3,065 matches
-
Ștefan Petică, Scrieri, I-II, introd. edit., București, 1970-1974. Antologii: Simbolismul european, I-II, introd. edit., București, 1983. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, „Ștefan Petică și vremea sa”, LCF, 1981, 8; Valeriu Cristea, O conștiință nouă, RL, 1981, 33; Șerban Cioculescu, „Simbolismul european”, RL, 1983, 11, 12; Șerban Foarță, Retușuri, O, 1983, 12; Irina Mavrodin, Simbolismul ca invariant și paradigmă, MS, 1984, 2; Paul Cornea, O antologie valoroasă, MS, 1984, 2; Dumitru Micu, O vastă panoramă a poeziei moderne, MS, 1984, 2
MOLCUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288209_a_289538]
-
introd. edit., București, 1983. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, „Ștefan Petică și vremea sa”, LCF, 1981, 8; Valeriu Cristea, O conștiință nouă, RL, 1981, 33; Șerban Cioculescu, „Simbolismul european”, RL, 1983, 11, 12; Șerban Foarță, Retușuri, O, 1983, 12; Irina Mavrodin, Simbolismul ca invariant și paradigmă, MS, 1984, 2; Paul Cornea, O antologie valoroasă, MS, 1984, 2; Dumitru Micu, O vastă panoramă a poeziei moderne, MS, 1984, 2. M.Dț.
MOLCUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288209_a_289538]
-
românească”, „Dimineața”, „Sburătorul”, „România literară”. În 1928 i s-a decernat Premiul Național pentru Poezie. Poezia de tinerețe, de până la 1906, anticipă destul de vag tiparul lirismului minulescian, fiind un exercițiu cu două matrice poetice - Mihai Eminescu și Al. Macedonski. Înrîurirea simbolismului francez a produs mutația stilistică spre o formulă originală, numită mai târziu minulescianism. Prezența poetică a lui M. se impune în forță atât în revistele vremii, cât, mai ales, prin volumele din 1908 și 1913 - Romanțe pentru mai târziu și
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
propunând publicului romanța simbolistă, un model accesibil al poeziei moderne, și odată cu ea o nouă estetică, promovată și teoretic în articolele-program din „Revista celorlalți” și „Insula”. Succesul și voga literară pe care o declanșează fac din M. un promotor al simbolismului, un catalizator al liricii moderne, încă timid reprezentată în epocă. Rețeta succesului minulescian constă în alegerea romanței - specie cu tradiție în literatura română (de la poeții Văcărești, prin C.A. Rosetti sau Al. Depărățeanu, la Eminescu, ca și la minorii Mihail
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
ca și la minorii Mihail Zamphirescu sau G. Crețeanu) - pentru muzicalitatea ei, ușor de adaptat la tehnicile și clișeele simboliste. Mai ales procedeele muzicale, refrenul și repetiția, proprii romanței, au fost exploatate pentru realizarea unei sugestii de tip simbolist. Totuși simbolismul lui M. nu este unul structural (Pompiliu Constantinescu), ci unul formal, de suprafață, cu o muzicalitate exterioară (E. Lovinescu), „o formă a limbii declamate” (Tudor Vianu). Poetul resonorizează cuvintele comune printr-o sumă de tehnici simbolice retorizante (abstractizarea prin trecerea
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Victor Eftimiu, Octavian Goga, Al. Davila, Zaharia Bârsan, Liviu Rebreanu, N. Iorga) și, mai ales, să afirme mereu valoarea și importanța lui I.L. Caragiale. Ion Minulescu (de fapt Minculescu) a fost de la început primit ca exponentul cel mai integral al simbolismului românesc [...]. Lirica lui Minulescu e în marginea celui mai autentic simbolism și dacă ea a plăcut vulgului, acest fenomen urmează a se lămuri și explicația nu va fi nicidecum în câmpul versificației [...]. Și, de altfel, poezia lui Minulescu place și
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Iorga) și, mai ales, să afirme mereu valoarea și importanța lui I.L. Caragiale. Ion Minulescu (de fapt Minculescu) a fost de la început primit ca exponentul cel mai integral al simbolismului românesc [...]. Lirica lui Minulescu e în marginea celui mai autentic simbolism și dacă ea a plăcut vulgului, acest fenomen urmează a se lămuri și explicația nu va fi nicidecum în câmpul versificației [...]. Și, de altfel, poezia lui Minulescu place și omului fin, cu toată grandilocvența ei, și după treizeci de ani
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
orice mistificație, încântă prin ineditul contrastului. G. CĂLINESCU Adevăratul stegar al mișcării simboliste a fost Ion Minulescu. Fără a fi ermetic, prin fond, și, mai ales, prin formă, întrucât e o artă de relativă inițiere și, oricum, de rafinare estetică, simbolismul nu poate fi popular. I. Minulescu e în situația paradoxală de a-l fi făcut pe înțelesul tuturor și de a-i fi popularizat metodele [...]. De un simbolism mai mult exterior și mecanic, poezia lui I. Minulescu conține, totuși, pe
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
