1,315 matches
-
Gary Cooper și în legănarea lui John Wayne), provoacă un fel de juisare senzorială prin raportul fizic și cald pe care-l stabilește vederea între actori și propriul nostru corp. Corpurile de pe un platou de televiziunea seamănă cu niște efigii, simulacre sociale sau semnalizări interșanjabile, utopice, fără căpătâi. Corpuri fără carne, fără linii de atracție și porniri de iubire. Aici ochiul nu penetrează spațiul. El alunecă pe suprafețe abstracte, de la un volum la altul, într-un raport care nu mai este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care șochează cât mai puține convingeri și obiceiuri). Când "lumea specifică" a unei minorități din locuitorii Terrei devine specificul lumii întregi, trecerea de partea cealaltă a oglinzii devine, pentru occidentalul însuși, o întreprindere de solitar, dacă nu de marginal. Mondializarea simulacrelor noastre face mai improbabile aceste șocuri, "relații nepotrivite" și depeizări care dintotdeauna, la noi, au declanșat inovații. În acest sens, Occidentul și-ar dăuna sieși dacă și-ar boteza "îngrădirea informațională" cu frumosul nume de universal și ar sublima supradotarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de a pururi! O voi, ce sunteți potrivnici adevărului, vrăjmași ai vieții și sfetnici ai pierzării! Totul la voi este făcut să se împotrivească adevărului, dar și să se potrivească celor mai cumplite vicii, să se mărginească la sminteli și simulacre, prin care voi nu faceți decât să dați chip minciunii, pe cei nevinovați să-i asupriți iar pe credincioși să-i lipsiți de lumină! Voi nu faceți decât să vă pierdeți vremea cu un chip părelnic al dumnezeirii; voi pângăriți
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pretind să-l înțeleagă 481. În acest fel, ceea ce predomină în societatea postmodernă sunt doar reprezentări sau copii ale obiectelor, relațiilor și evenimentelor, care se instituie în forma realității. Societatea este astfel constituită ca o hiper-realitate, în condițiile în care simulacrele ajung să preceadă ceea ce este real. De aici, concluzia teoreticianului francez este radicală: nemaiavând alt obiect de studiu, în fapt, decât aceste simulacre (socialul fiind deja dispărut), teoria socială și cunoașterea pe care aceasta o presupune nu poate face altceva
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care se instituie în forma realității. Societatea este astfel constituită ca o hiper-realitate, în condițiile în care simulacrele ajung să preceadă ceea ce este real. De aici, concluzia teoreticianului francez este radicală: nemaiavând alt obiect de studiu, în fapt, decât aceste simulacre (socialul fiind deja dispărut), teoria socială și cunoașterea pe care aceasta o presupune nu poate face altceva decât să asiste la propria sa "moarte". O asemenea perspectivă, care face referire la dispariția funcțiilor reale ale socialului dar de pe poziția acestora
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru totdeauna în Ereb, în tărâmul subpământean al lui Hades, principele nemuritor al morții. Dar, după ce trec de Stix, au a exista veșnic ca umbre fără viață, ca niște aparențe care nu mai păstrează decât înfățișarea lor de odinioară, simple simulacre vlăguite și inconsistente, golite de orice substanță vitală, de orice conștiință și de orice amintiri. Nu au nici măcar viața arătărilor din vise. Ținutul morților este singurul loc din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
duce decât la o asemenea alegere, singura compatibilă cu ordinea libertății ca ordine inefabilă. În afara cuvintelor, care reprezintă în ultimă analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer. Apoi, cu o conotație mai mult ludică, atunci când vrea să-i dea lui Trinculo impresia că se apropie o furtună: „Dacă mai tună cum a tunat, nu știu unde
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pentru totdeauna în Ereb, în tărâmul subpământean al lui Hades, principele nemuritor al morții. Dar, după ce trec de Stix, au a exista veșnic ca umbre fără viață, ca niște aparențe care nu mai păstrează decât înfățișarea lor de odinioară, simple simulacre vlăguite și inconsistente, golite de orice substanță vitală, de orice conștiință și de orice amintiri. Nu au nici măcar viața arătărilor din vise. Ținutul morților este singurul loc din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
duce decât la o asemenea alegere, singura compatibilă cu ordinea libertății ca ordine inefabilă. În afara cuvintelor, care reprezintă în ultimă analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer. Apoi, cu o conotație mai mult ludică, atunci când vrea să-i dea lui Trinculo impresia că se apropie o furtună: „Dacă mai tună cum a tunat, nu știu unde
