2,658 matches
-
Conducea, ca un iscusit strateg, întregul său arsenal industrial. Dar, totodată, își găsea timp și scria și versuri, și proză. Deși era un om cu vădite calități, inventiv, inteligent, simpatic, a trăit și a rămas aproape toată viața un mare singuratic. Gertrud, se zice că Alfred Nobel a fost și îndrăgostit. E adevărat? Da. Pe la sfârșitul vieții s-a îndrăgostit de baroneasa Bertha von Suttner. Aceasta era o înfocată luptătoare în cadrul mișcării feministe și a celei pacifiste. Apoi, după aceea, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
străin, indiferent. Am înțeles că matale ești profesor și doamna institutoare... Sau, mă rog, acum sunteți proaspeți pensionari. N-ați mai fost niciodată pe-aici, nu? Este aici, pe o terasă împădurită a râului Bega, într-un loc liniștit și singuratic, o mănăstire de măicuțe. Printre ele e și o fată care mi-i ca un copil de suflet. E o pictoriță foarte talentată. Și-i frumoasă ca o madonă din tablourile lui Rafael... Fata asta provine dintr-o familie sărmană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a materializat prin câteva cărți despre "viața" poetului (Agatha Grigorescu-Bacovia, Mihail Petroveanu, Gheorghe Pătrar, Liviu Chiscop, Constantin Călin). Cartea acestuia din urmă, Dosarul Bacovia I. Eseuri despre om și epocă, pune capăt oricărei îndoieli cu privire la posibilitatea unei singure biografii a singuraticului nostru poet. E, negreșit, o performanță în domeniu și o dovadă că "umila" "Cenușăreasă" ("varianta masculină și literară", cum spune Theodor Codreanu) are, de fapt, o biografie "palpitantă". Nici o incompatibilitate, se vede chiar de acum, între om și operă sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai funest (?) poet din istoria literaturii universale. Cam aceasta este povestea, domnilor: Bacovia nu a apărut în literaturile franceză, engleză, germană, americană, rusă, ci în "marginala" limbă română, cum ne plânge pe umeri Emil Cioran. Scriitor de anvergură universală, poetul singuratic de la Bacău, fiindcă așa a vrut el să fie un solitar, a meditat profund la destinul său de om, de poet, de "ființă" întru moarte, rezultatul fiind o operă capitală, căreia, cu un talent literar excepțional, Theodor Codreanu îi trasează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Sunt vechi, domnule!"), un "clasic", totuși începător de vreme literară nouă (cf. Modernitatea clasicului Caragiale, Caragiale și începuturile literaturii europene moderne, Caragiale și vârsta modernă a literaturii etc.). Cât despre Bacovia, el se afla la început de veac XX, un singuratic absolut, parcă rătăcit în vâltoarea unei lumi în schimbare. Mai mult, vorba lui Theodor Codreanu, el și-a făcut din categoria cronotopică a târziului stâlpul de susținere a lumii sale. După 1900, vremurile capătă o altă turnură, mai agitată, fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rol în această privință (Lina Codreanu). Planul social-politic îl deprimă și luciditatea, prezentă chiar în linia melodică a unei mari iubiri ("o iubire e un cântec"), îl însoțește durabil în confruntarea cu iraționalitatea unui sistem aberant. Firea sa de "nemulțumit singuratic" îl conduce spre o judecată severă a României socialiste conduse de Ceaușescu: o țară condusă tiranic, o presă mincinoasă, familia în disoluție. În concluzie, "Castelul lui Kafka e singura dintre lumile posibile". Soluția preconizată, la acea oră, de tânărul Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
n-ar fi avut cum ataca dacă era printre oameni și așteptarea lor i-ar fi dat timp să găsească o altă soluție. Se simțea ca în război, ca un soldat, de fapt ofițer sună mai bine, ca un ofițer singuratic ce are de înfruntat inamici cu duiumul și peste care-ar putea da pretutindeni. Asta nu-i rău. Ca să piardă timpul pînă se va duce la Alin, a decis să iscodească imaginativ trecătorii întîmplători de pe poziția unei bănci dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de Cornel ca și cum i-ar fi fost frate. Cei doi au fost puși în aceeași bancă și la chestiile de care afla mama, trebuia să-l ia cu el și pe Cornel. Mamei îi era milă de Cornel. Băiatul era singuratic și n-avea tată. Marcu n-ar fi vrut să aibă de-a face cu Cornel. Era ciudat și toți colegii din clasă îl respingeau, de multe ori își băteau joc de el. Asta făcea ca și Marcu să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dat la scoală, dar eram un elev slab la toate materiile. Nu-mi plăcea decât muzica și cântam foarte bine la pian. Sportul nu m-a atras deloc. La școală nu am avut prieteni. Eram un visător, un copil leneș, singuratic, da, firește, singur. La 15 ani m-am îndrăgostit, dar fata visurilor mele a dispărut curând și asta m-a obsedat mult timp. Era pură, dar nu mare, și foarte drăguță. Lângă ea mă simțeam copil. Părinții ei s-au