întrucât e o artă de relativă inițiere și, oricum, de rafinare estetică, simbolismul nu poate fi popular. I. Minulescu e în situația paradoxală de a-l fi făcut pe înțelesul tuturor și de a-i fi popularizat metodele [...]. De un simbolism mai mult exterior și mecanic, poezia lui I. Minulescu conține, totuși, pe alocuri, o gândire muzicală [...]. Succesul poeziei minulesciene nu vine însă de la fondul ei muzical, ci de la muzicalitatea ei exterioară; ea e cea mai sonoră și declamatoare poezie din
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Ist. lit. rom. cont., 151-153, 269, 355-357; Munteano, Panorama, 261-262; Călinescu, Ist. lit. (1941), 613-618, Ist. lit. (1982), 691-697; Zarifopol, Pentru arta lit., 348-350; Cioculescu, Aspecte, 141-143; Eftimiu, Amintiri, 142-146; Tudor Vianu, Figuri și forme literare, București, 1946, 118-125; Bote, Simbolismul, 382-395; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 121-125; Eugeniu Sperantia, Amintiri din lumea literară, București, 1967, 110-126; Claudia Millian despre Ion Minulescu, București, 1968; Piru, Panorama, 33-36; Manolescu, Metamorfozele, 23-24; Tomuș, 15 poeți, 98-111; I. Valerian, Chipuri din
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Claudia Millian, Cartea mea de aduceri aminte, București, 1973, passim; Liviu Călin, Recitind clasicii, Iași, 1975, 96-98; Ralea, Scrieri, II, 458-460; Streinu, Pagini, V, 40-41; Vartic, Spectacol, 33-42; Pillat, Itinerarii, 302-308; Braga, Destinul, 40-54; Emil Manu, Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc, București, 1981; Marcea, Concordanțe, 253-257; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 140-148; Daniel Dimitriu, Introducere în opera lui Ion Minulescu, București, 1984; Micu, Modernismul, I, 203-223; Scarlat, Ist. poeziei, II, 334-342; Mioara Minulescu, Amintiri despre Ion Minulescu, București, 1985; Pop, Jocul, 42-56; Sina
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Esenin, urmați, în perioada interbelică, de García Lorca, Rafael Alberti, Aragon, Éluard, Pablo Neruda, care coboară poezia în lumea reală, umplând-o de prospețimea naturii, de freamătul străzii. Pe de altă parte, el consideră modernistă întreaga poezie nouă, încadrând și simbolismul în m. Analoagă, cu anticipație, este, la noi, viziunea lui E. Lovinescu, primul care centrează o sinteză de istorie literară pe mișcarea modernistă, „în lupta cu sămănătorismul”, după ce, în Istoria civilizației române moderne, teoretizase, în plan sociologic, motorul acestei tendințe
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
tuturor factorilor sufletești care i-au determinat stilul”. Prima variantă, din 1926-1929, a Istoriei literaturii române contemporane definea m. românesc, în sens larg, ca „o mișcare ieșită din contactul mai viu cu literatura franceză mai nouă, adică de după 1880”, înglobând simbolismul, m. de după război și „curentele extremiste”. În sens restrâns, criticul aplică termenul doar literaturii nontradiționaliste postbelice, pentru disocierea acesteia de simbolism și avangardă. Privilegiată față de „contribuția modernistă” a grupării de la „Viața românească” sau de la „Gândirea”, cea de la „Sburătorul” e definită
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
sens larg, ca „o mișcare ieșită din contactul mai viu cu literatura franceză mai nouă, adică de după 1880”, înglobând simbolismul, m. de după război și „curentele extremiste”. În sens restrâns, criticul aplică termenul doar literaturii nontradiționaliste postbelice, pentru disocierea acesteia de simbolism și avangardă. Privilegiată față de „contribuția modernistă” a grupării de la „Viața românească” sau de la „Gândirea”, cea de la „Sburătorul” e definită prin promovarea unei atitudni stilistice corespunzătoare noii psihologii, marcată de civilizația timpului. Direcția de evoluție era, potrivit lui E. Lovinescu, diferită în
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
al translației firești de canon, bulversată apoi de istorie, fusese, în 1941, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent a lui G. Călinescu. Dacă în alte sinteze de istorie literară - neotradiționaliste - ale momentului (N. Iorga, D. Murărașu) m. - de la simbolism la diferitele avangarde - e contestat global, în replică la asimilarea operată de E. Lovinescu, în capitolul Moderniștii al Istoriei... călinesciene m. nu mai apare ca trendul ofensiv definitoriu pentru prima jumătate a secolului al XX-lea, ci ca o dispersie
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Cărtărescu, Postmodernismul, passim; Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a literaturii române, Pitești, 2000; Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, postfață Mircea Martin, București, 2001; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 2002; Ioana Em. Petrescu, Modernism - postmodernism. O ipoteză, Cluj-Napoca, 2003. D.Mc.
