7,756 matches
-
existențe invizibile, distrugătoare de vieți, virusuri și bacterii nemaiîntâlnite, ale căror asalturi din interior nu mai puteau fi contracarate și de care era imposibil să te ferești, pentru că erau, practic, peste tot. Era un atentat terorist În care omul era singurul vizat, celelalte forme de viață aflându-se doar În postura de purtători sau de gazde, dar cum să demaști, cum să preîntâmpini, cum să smulgi mărturii când ai de-a face tocmai cu necuvântătoare? Nu ieșeai bine din casă, și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
turnului de control, ba chiar primiseră drept de aterizare și de rulare pe pistă, ținând cont de zâmbetul subțire cu care femeia Își Însoțise spusele. Aveți aici noua mea adresă și numărul de telefon. Inutil să vă spun că sunteți singurul care le cunoaște. Aștept vești, a precizat Vera Kuznețova, care pe urmă a șerpuit Înapoi către birou. Banii vi-i transfer imediat. A, și Încă ceva... Da, am spus. — Cred că putem să ne tutuim. Același lucru Îl credeam și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
privit În oglindă. Cu chelie și cu insulițele de păr alb de deasupra urechilor, cu servieta mai uzată decât podeaua unui magazin de solduri și lentilele ochelarilor groase cât două discuri de frână, păream bunicul tuturor contabililor. În fața apartamentului Verei, singurul de pe palier, malacul stătea de gardă, așezat pe un scaun. Când ușa liftului s-a deschis, s-a ridicat În picioare, scrutându-mă. Doar când m-am apropiat a avut o mică tresărire, care s-a preschimbat Însă În convulsie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au dat. Contestarea lor e una strict funcțională. Ea îi dă "criticului de a doua zi" punctul de plecare și starea de spirit necesară. Dacă acceptăm fără enervare această poză marțială și trecem de formele mediat-publicitare ale lui Cornel Regman (singurul care, mă-nțelegi, are curajul de a lua taurul de coarne și a da cu el de pământ, fie ce-o fi), vom avea câteva surprize plăcute. Criticul caustic și chițibușar se dovedește, adesea, un meseriaș al analizei de text
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
cercuri. Este și asta o posibilitate, dar nimeni nu știe: totul e simplă speculație și ghiceală." (pp. 146-147) Totul e speculație și ghiceală.... Cînd acest adevăr e spus de un fizician ca Feynman, atunci filozofii pot răsufla ușurați: nu sunt singurii care pășesc pe nisipuri mișcătoare.
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
fără nici o ezitare! Eram prea atașat de chimie, habar nu aveam ce înseamnă chimia aplicată, dar dragostea era prea mare și, această ,,nebunie” se traduce într-un aspect și anume acela că din promoția de ofițeri chimiști 1973, am fost singurul rămas în armă, până la ieșirea la pensie. Școala Militară de ofițeri activi „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU, instituție de învățământ superior cu greutate, m-a format ca ofițer. La absolvire, având dreptul să aleg, am avut o surpriză neplăcută, ce unități / garnizoane
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
la desantare, răspuns apreciat la fel de conducerea aplicației. Le-am raportat la fel de hotărât că măsurile de protecție erau necesare datorită posibilității acțiunilor trupelor de sprijin - aviație , rachete, artilerie. A fost un răspuns „iresponsabil”, dar ce pregătire post școală Militară aveam? Nimic! Singurul care mă putea taxa era S. Pr. A. Ch. al A a 2-a, col. IANCU ȘTEFAN, care mi-a dat o gură de oxigen și m-a iertat, în fond viitorul era în față, în spate aveam doar instrucția
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
