1,909 matches
-
doar la 25% dintre pacienți (definită printr-o creștere peste 20 g/m2 sau peste 20% față de start a masei ventriculului stâng). Prevalența HVS a fost invers proporțională cu funcția renală, corelându-se strâns cu prezența unor factori modificabili: hipertensiunea arterială sistolică și gradul anemiei renale. Autorii au demonstrat că o scădere cu 0,5 g/dl a Hb reprezintă un factor independent de predicție a HVS progresive, anemia fiind asociată cu un risc relativ de 1,32 (ceea ce se traduce printr-
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
al., 1998]. în fapt, Parfrey et al. [1996], evaluând ecocardiografic, prospectiv, 245 de pacienți, constată la cei 41% dintre subiecții cu HVS inițial concentrică o evoluție în 21% dintre cazuri spre dilatație și în alte 8% dintre cazuri spre disfuncție sistolică. Anemia renală a fost și în acest caz un predictor major al HVS și al dilatării consecutive. Rolul major al anemiei în progresia anomaliilor structurale cardiace din uremie este ilustrat de studiul lui Huting et al., care demonstrează într-o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
anomaliilor morfologice cardiace discutate mai sus (acestea sunt prezente și la pacienții normotensivi!). în studiul lui Huting [1988], manifestarea marcantă a cardiomiopatiei uremice a fost dezvoltarea în timp a HVS în special pe seama îngroșării septului interventricular, diametrele ventriculare și funcția sistolică fiind puțin modificate în evoluție. Impactul major, independent al anemiei în geneza anomaliilor ecocardiografice progresive are un corespondent firesc în plan clinic și în cel al supraviețuirii: scăderea cu 1 g/dl a Hb reprezintă un factor independent de risc
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a Hb reprezintă un factor independent de risc pentru apariția insuficienței cardiace de novo (RR = 1,49), a celei recurente (RR = 1,20) și a decesului (RR = 1,14). Prin comparație, doar prezența diabetului (RR = 1,63) și a disfuncției sistolice din start (RR = 2,09) determină un risc mai crescut. Hemoglobina mai mică de 8,8 g/dl este asociată cu un risc de apariție a insuficienței cardiace în mai puțin de 24 de luni la 50% dintre bolnavi și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
identificat 50 de comunicări cu un total de 1.715 subiecți cu privire la reversibilitatea HVS la pacienții cu HTA esențială. Analiza acestor studii a arătat că: reducerea indicelui de masă ventriculară a fost cu atât mai pronun]ată cu cât: TA sistolică s-a redus mai mult sub tratamentul hipotensor; tratamentul antihipertensiv a fost mai îndelungat; indexul masei VS pretratament a fost mai ridicat; indicele masei ventriculului stâng a fost redus cu: 12% de către inhibitorii enzimei de conversie (IECA); 11% de către blocanții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
timp de 8 luni, cu lisinopril la șobolanii spontan hipertensivi cu hipertrofie VS severă și fibroză miocardică importantă a dus la reversibilitatea completă a HVS, a fibrozei cardiace (cu îmbunătățirea semnificativă a complianței ventriculare), precum și la ameliorarea netă a funcției sistolice [Brilla et al., 1996]. Un efect cel puțin comparabil cu cel al IECA asupra masei VS a fost evidențiat la modele animale experimentale șobolani spontan hipertensivi și pentru o altă clasă de medicamente care interferează cu sistemul renină-angiotensină: blocanții receptorului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de control. Inhibitorul enzimei de conversie a redus masa VS la 8 dintre cei 10 subiecți, la trei dintre aceștia masa miocardică determinată ecocardiografic chiar normalizându-se. în același timp, masa VS a rămas neschimbată la grupul de control. TA sistolică și diastolică în grupul tratat nu a fost semnificativ diferită față de grupul de control pe tot parcursul studiului (138/78 versus 133/75 mm Hg, p = NS). Care este importanța tipului de hipertrofie ventriculară stângă (concentrică sau excentrică) pentru succesul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ecocardiografic și prin monitorizare Holter a TA, 13 uremici hemodializați cu genotipul DD și 17 pacienți cu genotipul ID sau II. în acest din urmă grup s-a înregistrat o reducere semnificativă a indexului masei VS, dar și a TA sistolice și diastolice. Aceste modificări au fost mai puțin pronunțate la grupul homozigot DD, fără ca diferențele față de celălalt grup să atingă o semnificație statistică. Analiza de