87,532 matches
-
lui etc.; serviciul personal". Precizarea care însoțea definiția de mai sus - "astăzi rar" - era cu siguranță în 1988 una de natură conjuncturală, nu lingvistică; tratamentul era aplicat termenilor prohibiți, înlocuiți, în baza unei decizii politice, de alții - de obicei de sintagme mai greoaie și fără șansa de a se impune în comunicarea normală: așa cum salariații trebuiau să dispară în favoarea oamenilor muncii și salariul să fie înlocuit de retribuția bănească... și cadrele deveniseră la un moment dat serviciul personal. Circulația reală a
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
de savanți și emit decrete care, dacă n-ar fi sinistre, ar fi de-un comic mortal. Pentru unul, Raportul Comisiei a fost făcut prea repede. Pentru altul, există "prea multe metafore". Un al treilea se simte jefuit de cine știe ce sintagmă aflată prin subsolurile Raportului. Un al patrulea, e nemulțumit că sunt prea puține date, al cincelea că sunt prea multe. În fine, al șaselea suferă că-i lipsește numele la bibliografie. Nici unul dintre ei n-ar afirma, însă, nici să
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
asista la o balcanizare a rețelelor educaționale europene" (elearning.credis.ro). Cînd în limbajul jurnalistic și politic sînt preluate formule străine, se pot produce ambiguități, confuzii între sensul internațional și cel specific; se folosește destul de des, în ultimul timp, o sintagmă care în spațiul românesc poate trezi unele nedumeriri: "măi, ce vrea să zică asta cu balcanizarea Irakului? că încep să am nervi" (doc.hotnews.ro). Nu întîmplător, balcanizarea este foarte des pusă în opoziție cu europenizarea sau cu occidentalizarea: "de
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
în cercetarea științifică, să aduc ceva nou. În rest, în știință, pur și simplu nu contează că ai făcut ceva pentru prima dată în țară, oraș, județ sau cartier. Contează dacă ești primul. Mă pune pe gânduri proasta înțelegere a sintagmei "cercetare științifică românească". Ea nu este o scuză, o circumstanță atenuantă pentru lipsa de originalitate. E românească prin aceea că se desfășoară în România, nu pentru că ar putea fi măsurată cu un etalon geto-dac, mai puțin pretențios. Cercetarea științifică este
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
e un câine infernal... Allabendlich ca Luna (minus catamenialu-i interregn), ca Steaua păstorului/Luceafărul de seară, ca "Neznakomaia Dama" a lui Blok... Allabendlich și Sehnsucht, dragă Ioana, - și, mai cu seamă, dacă-i vorba de Rainer Maria Rilke, cu o sintagmă ce-i a lui: Sehnsucht am Fenster. Fără să cad în fonetismul ieftin al "instrumentalismelor" dubioase, trebuie spus că, totuși, acest Sehnsucht, e însuși zumzetul și oh-ul nostalgiei, - "of"-ul toamnei la fereastra lui Bacovia (pe care Fundoianu-l "citează
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
memoriei. El, Valeriu Corocea, îndeamnă femeia să-l tragă deoparte, altfel se duce dracului după o iluzie. Ea, Liliana Paisa, își pune dimineața șorțul hârtiei de scris și, cu pașii uriași ai ideii, intră prin grajduri, unde cirezi întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic." (Cornel Galben); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
mâna și ai început/ să îmi încâlcești părul - apoi/ totul în jur s-a acoperit de mătreață)" (Ars amandi). De observat, aici, ultimele reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară mai prezintă un coeficient de (veche, convențională) ironie. Deja suntem înconjurați și îmbibați de spuma cenușie a
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
productiv: Corneliu Ștefanache", apoi, la câteva zeci de pagini distanță, "Patru mari productivi: Mihai Sin, Paul Eugen Banciu, Marius Tupan, Nicolae Rotaru". În mod clar, Ion Rotaru e în criză de imaginație când să-și desemneze scriitorii analizați printr-o sintagmă definitorie. Dar e mai grav decât atât: istoria sa suferă de o criză simptomatică de conceptualizare - nu are idei majore care să anime evoluția culturală sau estetică. Istoria... lui Ion Rotaru excelează într-o privință: capacitatea de cuprindere a fenomenului
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
istoria literaturii române și i-a dat trei versiuni. Nu e Istoria..., la modul absolut, ci O istorie a literaturii române, una dintre multele posibile (e titlul scurt și modest al primelor două versiuni), căreia îi adaugă în ultima versiune sintagma călinesciană de la origini până în prezent. Prima variantă a apărut în trei volume la Editura Minerva, în 1971, 1972 și 1987, segmentată pe etape istorice mari, ultima fiind perioada contemporană, din 1944 până în 1984, când se oprea aniversar (patruzeci de ani