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
astfel de momente este imensă și aceștia se pot agăța de noi imagini, pentru a se simți din nou în siguranță. De vreme ce omenirea este capabilă să suporte o anxietate existențială limitată, apar în mod natural ideologii și atracții, mode și simulacre, care pentru moment anesteziază anxietatea. La un nivel personal, toți ne ținem de imagini ale sinelui, de imagini ale altei vremi, imagini împrumutate de la cultură ori de la părinți, imagini depășite, irelevante, constrângătoare. Ne străduim din răsputeri să ne construim un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu un modern jakuzi-piscină, A mai privit înapoi cu ...răceală Și-a plecat, La un post...asigurat De...Banca-Mondială! MORALĂ: Leneșul fără valoare, Dacă și pe șef..îl sapă, Rămâne fără...mâncare; Și adesea...fără apă! FABULA BICIULUI Într-un simulacru de piață, Pe la orele opt...dimineață, Rezemat în căruță de capră, C-o figură emfatică, acră, Impozant, Și-mbrăcat elegant, Numai în piele de bou, O biciușcă, un...bici Spunea celor mulți-dar...mici Că el este ...mare erou : -Sunteți niste netoți
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
acest timp, buzele se mișcau mecanic pronunțând aproape deslușit semnele citite. Se observă cum acestea insistă să se ridice din foile citite, să se desprindă de albul paginii și să se actualizeze În cuvinte. Intermedierea sonoră materializează În vocea monotonă simulacrul textului prim. E noapte avansată. Nici nu ai nota diferența dintre noapte și zi, dacă nu s-ar auzi fâșâitul mașinilor tăind aerul surdinizat, acel sunet Înfundat ca trecerea printr-un tunel; noaptea se derulează mai lent, adică se receptează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căprioarele, tigresele, porumbițele, lebedele, toate tâmpeniile astea. Dă-mi voie să spun că firea bărbaților mi se pare mult mai complicată. Sau poate nu e deloc complicată, acest târg dezgustător. Tu Îmi oferi sex - eu Îți ofer puțină tandrețe. Sau simulacru de tandrețe. Fii curvă, dar și mamă. Un câine docil ziua și o pisicuță rea noaptea. Uneori am senzația că bărbaților le place să facă sex, dar urăsc femeile. Nu te supăra, Efraim. Generalizez pur și simplu. Sigur că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
urmă, eu fusesem cea care apăsase pe trăgaci. Mă simțeam așa de vinovată. Apoi mi-am spus să nu mai fiu așa de proastă. Ceea ce-mi oferea James nu valora nici cât o ceapă degerată. Nu era decât un simulacru de relație și ar fi fost o relație construită exclusiv în condițiile impuse de el și n-ar fi durat nici o săptămână. Și dacă ar fi durat, prețul l-ar fi reprezentat fericirea mea. N-ar fi fost decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unui partid european foarte divizat și incapabil să ofere un manifest alegătorilor europeni. Dar și-a revenit la alegerile din 1984 și 1989, adresînd un astfel de manifest. Daniel-Louis Seiler a mai sugerat că partidele europene "încearcă să facă un simulacru de "partid european", cu bine cunoscutele-i ritualuri grup parlamentar, congres, program, ceremonialuri publice"672. În privința europartidului social-democrat, trebuie să constatăm că obiectivul său nu constă în întreținerea unui simulacru partinic european. Acest partid european a încercat să mimeze comportamentul
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
a mai sugerat că partidele europene "încearcă să facă un simulacru de "partid european", cu bine cunoscutele-i ritualuri grup parlamentar, congres, program, ceremonialuri publice"672. În privința europartidului social-democrat, trebuie să constatăm că obiectivul său nu constă în întreținerea unui simulacru partinic european. Acest partid european a încercat să mimeze comportamentul partidelor naționale la nivel comunitar, la care se adaugă o serie de funcții specifice și integrative. Pe de altă parte, partidele naționale constituie componenta esențială a UPSCE. În plus, sînt
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