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mai mulți bani ca oricând. Numai că Simon era acum cel care se îngrijea de surplus, nu Bunica, așa cum se întâmpla odinioară. Uneori o zăream în treacăt pe Bunica în salon, la capătul neluminat al holului, deconectată de noi, așteptând singuratică lângă turnul de palat de cristal al sobei, cu pantalonași pe sub rochia scrobită atât de tare încât tivul părea la fel de țeapăn și drept ca o linie a lui Euclid. Avea acum prea multe împotriva noastră ca să ne mai poată ierta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pasărea lui Jupiter și a națiunilor, a republicilor ca și a lui Caesar, a legiunilor și ghicitorilor, Colonelul Julian, Vulturul Negru din Harlem; de asemenea, corbii lui Noe și Elijah, care e posibil să fi fost de fapt vulturi; vulturul singuratic, suveranul animalelor. Și, de asemenea, cel care se hrănește cu stârvuri. Ei, dacă ni se pune un pic de timp la dispoziție, cu toții ajungem să cunoaștem aceste legende, mai mult sau mai puțin. Pasărea îmi păruse a fi în floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sete devastatoare, o tuse mortală, o atracție pentru prostituate, o predispoziție pentru adulter la scară mare sau pentru incest, o dependență, certificată sau necertificată, de opium, de sodomie și așa mai departe, Dumnezeu să-i aibă în pază, bieții nenorociți singuratici. Dacă sinuciderea nu figurează în capul listei de irezistibile infirmități ale creatorilor, în schimb poetul sau artistul sinucigaș s-a bucurat întotdeauna de o mare doză de atenție avidă, adeseori pe temeiuri exclusiv sentimentale, de parc-ar fi prâslea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un bun boxer și, când eram tânăr, eram considerat un tip cam libertin, certăreț și violent. Țineam la această reputație după cum țin la aceea pe care am dobândit-o mai de curând, de a fi devenit un individ morocănos, cam singuratic, înclinat spre filosofie și cinism și care privește lumea ca pe un spectacol, fără a aștepta prea mult de la ea. Antonia mă acuză că sunt superficial, dar Georgie mi-a spus odată că am figura omului care râde în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
De ce-i oribil? Are cele mai bune intenții. Intenții bune! O vorbă bună ajută uneori. Poate că nu ne spunem destule vorbe bune. Tu disprețuiești bunătatea. — Așa îți place ție să gândești. Nu vreau să spun... — Femei singure în camere singuratice. Ar trebui să-ți fie milă de ele. — Eu sunt o femeie singură într-o cameră singuratică. Mi-e milă de mine. Cred că am să-i dau un telefon. — N-ai decât, uite telefonul acolo. — Dumnezeu să le binecuvânteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu ne spunem destule vorbe bune. Tu disprețuiești bunătatea. — Așa îți place ție să gândești. Nu vreau să spun... — Femei singure în camere singuratice. Ar trebui să-ți fie milă de ele. — Eu sunt o femeie singură într-o cameră singuratică. Mi-e milă de mine. Cred că am să-i dau un telefon. — N-ai decât, uite telefonul acolo. — Dumnezeu să le binecuvânteze pe femei, niciodată nu condamnă un bărbat. Bărbații te judecă, femeile nu. Ce ne-am face fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi plăcea uniforma școlii, pantaloni golf maro, și ciorapi lungi albastru-deschis. Lui Adam nu-i plăceau băieții. Nu-i plăceau nici fetele, deși ar fi preferat să fie fată. Stânjeneala care-l separa de părinții lui îl făcea să fie singuratic și la școală, unde se mai distingea și prin statura extrem de joasă pentru vârsta lui. Misteriosul lui refuz de a crește părea să fie semnalul unei tăcute ostilități față de orice rol public. Desigur că își iubea părinții și simpatiza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
citească gazeta. Nu-i plăcea să intre în vorbă cu bărbați străini. După scurt timp „intrusul“ plecase. Câteva minute după plecarea lui, înainte de sosirea lui Brian, Gabriel lăsase gazeta din mână cu simțind că o apucă remușcările. Omul păruse foarte singuratic, poate că abia sosise în Anglia, un imigrant, trăind singur, simțind că-i nedorit, privit pieziș de toată lumea, o victimă. Întrebările lui banale fuseseră o tentativă de conversație, o nevoie de contact uman, de un zâmbet, de o privire. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
