6,626 matches
-
doua oară că voi învăța așa cum se cuvine legământul de pionier, pentru că altfel eram în mare pericol de a rămâne fără cravată, ceea ce ar fi însemnat poate chiar și excluderea mea din cercul științific al ninetistelor. Mai întâi, cunoscută fiind simpatia mea față de profesorii școlii, nenea administratorul mi-a zis că ar trebui să-i fiu recunoscător într-un mod special profesoarei de chimie, domnișoarei profesoare de chimie, ca să fiu corect, pentru că, știa până și administratorul asta, era singura care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe bancă între cumpărături, uitându-ne la un stand cu vaze, iubitul meu mi-a spus: Știi, nu-mi vine încă să cred ce noroc am avut că te-am întâlnit. Credeam că pentru alte persoane nu poți simți decât simpatie, dar nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi fi în situația de a nu mai putea trăi fără cineva. Să nu te fi întâlnit înțeleg că ar fi însemnat ca sufletu-mi să rămână sterp, pustiu și toată simțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un comportament decent și plăcut trecătorilor. Uneori părând mai sărăcuță, pe alocuri murdară (Vaslui, Bârlad), ea este de cele mai multe dăți fascinantă. Nu te poți plictisi în ținutul umbrelor, culmilor și soarelui. Iar clima, continentală excesivă, i se potrivește de minune. Simpatie, înțelepciune, Iași. Iașii sunt un oraș extraordinar. Însă ceea ce este mai românesc: Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Mănăstirea Golia, Biserica Bărboi, Trei ierarhi, Mitropolia, și ceea ce este mai select, mai de paradă: Palatul Culturii, Grădina Botanică, centrul civic, centrul nou, Bulevardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mișca cu ușurință, felul în care mă făcea să mă simt ușoară. Dansam cu Adi, mă uitam la Adi, însă mă gândeam tocmai la Angi. Cred că mă simțise distantă, căci, la un moment dat, îmi zâmbi cordial, prietenește, cu simpatie. Ieșirăm o clipă afară pe terasă. După câteva momente de liniște, el începu: Nu seamănă Emilie extrem de bine cu acestea? îmi spuse în joacă. Însă eu știam că e serios. În acea clipă, în acel moment, pentru un minut doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cineva care vede doar asta în mine? Iar tu ai putea să-l primești înapoi știind toate astea? Da, fiindcă ești doar un gunoi) . și pentru că cele două femei s-au înțeles, a fost pace între ele și o anumită simpatie; respect pentru situație. Tot ce vreau este să nu-mi fie frică, stres. Restul nu contează. Dar frica e ceva în noi, adânc înrădăcinată, și normală. Cheia e să vezi situația, și să fii pregătit. Să sufoci pe cineva astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i bine arcuite, și terminând cu acea privire a sa, care ți se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care depășesc cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem 32 Rareș Tiron și, la dracu’, acum îmi pare rău că s-a întâmplat așa, căci mai mult a fost chinuitor decât plăcut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sa, care ți se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care depășesc cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem 32 Rareș Tiron și, la dracu’, acum îmi pare rău că s-a întâmplat așa, căci mai mult a fost chinuitor decât plăcut pentru mine, însă demonul înverșunat al ispitei îmi dădea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în împrejurări dintre cele mai vitrege. În istorisirea mea, am încercat, cu truda condeiului - această sculă frățească a oricărui scriitor -, să întrețes întâmplări între oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. Și nu poți refuza unora dintre ei admirația și simpatia ta, iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele pe care le-am însuflețit aici au și niscaiva influențe ale mele, autobiografice. De fapt, tot ceea ce vei citi tu, suflet bun, este doar reprezentarea simțămintelor mele pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oferă o bucurie cotidiană. Câinele: cel mai bun prieten al omului? Pentru persoanele singure, din orice punct de vedere, animalele pot fi prieteni pe viață. De ce omul nu ar trebui să atribuie animalelor calități personale precum afecțiunea, încrederea, sentimente de simpatie, bucuria și durerea? Noile cercetări o confirmă: animalele evoluate pot manifesta efectiv sentimente specific umane. Tocmai astfel reușesc să ofere o mai mare calitate vieții oamenilor. Pedagogii experți au observat că animalele domestice, care necesită îngrijire și atenție, produc unele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