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
a simplificării liturgice și a reducerii exegezei biblice la un singur palier hermeneutic (primatul literei). În arta religioasă, Reforma renunță nu doar la tabloul perspectival consacrat mai întâi în Biserica Romano-Catolică, ci la orice formă de reprezentare vizuală a sacrului. Simbolismul naturalist și arta decorativă își fac simțită prezența. Dezrădăcinarea nu mai creează angoase. Inculturarea noului se dispensează de lecția trecutului. După Reformă, puțini europeni mai cred că ar mai fi ceva de învățat din tradiția eclezială a primului mileniu creștin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
decăderii literaturii burgheze, suntem puși În gardă că nu individualismul formează nota generală a romanticilor. (Ă). Împotriva acestei tendințe l-am pus În gardă pe dl. Ion Vitner. Fiindcă și În prețioasele și cuprinzătoarele cuvinte pe care le spune despre simbolism, acceptă analogia cu gluma lui France asupra dragonului din Alca, despre care toată lumea vorbea dar nu-l văzu nimeni. O definiție a simbolismului În spirit burghez, hotărât că nu putem da dacă ne așezăm pe poziția lui Barny, spunând despre
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
gardă pe dl. Ion Vitner. Fiindcă și În prețioasele și cuprinzătoarele cuvinte pe care le spune despre simbolism, acceptă analogia cu gluma lui France asupra dragonului din Alca, despre care toată lumea vorbea dar nu-l văzu nimeni. O definiție a simbolismului În spirit burghez, hotărât că nu putem da dacă ne așezăm pe poziția lui Barny, spunând despre simbolism: «nefiind niciodată o traducere a realității (a realității obiective - n.n.) el nu poate fi tradus niciodată». Dar aceasta duce la agnosticism. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acceptă analogia cu gluma lui France asupra dragonului din Alca, despre care toată lumea vorbea dar nu-l văzu nimeni. O definiție a simbolismului În spirit burghez, hotărât că nu putem da dacă ne așezăm pe poziția lui Barny, spunând despre simbolism: «nefiind niciodată o traducere a realității (a realității obiective - n.n.) el nu poate fi tradus niciodată». Dar aceasta duce la agnosticism. (Ă). Socotim deci că necesar și foarte util era aici a se așeza accentul pe Împrejurările speciale ale apariției
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nefiind niciodată o traducere a realității (a realității obiective - n.n.) el nu poate fi tradus niciodată». Dar aceasta duce la agnosticism. (Ă). Socotim deci că necesar și foarte util era aici a se așeza accentul pe Împrejurările speciale ale apariției simbolismului, pe optica mic-burgheză a promotorilor lui, prinși Între Încleștarea proletariatului cu clasele posedante, atașându-se o vreme sentimental de primul, părăsindu-l În momentele de Încercare, adică după Comuna din Paris În Franța, după revoluția din 1905 În Rusia, după
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
privire fixă privirea socială procese de seducție pumn pupile pupile dilatate reacție adaptată reacții neurofiziologice receptori reguli de citire Reich, William ritmuri ultradiene Robert-Ouvray, Suzanne Rosenthal, Robert sâni satisfație psihologică Schanberg, Saül seducție activă seducție pasivă seducție subliminală sentimente sexualitate simbolism simpatie sinceritate sincronizarea corpului sinergologie Souzenelle, Annick de spate spontaneitate sprânceană stângaci Stanislavski, Constantin strategii de comunicare stres subsuoară tehnică de manipulare teorema lui Axelrod Titchener, Bradford Tomatis, Alfred trăsături umeri unde cerebrale urechi Zajonc, Robert În 1972, Albert Mehrabian
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și rolul. Știm, la capătul celor șapte romane ale lui Raymond Chandler, că domnița legată de pom (din debutul cărții din 1939) va rămâne pentru eternitate acolo. Asemenea cavalerului cu armură neagră, Marlowe a încremenit la mijlocul unor gesturi al căror simbolism devenise desuet. După anii petrecuți în deșertul californian, își însușise lecția amară a unui cavalerism ieșit din uzanță, ineficient și steril. Philip Marlowe nu joacă, de fapt, o partitură proprie. El ilustrează variatele faze prin care a trecut nihilismul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ecoul lor o vreme; sunt vizibile interferențele (notele livrești, cenzurarea gestului retoric) exprimând tendința de „sincronizare” cu modalitățile lirismului și cu vocile afine ale propriei generații (Paul Constant, Sorana Țopa). Simplitatea, diversificarea prozodiei și refuzul stilului decorativ marcau trecerea de la simbolismul muzical, intimist către expresionismul revigorant pe spații restrânse. O a doua plachetă rămâne doar ca proiect: Descântece-poeme oltenești. Spontană, comprehensivă, cu stil alert, B. convinge și ca prozatoare, în schițe și povestiri (pe care și le-ar fi dorit antologate
BUCUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
de discurs liric, critica vremii îl plasa pe B. la „remorca simbolistă” a lui I. Minulescu. În ritmul indecis al unui temperament elegiac, versul învățăcelului urmează când cadențele discursive ale micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare, orizonturi, parcuri, toamne, copaci goi, flori
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]