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
de cultură percepeau cu ușurință etimonul latin (fr. minime provine direct din lat. minimus, iar minimal e un derivat de la aceeași bază). În DEX, cele două cuvinte apar ca sinonime; de fapt, ele s-au specializat în uz pentru anumite sintagme - salariu minim, dar preț minimal - și tind astfel spre o diferențiere greu de descris (pentru că sunt rareori substituibile în același context). Adjectivul minimalist, în schimb, lipsește cu desăvîrșire din DEX; a fost totuși înregistrat - alături de minimalism - de Noul Dicționar Universal
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
decât autorul Mistrețului cu colți de argint, iar vina pentru moartea activistului o poartă un "mistreț reacționar" și pe deasupra doct, întregul episod devine savuros. Nu și pentru pixurile lipsite de umor, îmbufnate, ale securiștilor, care se limitează la a încercui sintagmele periculoase, ignorând ceea ce capitaliștii sălbatici numeau, atunci ca și acum, story-ul. Tac muzele, tac mieii, dar tac - mai abitir - și ofițerii. În subsoluri. Un comunism ilariant În bătrâna și buna revistă CONVORBIRI LITERARE din dulcele târg al Ieșilor, dacă reușim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
această întrebare, cu aplicație exclusiv în zona poeziei, oferă cartea lui Ilie Constantin, Entuziasmul melancolic. Considerat el însuși o mare speranță a poeziei românești de până la mijlocul anilor '70, când a emigrat în Franța, Ilie Constantin reface cu "entuziasm melancolic" (sintagmă oximoronică împrumutată, cum singur mărturisește, de la Giordano Bruno) climatul literar al unei epoci în care efervescența creatoare se inhiba sub teroarea cenzurii, imaginația își trasa, aprioric, propriile frontiere, iar libertatea avea limite tot mai greu de înțeles, într-o societate
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
războindu-se, ar fi pierit cu toții (et la bataille cessa faute de combatants) nu ar mai fi rămas nici un supraviețuitor care să nareze cele petrecute, nu ar mai fi existat nici un om de poveste, - un om care să povestească întâmplările... Sintagma n-a prins. N-a intrat în uzul curent al vorbirii, ca tot ce poartă pecetea unică a unui artist genial. Dar despre om, Neculce mai zice un lucru, numaidecât, citându-l pe Miron Costin, și, în felul acesta, pe
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
reguli de joc, volumul de Pascal Bentoiu (Ed. U.N.M.B., București, 2007) investighează și totodată ornamentează cu propria-i creație, doct, inspirat o idee problematizată cândva de Jean-François Lyotard, și care în mod expres se referă la ceea ce, cu o sintagmă destul de compromisă, se mai numește "cunoașterea artistică". Pascal Bentoiu are capacitatea să susțină uneori un demers de sens contrar și anume de cercetare a unui conținut intelectual și afectiv ca punct de sprijin și de căutare a mijloacelor de expresie
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
fel încît, în sinea ta, să fii încredințat că nu te-ai mințit singur. Cel mai ușor lucru în exegeza lui Heidegger este să trișezi. Stratagema la care recurg majoritatea autorilor este unul al psitacizării terminologice: îi repetă cu sfințenie sintagmele și desfășoară o psalmodie interpretativă ce se înlănțuie de la sine grație simplei derulări a unor noțiuni legate ca mărgelele pe fir. Sau ca boabele pe abac. Se obține astfel un dicteu papagalicesc, săvîrșit de un pilot automat care este suficient
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
deplorabile înțesînd degeaba rafturile bibliotecilor, alcătuiesc marea groapă comună a rebuturilor livrești. Cartea lui Cristian Ciocan nu intră în această categorie. Ea este o mostră de competență analitică ce trece dincolo de crusta lexicală a cuvintelor neamțului. Iar dacă acum ocolim sintagmele pietroase și neprimitoare ale jargonului lui Heidegger și încercăm să-i înfățișăm ideile în cuvinte simple, atunci putem detecta două idei surprinzătoare pe care fenomenologul le formulează în privința morții. Prima idee este că fenomenul acesta atît de macabru e intransmisibil
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
Felea și, împotriva aparențelor de polemism temperamental, Gh. Grigurcu. Ei sunt harnici, scriu mult și fără relieful unor opinii personale. Cel mai adesea, în cronicile lor literare, judecățile estetice sunt ascunse sau neexprimate. Sunt refractari sintezelor. Ei așteaptă cărțile, după sintagma lui Perpessicius, "în tinda unei registraturi". Au conștiinciozitatea receptării critice, din dorința de a cuprinde și de a înregistra cât mai multe din aparițiile editoriale recente. Sunt bibliotecarii ideali ai actualității, știind câte ceva pozitiv (neapărat pozitiv!) despre fiecare carte din