același lucru. Așadar, până la urmă, noi suntem cei ireali. Nu, nu, nu, răspunse Hattie. Nu trebuie să răsuciți lucrurile în felul ăsta. America este ceva imaginar. California e imaginară. — Ah, California... Desigur, îmi plac Munții Stâncoși, îmi place Colorado, fiorul singuratic al zăpezii în noapte și plopii tremurători roșii, apoi liliachii, și lumina, dar cel mai mult cred că-mi plac orașele fantomă. Nu natura sălbatică, nici orașele mari, ci ruinele? Da... locurile acelea părăsite... casele vechi, pustii, dărăpănate, vechile instalații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gând să renunțe la lecții. „Dar cum să nu mai cânt niciodată?“ se întreba Emma. Uită-te la George cum stă acolo și clocește. Mă întreb la ce s-o fi gândind? De ce a venit? Ca s-o facă pe singuraticul și pe neînțelesul. Uită-te ce poză și-a luat! Vreau să stau de vorbă cu George, spuse Emma. Aș vrea să port o discuție lungă cu el. Vrei să-l ajuți, fiecare vrea să-l ajute pe George. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
precis că mă socotește un mocofan. Și, printre toți McCaffrey ăștia, nu fac oare o figură absurdă, ba mai rău, o figură patetică?“. Fără îndoială că apărea în ochii lor așa cum apărea acum și în propriii săi ochi, ca un singuratic, fără prieteni, fără relații, fără atașamente, care se lipise, din disperare, de un grup de familie. E drept că întregul grup, cu toate problemele și legăturile încâlcite dintre ei, îl interesa mult, și nu numai ca o extensie a personalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încercase, în mod imprudent, să-l ajute în problemele muzicii. Treece plecase val-vârtej la Oxford. Oricum, aceasta apărea drept o problemă minoră în comparație cu ceea ce simțea Hector la gândul că la ora zece va trebui să se întoarcă la pensiunea lui singuratică, lăsându-i pe Tom și pe Anthea împreună. Haideți să cumpărăm niște sticle și să mergem să nu pilim în altă parte. Ce-ar fi să veniți la mine? O, mai bine să mergem pe islaz, propuse Bobbie. Bâlciul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-ți termini studiile universitare și ai să te poți concentra asupra muzicii, dar ar trebui de pe acum să cânți cu un grup și să dobândești experiența de a cânta acompaniat de instrumente vechi. Încetează să mai faci pe lupul singuratic. Bine, o să mai vorbim despre lucrurile astea, acum haide să cântăm. Cu ce facem încălzirea - ceva vesel? Un cântec popular, un cântec de dragoste, ceva din Shakespeare? Automat, Emma se ridică în picioare. Își suflă nasul (gest esențial preliminar cântatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar destinul îl îmbia cu un amenințător cântec de sirenă și Tom hotărî că e preferabilă o înfrângere decât abjecta așteptare. Papucul, înconjurat de copacii care-și picurau lacrimile (ploaia se mai domolise), arăta melancolic și misterios ca o casă singuratică dintr-o poveste japoneză. Storurile erau coborâte, dar se prefira o lumină din camera de zi și o alta dintr-o încăpere de la etaj. Tom își închise umbrela. Nu reușea să își găsească batista (răceala lui persista). Când se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce tristă e lumina asta galbenă din cameră, și uite o muscă pe fereastră. Ce frumos e Sfântul Buddha, atât de auster, de solemn, de trist. George și Rozanov. Oh, Doamne, ajută-i, ajută-ne pe toți, ajută întreaga planetă. Singuratica planetă care se învârtește în noapte. Doamne, odihnește toate sufletele. Sunt încordat, trebuie să mă relaxez, să iert. Să nu mă gândesc la Rozanov, la George, la Muntele Athos. Ah, dorința! Doamne, dacă măcar aș putea cunoaște pacea. Mă prosternez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o înțelege cu adevărat? Pentru mine, acum, e de o importanță vitală faptul că locuiesc într-o peșteră. Mă rog, e o micuță capelă abandonată, săpată într-o stâncă. Nu mă întreba cum am descoperit-o. Trăiesc într-un loc singuratic, lângă mare, înconjurat de stânci albe și de pini de un verde strălucitor. Mi-am cioplit o cruce de lemn. Noaptea, lămpile mele sunt licuricii. Trăiesc la marginea lumii, dar nu-ți pot spune cu câtă strălucire se răsfrânge asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]