amănunt a elementelor posibil determinante pentru regresia HVS a arătat că singurul factor asociat cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mai puțin pronunțate la grupul homozigot DD, fără ca diferențele față de celălalt grup să atingă o semnificație statistică. Analiza de amănunt a elementelor posibil determinante pentru regresia HVS a arătat că singurul factor asociat cu regresia masei ventriculare este reducerea TA sistolice, independent de genotipul pentru enzima de conversie a angiotensinei. În concluzie, hipertensiunea arterială (HTA), un determinant major al hipertrofiei ventriculare stângi (HVS) la pacientul uremic, este inadecvat diagnosticată și controlată terapeutic la o proporție importantă a pacienților uremici. Aceasta explică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și la același nivel al hemoglobinei serice. Indexul MVS a fost semnificativ mai redus în grupul cu HD zilnică față de cel cu HD convențională (120,1 față de 148,7 g/m2), reducere corelată cu statusul de hidratare și cu TA sistolică/24h [Fagugli et al., 2001]. Într-un studiu observațional recent [Chan et al., 2002], trecerea de la hemodializă în regim convențional la HD nocturnă la domiciliu (8-10 ore/noapte, timp de 7 nopți pe săptămână), deci la un regim hemodialitic extrem de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
la HD nocturnă la domiciliu (8-10 ore/noapte, timp de 7 nopți pe săptămână), deci la un regim hemodialitic extrem de intensiv, a avut rezultate spectaculoase: după 3,4 ani de HD nocturnă a existat o reducere înalt semnificativă a TA sistolice, a TA diastolice, a presiunii pulsului și a necesarului de clase de antihipertensive (de la o medie de 1,3 la una de 0,3/pacient). De asemenea, s-a înregistrat o îmbunătățire notabilă a valorilor hemoglobinei serice în comparație cu situația dinaintea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
parametrii funcționali ecografici. Aceste date au fost însă contrazise de către o investigație mai complexă [Franklin et al., 1988], la care s-au utilizat cantități progresiv crescute (de la 1 la 4 litri de lichid de dializă peritoneală). Modificări semnificative ale funcției sistolice a ventriculului stâng, ca urmare a creșterii presiunii intraabdominale, s-au înregistrat doar la pacienții cu hipertrofie miocardică și acestea au devenit semnificative statistic doar începând cu schimburile de 3 litri, neuzuale în practica obișnuită. Reducerea funcției sistolice (cuantificată în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ale funcției sistolice a ventriculului stâng, ca urmare a creșterii presiunii intraabdominale, s-au înregistrat doar la pacienții cu hipertrofie miocardică și acestea au devenit semnificative statistic doar începând cu schimburile de 3 litri, neuzuale în practica obișnuită. Reducerea funcției sistolice (cuantificată în principal prin viteza de scurtare a fibrelor circumferențiale) a fost paralelă cu cantitatea de lichid instilată, fiind prezentă atât în orto-, cât și în clinostatism. Creșterea presiunii intraabdominale a determinat reducerea dimensiunilor cavității VS în diastolă, nu și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
principal ca urmare a îngroșării septului interventricular (13,3 mm în medie, cu perete posterior al VS normal o HVS excentrică!), și respectiv în dilatația atriului stâng. Diametrele interne ale cavității VS s-au situat în limite normale. Parametrii funcției sistolice au fost la limita superioară a normalului, în condițiile unui status circulator hiperdinamic (indice cardiac de 4,67 l/min/m2). La acești pacienți cu DPCA normotensivi (vezi mai sus), HVS a fost corelată doar cu statusul hemodinamic. Ulterior, același
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
1991] a comparat pacienții cu DPCA având HVS cu două loturi de control: unul constituit tot din pacienți cu DPCA comparabili în ceea ce privește parametrii demografici și vechimea în dializă, dar fără HVS, și altul de subiecți non-renali hipertensivi cu HVS. Funcția sistolică a fost normală la toate cele trei categorii de pacienți. Parametrul ecocardiografic specific pentru cuantificarea disfuncției diastolice, numit raportul E/A, a fost la fel de redus în ambele grupuri de pacienți peritoneali, în comparație cu cei non-renali. La bolnavii renali cu HVS, vârsta