omului în raport cu animalul și nici în aplatizarea "biologistă" a omului asupra animalului. Nu aparțin grupului de credincioși care au impresia că pot să șteargă cu Biblia în mână date ce fac obiectul demonstrațiilor științifice. Dar am, de asemenea, prea puțină simpatie pentru acei oameni de știință care se arată ostili religiei, construind un ateism aparent științific făcând apel la rezultatele obținute în mediul activității lor și împrumutând constant exemple din istoria scandalurilor și crimelor comise de creștini sau de membrii altor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și împlinirea omului și realității, a credinței în Providență și în miracole. Originea și creația: în căutarea unui model cosmologic Dumnezeu nu este evoluție, cum susținea în mod ambigu Teilhard de Chardin, ci Dumnezeu este în evoluție. Am o mare simpatie față de acest iezuit care, în calitate de teolog și paleontolog, a fost primul ce a unit creativ teologia cu științele naturale pentru a reflecta asupra problematicii lor comune. Înaltele ierarhii ale Bisericii nu i-au fost foarte recunoscătoare: prin intervenția Romei pierduse
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în contradicție cu idealurile indiene originare. Nu aș cruța elitele sociale, privilegiate de "ordinea eternă", care în virtutea unei legi cosmice insistă deseori asupra drepturilor și privilegiilor de care se bucură de secole, neglijând angajamentul la nivel social. Nu aș avea simpatii fundamentaliste, dar aș face, fără îndoială, parte dintre cei ce vor să reformeze India și luptă împotriva sistemului castelor (abolit prin lege, dar care de facto încă există) și pentru îmbunătățirea poziției femeii și a celor aproximativ 150 de milioane
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate" (Rom., 4, 3). Același care a fost decisiv și pentru Maria și primii discipoli: Fericită aceea care a crezut" (Lc., 1, 45). Același pe care Petru, cuprins de teamă, dar cu multă simpatie, îl învățase de la Isus: să meargă pe apă încrezător, nepăsător la furtună și valuri, dar cu privirea atentă la el. În sfârșit, același pe care Pavel l-a transmis credincioșilor făcând referire la Cristos: "Omul nu atinge dreptatea prin faptele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
maximă de manifestare. Trebuie depășite limitele rigide și înstrăinarea dintre diferite persoane. Fiecare om poate deveni aproapele nostru, chiar și un adversar politic sau religios, un rival, un concurent și chiar un dușman. În ciuda diferențelor și a dezacordurilor: cinstea și simpatia nu sunt doar față de membrii unui grup social sau ai unui neam, ai propriului popor, propriei rase sau clase, propriului partid, religii sau națiuni, excluzându-i astfel pe "ceilalți". Isus predică o deschidere fără limite și depășirea restricțiilor dăunătoare, oriunde
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
colaborat cu diverse ziare și reviste din epocă. Calinic I. Popp Șerboianu este fondatorul primei asociații a țiganilor din România (aprilie 1933). Șerboianu este unicul preot ortodox din România care a susținut, în mod public, ideea cremațiunii umane. Acuzat de simpatii catolice și datorită activității sale cremaționiste a fost caterisit. Calinic I. Popp Șerboianu, (c) 2012 Institutul European, Iași Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României POPP ȘERBOIANU, CALINIC I. / Calinic I. Popp Șerboianu ; antologie, studiu introd., note, bibliografie de Marius
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se pune este de ce anume forurile superioare ale Bisericii Ortodoxe Române l-au preferat pe Lăzurică și nu pe Șerboianu în acțiunile lor printre țiganii vremii. Conform lui Petre Matei 62 a fost preferat Lăzurică, deoarece Șerboianu era suspectat de simpatii catolice și, astfel, ar fi fost posibil ca el să lucreze pentru convertirea țiganilor înspre aceasta confesiune. De remarcat este faptul că pe coperta lucrării sale dedicate țiganilor, publicată în 1930 la Paris, Șerboianu apărea menționat ca profesor la Seminarul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a forului conducător ortodox înspre Gheorghe Niculescu au reprezentat un alt motiv de apropiere a celor doi. Petre Matei a arătat că, în 1937, Șerboianu și Lăzurică au atacat concomitent atât Biserica Ortodoxă cât și pe Niculescu, manifestându-și deschis simpatiile catolice 64. Este totodată relevant faptul că mai târziu, în textele sale pro cremațiune, arhimandritul nu avea decât o singură mențiune legată de țigani. Aceasta nu se referea la activitatea sa ca misionar prin țigani, ci la un episod legat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