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
paginile care o "explică" nu există decât legături vagi și întâmplătoare, fire slabe pe care aleargă suveica marelui stilist, ceea ce scrie el se citește, cel mult, ca un fragment de eseu ori de jurnal intelectual. Nu poate fi calificat cu sintagma, plată, a criticii literare. Un critic adevărat nu poate, chiar dacă ar dori-o cu tot dinadinsul, să conteste valoarea lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu, susținând, în schimb, "poezia" lui Cassian Maria Spiridon. Dar cu aceasta reintrăm în arena ce
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
cu 30-40 de ani mai tîrziu, de către Adrian Marino, ca promotor al "ideilor literare". Intoleranță care, în furoarea sa antiimpresionistă, antieseu, anticronică etc., nu admitea "să se scrie frumos despre frumos", excomunicînd limbajul în chestiune drept o erezie. Stînjenit de sintagma cu care operează contemporanul său, alcătuită din "cuvinte atît de globale": "problemele artei și ale literaturii", Streinu precizează că acestea ar putea fi luate în seamă, "în mod indistinct", exclusiv de cercetătorii obișnuiți a investiga fenomenele artei în combinațiile lor
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
la preluarea unui algoritm conceptual bazat pe înlănțuiri de noțiuni ce se bat cap în cap după regula lui coincidentia oppositorum, dar pe deasupra s-a întins atît de mult asupra literei sale încît i-a preluat schemele, i-a folosit sintagmele și i-a nuanțat ideile, parcă în virtutea unui efort anacronic de a păstra viu un stil de gîndire ce nu se potrivea defel cu un secol beligerant și intolerant, în cursul căruia europenii, bătuți de furtuna celor două conflagrații, numai
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
aruncat peste bord viziunea, adică a preluat cele două formule magice ale spiritului dialectic (teză-antiteză-sinteză și negarea negației), dar a renunțat la viziunea creștină asupra lumii. În locul ei a pus un materialism economic în al cărui limbaj putem întîlni, alături de sintagme tipic hegeliene - precum "viclenia rațiunii", "negativitate pură", "a fi în sine" și "a fi pentru sine" - expresii fatal desuete precum "mișcarea muncitorească", "forțe de producție" "relații de producție", "reificare", "exploatare", "solidaritate socialistă", "burghezie și proletariat". Și astfel, dacă dăm la
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
În afară de supralicitarea unei autointerpretări, e de reținut din această mărturisire ideea de a face din Groapa un roman care să aibă ca supratemă fiorul destinului. Nu prin aceasta e însă interesant și viabil, ci tocmai prin "dogoarea pestilențială" (e tot sintagma autorului) a unei lumi a declasaților și prin fiorul naturalist al conflictelor și al violențelor pasionale. Investigația realistă a lui Eugen Barbu arată, gorkian, ce rămâne din om când se află la limita existenței. În mizerie, sub apăsarea lipsurilor, viața
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
un colț de cer să mă judece" (încetează). Această "rază lăuntrică" reprezintă pavăza cea mai de nădejde împotriva cruzimilor istorice, inclusiv a experienței totalitare care l-a marcat pe poet, fiu de deținut politic: "îți vin în gînd:/ Anotimpul cenușii,/ Sintagma lui noiembrie, desfigurată,/ Anii mitraliați, partizanii din munți,/ Aruncații în groapa comună/ Din Cimitirul săracilor.// }i-a măcinat destinul/ Apocalipsa bolșevică / Ciuma roșie;/ Replica ta este/ Un raft de metafore" (Raft). Dar lucrurile n-au mers pe o cale satisfăcătoare
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
acolo, ele nu copleșesc și nu redimensionează întregul, asimilat ca atare într-o lectură de plăcere. Stilul funcțional, transparent, "americănesc", e a doua atracție a acestor povestiri grupate sub titlul Băieți de gașcă. Mai e oare cineva care nu înțelege sintagma? Ea semnalizează, din start, direcția în care va merge autorul: explorarea lumii de ieri și de azi, dar nu dintr-un punct înalt de observație, ci de jos, de la nivelul trotuarului, fiindcă de firul ierbii s-a cam ales praful
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
dar nu de mine" (p. 13). Tonalitatea poemelor din Tags e, fără excepție, una amară. Din versurile lui Dinu Flămând răzbat gânduri despre izolare, depresie, dragoste ratată, moarte. Un pericol la care se expune e dat de marea concentrare de sintagme abstracte. Construcții ca "fuga de umbre", "timpul cu ochi de leșie", "lumina de nisip", "buzele infinitului" tind să estompeze trăirea viscerală pe care o presupune poezia sa. Într-un poem excelent despre suprafața găunoasă a lumii, renunță la toată această
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]