o facem chiar și numai de amorul artei, ca să nu mai punem la socoteală memoria Bătrînului, se gîndește. Eu zic că ne-a ieșit. Crezi că m-am comportat ca un laș? Nici vorbă, îi răspunde Gulie sincer, ați fost singurul care a ținut steagul sus atîția ani pentru o idee care nu mai interesa pe nimeni. Am făcut-o doar pentru Bătrîn, recunoaște Roja pe un ton mai optimist, povestea e mai lungă, și e singurul episod care lipsește din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Centrale, cam pe unde e acuma Muzeul Aman, l-au așezat forțat la o masă și la lumina unei lămpi cu petrol și feștilă au început să-l interogheze. Atunci le a jurat moarte și răzbunare comuniștilor. N-a fost singurul, își aduce aminte și Curistul de povestea altcuiva care era aproape identică cu cea a Bătrînului. Și nu numai lor, reia Roja, ci și tuturor fufelor, cocotelor, curviștinelor de-o noapte, fustițelor, femeilor în general. Peste noapte a devenit misogin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fie deschise plicurile. Și știi de ce? Pentru că jumătate din cei de la Europa Liberă fac un joc dublu, adică primesc lovele atît de la capitaliști, cît și de la Securitate. Asta doar așa, ca să ți dai și tu seama că grupul nostru e singurul care știe ce vrea. Noi cînd facem ceva o facem ca lumea, uită-te numai la conținutul Scrisorii celor Șase și o să-ți dai seama ce înseamnă o acțiune adevărată de protest împotriva sistemului. Îmi vine să rîd, îl luase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
alții doar pentru că ție nu ți-a ieșit? De ce să-ți fie ciudă că înte unii s-au mai păstrat vechile legături, să încerci cu orice ocazie să le strici ploile, să le bagi strîmbe? Pînă la urmă Timișoara e singurul de care nu te poți plînge. El a intrat mai tîrziu în joc, după ce toată lumea uitase de pățania de la Baricadă, a revenit în prim-plan și fără să se consulte cu nimeni și-a înfipt afacerea exact în buricul tîrgului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vremuri grele, că toată lumea se săturase pînă peste cap de comunism, nu încăpea vorbă, dar cu toate astea nu-și putea explica nici acum de ce acceptase să se implice în evenimente. Putea fi Curistul singur acuzat pentru asta? Era el singurul vinovat că ea nu avusese puterea să spună nu, de fiecare dată cînd s-a pus problema asta? Era clar că nu va putea afla răspunsul la aceste întrebări dacă nu se va hotărî cît mai repede să-și pună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
apoi a dat să iasă. Și-acu’ cine crezi că vine la mine să mă consoleze, să mă bată pe umăr? Ei las’ că nu i mare pagubă Roja, fiecare are drumul său propriu în viață, n-oi fi tu singurul care s-a ales doar cu praful de pe tobă după ce s-a întîmplat în decembrie. Îi vine să pună mîna pe ceva să arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să reacționeze fiind cadorisit cu o rafală de gloanțe în piept și gît. Cîțiva au încercat să se salveze, sărind pe carosabil cu mîinile deasupra capului, arătînd că sînt neînarmați, însă au fost împușcați ca niște cîini fără nici o deosebire. Singurii care au scăpat cu viață după atac au fost cei care au avut îndeajuns prezență de spirit să se întindă pe platformă, însă pînă la urmă s-a dovedit că totul a fost în zadar și n-a făcut decît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta mă făcea să nu văd foarte bine realitatea și trăiam cu impresia că Dumnezeu mi-a trimis Însfârșit jumătatea, Întruchipată În această făptură strălucitoare. Soțul ei, absorbit de profesie nu trimetea nici măcar semnale vagi că ar fi aflat ceva, singurul care știa era tatăl meu, care, bineînțeles, accepta cu discreție prezența Emei În casa noastră, fără să pună Întrebări jenante sau să se opună În vreun fel. Tătăl meu era la aproape 60 de ani, un bărbat Încă frumos, elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care se văd prin revistele de modă, se oferă privirii ca o scenografie de teatru. Contrastul dintre blocul vechi, o construcție greoaie cu un stil compozit, din perioada interbelică și camera mare, cu spații jucate modern, este puternic. Un obiect, singurul de altfel, amintește de pasiunea proprietarului pentru vânătoare: o blană maro de urs, așezată lângă patul alb, imens, de formă rotundă,; ea pare o pată de cafea, pe o față de masă imaculată. Pianul alb este piesa forte a acestui spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o ficțiune? Știi ce-nseamnă cuvântul, doar ți l-am spus de mult.,, -Scoate-ți-l dracului de acolo, mai repede! Mascatul, un uriaș de aproape doi metri, slujitor neînduplecat al legii, cu pistolul la cingătoare, clipește amenințător din ochi Ăde fapt singurii care i se vădă, de sub cagula neagră trasă pe cap. Are o respirație șuierătoare care se aude de la câțiva metri și bate din picior cu furie. Cotrobăie cartierul de câteva zile și nopți, căutând un evadat periculos, și au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
