mai departe, lăsându-l pe acest necunoscut să se descurce așa cum putea? Unul din posibilele răspunsuri ar fi acela că familia a fost pentru el cea dintâi școala la care a deprins împreună simțire. Poate că mama sau bunica a vegheat asupra lui pentru a-l învăța ce înseamnă onestitata, demnitatea, cinstea, înțelepciunea, prietenia, dărnicia. Mama este cel dintâi predicator, iar Petru Lascău știe foarte bine acest lucru, atunci când îi rezerva mamei o serie
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
cât îl ținea gură zicând să ne întoarcem, iar eu drept răspuns îi făceam semn că - da, ne vom întoarce... Printre clipele-ți alerg ca să adun, Ce între pleoapele-ți pot să spun, Ce vorbe singure nu pot răzbate, Fără simțirile ce-ți sunt bogate..! În ale clipelor tale decât să spun, Vorbe goale în coș să-ți adun, Mai bine încerc să mâzgălesc, Să-ți spun duios cât te îndrăgesc!! Cum barcă tot se ducea, De vâsla puternic tot zbătea
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
vetust, pașoptist. Sunt niște minciuni și ei știu că spun minciuni și asta mă supără cel mai mult. Eu am spus că eu vin din tradiția noastră folclorică și clasică, dar eu sunt un poet modern, ca expresie și ca simțire. Și, ca exemplu, dacă nu vă supărați, vă spun un poem din două strofe, pe care l-am scris nu azi, ci pe la începutul anilor șaptezeci, în urmă deci cu treizeci de ani, și care se numește Făptura Mamei: “Ușoară
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
vreme, Sau noi pe el Dorim Sa-l numărăm. De cursul lui Avem A nu ne teme, Când la secunda Vieții O zi mai adunăm. Ne-om bucura De ea Că mai există Încă, Și viața Ne mai curge Prin simțiri, Ne-om bucura De liniștea Adâncă, Ce timpul Ne-o aduce Prin trăiri. Referință Bibliografică: Secunda... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate
SECUNDA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361406_a_362735]
-
iubire-n vara viitoare" (aud iubire), ale Mărioarei Vișan, Elenei Păduraru, Bombonicăi Curelciuc, Maiei Rizescu sau Niculai Șorea. Uneori același sentiment atinge idolatrizarea ca în cazul lui Viorel Croitoru: Mi-alunecă privirea pe curbele-i feline, / Pe formele ce-alintă simțirea de bărbat, Le-aș săruta dar somnul o prinde-atât de bine! Că nu mă-ndur să-l tulbur nici c-un mângâiat...". De aici, însă, până la dezamăgire nu-i decât un pas și de aceea multe pagini ale antologiei
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]