mai aprig. Primul care dădu semnalul insatisfacției a fost Chirpic de la Kotonoaga, care evocă parcimonia chiaburilor, trăitori în Goldana, înainte de venirea democrației populare: Vezâcă, mai sunt isploatatori printre noi!... Să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!.. Aprobându-i spusele, într-un simulacru de susținere, Iuga Panțâru hohoti ironic, arătând cu degetul, spre feliile roșii de pe tăvi: Așa e, cum ai spus, Faraoane: Das ist für die Katze.9 Se pare că atât ar fi așteptat și ceilalți! Convivii de la Goldana se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Degetele șterse de sânge? Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca o pasăre rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ți-ai pus labele pe ea și s-a uscat ..." Marius ridică privirile. Plutonul lui Felix terminase instrucția. Un simulacru de instrucție cu muniție insuficientă, desfășurat la comandă, care nu aduce nici pe departe cu ceea ce se întâmplă pe un câmp de luptă. "Cui dracu folosesc rahaturile astea regulamentare, care mai mult prostesc recrutul? Nimeni și nimic nu te poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de dumneavoastră.” Scrisul mărunt, Încărcătura de suflet ce Îl cuprindea ridicau o cupolă mult Înaltă peste puțina lui știință de carte. Instinctul, care nu Înșeală, Îl făcuse să Înțeleagă un adevăr comun oricărei dictaturi, și anume că eliberarea era un simulacru, că toată țara nu era decît o Închisoare ca și zecile de penitenciare ce funcționau anume pentru a nu se observa Întregul. Adevărul, acesta la care ajunsese, Îi născuse un optimism de o Înspăimîntătoare robustețe asemeni pămîntului pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Capitolina, bronzul celebru luat demult ca referință identitară și supus, iată, unei elastice extensii, nu este totuși acela care a servit, inițial, drept creuzet legendei. Dacă anticii - de la Cicero, Dionys din Halicarnas și Titus Livius - n-au ignorat un atare simulacru, mențiunile lor nu coincid cu sculptura faimoasă pe care o admirăm astăzi. Atribuția ei etruscă, raportarea la secolul V a.c., acceptate, lung timp, ca un loc comun în comentarii, nu puteau să reziste unei analize mai strînse, invalidînd pertinența asocierii
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
în contrast cu puritatea percuției dau semnalul regresiei în timp, pentru a recupera seninătatea originară a condiției umane. Numai că, din gravă, dramatică, dispe- rată, această condiție se convertește într-o stare... parodică! Personajul feminin își aruncă rând pe rând măștile constrângătoare - simulacre ale propriei ființei - iar personajul masculin îi presară, calm, pe creștet, ceva asemănător cu nisipul - aluzie la nașterea omului ”din țărână”, al trecerii efemere pe pământ și al întoarcerii în țărână?! - după care dispar amândoi, pulverizându-se. Lucrarea în p.a.
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
exclusiv intelectualii "naivi" speră să-l poată opri: Nimeni nu mai știe încotro merge, nimeni nu mai știe ce așteaptă. Ne aruncăm orbește în toate aventurile posibile - și nu găsim nicăieri un petic de pămînt ferm. Ne agățăm de diverse simulacre, de diverși trimiși providențiali, de diverse formule salvatoare. Toate se destramă, toate se descompun. Ceea ce acum este un ideal, va fi peste cinci minute o deziluzie, iar peste un sfert de oră un păcat. Din eroare în eroare, din păcăleală
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
înregistratorul, și din care pricină. Sau poate era vorba de o simplă defecțiune a aparatului. Dar aceasta nu mai avea mare importanță acum. I se urî de comedia asta. ― Ascultați, eu știu unde bateți. Fața i se schimonosi într-un simulacru de zâmbet. Era minge de meci, iar ea se știa bătută dinainte.) Atitudinea acestui android, motivul pentru care ne-am îndreptat spre acel semnal, totul se potrivește, chiar dacă nu pot s-o dovedesc, zise ea înainte de a parcurge întreaga masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să-i mai ridice moralul. Ea îi fu recunoscătoare, chiar dacă nu reușise. Dar nu avea nici un motiv să-și verse focul pe acest bărbat. Mai multe bucăți de zahăr și puțină frișcă sintetică reușiră să-i dea un oarecare gust simulacrului de cafea. ― Au dat verdictul înainte de intrarea mea în sală. Mi-am pierdut toată dimineața. Ar trebui să le dea tuturor scenariile, inclusiv împricinatului. Ar fi mai simplu să le zică ce vor să audă decât să încerce să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe mine totodată. Ei n-o să ne imite, dacă noi hotărâm să ne odihnim. Ei își vor continua strădaniile până când vor obține ce vor. Și pe noi ne vor ei. Și ne vor avea până la urmă. ― E posibil. Avu un simulacru de zâmbet. Ea încercă să-l imite dar nu avea de unde să știe dacă reușise. Ar fi dat salariul pe un an pentru o ceașcă de cafea caldă, dar nu avea cu cine să facă acest troc și-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]