inițial, ci ca să nu văd pregătirile pe care le făcuse pentru clipa În care rămâneam singuri. Dora Împinse scaunul la loc și se apropie de șifonier. Inima Începu să-mi gonească imediat În piept și părul de pe brațe nu era singurul care mi se ridicase. Dar, În loc să spună ceva, părea să ezite În fața oglinzilor de pe ușă. Poate că Își retușa machiajul? Trupul meu se topea Într-o stare de așteptare Înfierbântată. Din clipă-n clipă, Dora Îmi va rosti numele. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prezent conduce un club pentru „cultura corpului titanic“, deschis doar bărbaților, și profită de orice ocazie ca să ne critice. Se pare că gimnastica nu se poate face În fustă sau caftan... Conform fostului coleg al lui Froehlich, bărbații germani sunt singurii responsabili pentru criza actuală. Evident, vina lor constă În faptul că nu mai sunt sută la sută bărbați. — Chiar și femeile germane au Încetat să mai fie femei. Pe de o parte, ca amazoanele, au pretenții să ajungă la cârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
surprinderea mea, tata mi-a spus că nu mă va pedepsi până nu găsește metoda potrivită. Timp de câteva zile nici nu prea am reușit să dorm. Maică-mea se purta de parcă aș fi fost ciumată; Adele era de negăsit. Singurul care se purta frumos cu mine era fratele meu. Mă lăsa să mă strecor În fiecare noapte În camera lui și mă mângâia până când reușeam să adorm. Apoi, Într-un final, sosise și ziua dării de seamă. După cină, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În casă. Era târziu, mai mult spre dimineață decât spre miezul nopții, și mă dureau toate alea. Totuși, mi-am dat seama că mâinile erau ale fratelui meu. Maică-mea nu făcea niciodată nimic, decât ce-i ordona taică-meu. Singurul căruia Îi păsa cu adevărat de mine era frate-meu. Odată m-a așezat În patul lui și s-a culcat lângă mine. Dora se opri din nou. Dar atunci Îmi era din ce În ce mai greu să adorm... Vocea Dorei amuți. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se opri În fața unei uși mari de stejar. Șeful dumneavoastră credea că discutăm despre duminica trecută când, dacă am Înțeles eu bine, a organizat o proiecție privată. Inspectorul Wickert nu s-a mai obosit să observe greșeala. Diels a fost singurul care a tras o concluzie justă. Greșeala a fost descoperită abia când Pieplack a discutat cu doamna Himmel. el a Încercat să atragă atenția celorlalți, dar fiindcă avea probleme mai presante, Diels l-a ignorat. Apelez la Înțelegerea dumneavoastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
luând forma despre care am vorbit mai Înainte. De pildă, eram din ce În ce mai convins că, de fapt, port un coif de culoarea cărnii și că trupul meu a dobândit forma unui mușchi Întins, irigat, care gândea. Din vârful coifului seu uita singurul ochi de care aveam nevoie pentru a cerceta lumea În bogăția sa naivă. De mai multe ori am fost atenționat să nu mă abat de la subiect, și În sfârșit, puteam să strig că tocmai asta făceam! „Într-adevăr, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de râs. — Pentru lucrușorul ăla pricăjit? mă întreabă ea cu un zâmbet amuzat. Da, mamă, închipuie-ți: pentru lucrușorul ăla pricăjit. Bărbatul potent al familiei - realizat în afaceri, tiranic la el acasă - era fratele cel mai mare al tatii, Hymie, singurul dintre toți unchii și toate mătușile mele care se născuse de cealaltă parte a Atlanticului și care vorbea englezește cu accent. Unchiul Hymie făcea afaceri cu „soda-vater“, se ocupa cu îmbutelierea și distribuirea unei băuturi răcoritoare carbogazoase numită Squeeze, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mi-a scăpat întru totul, mai ales când copiii cresc laolaltă cu persoane de sex opus. Unchiului Hymie îi plăcea să se dea rotund în fața tatii și-i făcu chiar plăcere să arate că în Jersey City blocul nostru era singurul locuit exclusiv de evrei, or în Newark, unde el continua să trăiască liniștit, cartierul Weequahic era în întregime în situația asta. În promoția vară-mii Marcia de la Liceul Weequahic, din două sute cincizeci de absolvenți, nu erau decât unsprezece goimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]