antecedentele sale în această direcție, cât și de diversele conflicte pe care le-a avut, este foarte posibil ca această opțiune a arhimandritului să fi fost o ultimă formă de răzvrătire. De asemenea, din textele sale pro cremațiune nu reies simpatiile sale catolice de care fusese acuzat, ci mai degrabă, la o privire generală, tonul adoptat de către arhimandrit, de la un anumit moment, pare unul al resemnării, dincolo de răzvrătirea ce-l caracterizează. În orice caz, făcând parte din tabăra cremaționiștilor și fiind
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este necurat, igiena primând totul. Aceasta este singurul punct comun al animalelor cu omul. Dacă de exemplu, moare o albină-n stup, celelalte sar și o învelesc într-un strat de ceară. Aceasta nu însemnează însă că ele nutresc o simpatie pentru tovarășa lor, ci pentru că prin putrefacția ce se produce, periclitează existența întregii comunități. Acest lucru l-au făcut și oamenii la începutul începuturilor, ținând seama numai de partea pur igienică. Cu timpul însă, și mai ales, după ce s-a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
existența întregii comunități. Acest lucru l-au făcut și oamenii la începutul începuturilor, ținând seama numai de partea pur igienică. Cu timpul însă, și mai ales, după ce s-a constituit familia și s-au stabilit legături reciproce de iubire și simpatie, omul decedat supraviețuia în amintirea și sentimentele celor rămași în viață, fapt care a condus la stabilirea cultului morților, în alt sens decât cel igienic și pe care l-am putea numi oarecum religios, căci la stabilirea lui au intervenit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mai puternic, cu atât dispune de un spațiu mai mare), ci după o vorbă românească: dacă ai carte, ai parte... În acest sens, studentele beneficiază de o atenție specială, care le facilitează continuarea studiilor. Pe lângă faptul că se bucură de simpatia tuturor, au și un ajutor efectiv în îngrijirea copilului, astfel încât să poată urma cursurile și să susțină examenele în condiții bune. Se observă un anume privilegiu în folosirea spațiului, acordându-se un mai mare interval de singurătate, propriu pentru studiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
faptul că reacțiile copilului sunt mult mai pregnante în relațiile cu oamenii decât cu orice alți stimuli din mediul său (Schaffer, 1971); apoi copilul își formează treptat atașamentul față de cei apropiați, se atașează mai ales de persoanele care le arată „simpatie și înțelegere” (Shaffer și Emerson, 1964), semnalează afecțiunea prin modul cum stabilesc contacte vizuale, învață prin imitație (Bandura, 1963; Stern, 1977), reacționează la întăririle pozitive: lauda, încurajarea, remarca (Patterson, Littman, Bricker, 1967). Un aspect deosebit îl constituie prezența în viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
puțin curat al stabilimentului, apărat de faima lui de om cu cojones. Apoi, generoasa Împărțire a bunătăților primite de la Lebrijana și a butelcilor cu vin cumpărate de la comandantul Închisorii cu bănuții oferiți de prieteni i-a asigurat cele mai solide simpatii În incintă, inclusiv aceea a codoșului și pungașului din prima zi, un cordobez poreclit Bartolo Cacăfoc, care, deși apărea În refrenele populare cântate pe uliți ca personaj obișnuit cu refugiatul În biserici (când era urmărit de agenții numiți alguazili) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a fiecăruia din ei. Álvaro de la Marca Îl stima sincer pe căpitan; povestea pornea de pe vremea când, În tinerețe, Diego Alatriste servise În Flandra remarcându-se sub flamurile bătrânului conte de Guadalmedina, care și el Îi arătase Încă de pe atunci simpatie și prețuire. Mai târziu, peripețiile războiului Îl aduseseră pe tânărul conte În preajma lui Alatriste, la Napoli, și se spunea că acesta, deși simplu soldat, Îi făcuse fiului fostului său general câteva servicii importante În dezastrul expediției militare Împotriva corsarilor berberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a aflat mai târziu, sosirea pe neaștepate și fără invitație a moștenitorului coroanei britanice le-a făcut aceeași plăcere ca un foc de pistol Între sprâncene. S-au respectat formele, desigur, și totul n-a fost decât sărbătoriri, manifestări de simpatie și firitiseli. Despre Înfruntarea din fundătură, nici un cuvințel. Amănuntele le-a aflat Diego Alatriste când contele de Guadalmedina s-a Întors acasă dis-de-dimineață, Încântat de lumina bună În care se pusese escortându-i pe cei doi tineri și primind mulțumirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]