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Trebuie subliniat faptul că disfuncția VS la subiecții peritoneali se asociază semnificativ cu mortalitatea, fiind dependentă de markeri ai malnutriției (albumina serică redusă) și ai dializei inadecvate (Kt/V redus) [Davies et al., 1996]. Care este efectul DPCA asupra disfuncției sistolice severe? Hebert et al. [1995] au studiat retrospectiv 17 pacienți cu fracție de ejecție mai mică de 35% (în medie, 24,8%), toți prezentând simptome de insuficiență cardiacă la inițierea dializei. 13 pacienți au fost clasificați ca având insuficiență cardiacă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
funcției renale, constată o prevalență net superioară a HVS la hemodializați 93%, față de numai 52% în cazul celor tratați prin dializă peritoneală; diferența în prevalența HTA a fost comparabilă redusă la jumătate la pacienții peritoneali. De asemenea, atât nivelurile TA sistolice, cât și cele diastolice au fost net mai ridicate la hemodializați. Ceilalți parametri de volum și de funcție sistolică la peritoneali au fost similari celor constatați la pacienții hemodializați imediat după ședința de hemodializă (după depletizarea pacienților prin ultrafiltrare), întărind
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
prin dializă peritoneală; diferența în prevalența HTA a fost comparabilă redusă la jumătate la pacienții peritoneali. De asemenea, atât nivelurile TA sistolice, cât și cele diastolice au fost net mai ridicate la hemodializați. Ceilalți parametri de volum și de funcție sistolică la peritoneali au fost similari celor constatați la pacienții hemodializați imediat după ședința de hemodializă (după depletizarea pacienților prin ultrafiltrare), întărind opinia după care DPCA este asociată cu un grad mai redus de hipervolemie [Alpert et al., 1990]. Aceste prezumții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ei. La două treimi dintre subiecți, dimensiunile VS s-au redus până la valori aproape de limita superioară a normalului. Nici unul dintre pacienți nu a dezvoltat dilatație a VS în cursul terapiei cu DPCA. La 3 dintre cei 4 pacienți cu disfuncție sistolică la inițerea DPCA s-a restabilit performanța sistolică normală a ventriculului stâng. Autorii conchid că DPCA ameliorează HVS prin reducerea atât a suprasolicitării de presiune, cât și a celei de volum, prevenind probabil deteriorarea funcției VS normale sau îmbunătățind-o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
s-au redus până la valori aproape de limita superioară a normalului. Nici unul dintre pacienți nu a dezvoltat dilatație a VS în cursul terapiei cu DPCA. La 3 dintre cei 4 pacienți cu disfuncție sistolică la inițerea DPCA s-a restabilit performanța sistolică normală a ventriculului stâng. Autorii conchid că DPCA ameliorează HVS prin reducerea atât a suprasolicitării de presiune, cât și a celei de volum, prevenind probabil deteriorarea funcției VS normale sau îmbunătățind-o la cei cu funcție alterată. Pe de altă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
din această perspectivă, DPCA este superioară HD numai la pacienții peritoneali cu diureză restantă semnificativă, de regulă în primii 1-2 ani de la inițierea terapiei de substituție renală, ulterior avantajul fiind de partea hemodializei. Este posibilă regresia HVS și îmbunătățirea funcției sistolice cardiace, însă doar la un subset de pacienți cu dializă eficientă și control al volumului și presiunii arteriale adecvat. Cardiomiopatia uremică la pacienții transplantați renal Generalități. Parametrii structurali și funcționali cardiaci la pacienții transplantați renal versus subiecți sănătoși Comparând statusul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
defavorabil pacienților transplantați renal. 60% dintre pacienții cu TR prezentau hipertrofie ventriculară concentrică în absența hipertensiunii arteriale , iar complianța ventriculară era semnificativ mai redusă la purtătorii de grefă renală (disfuncție diastolică semnificativă). în schimb, nu au existat diferențe în ceea ce privește funcția sistolică între cele două categorii de subiecți. Modificările structurale și funcționale cardiace enunțate mai sus demonstrează prezența/persistența unor anomalii cardiace importante la subiecții transplantați, chiar în absența disfuncției renale semnificative. Pacienții cu transplant renal prezintă în general HVS severă și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și telediastolice, dar și indicele cardiac se reduc, probabil datorită presiunilor de umplere reduse ale VS în comparație cu pacienții hemodializați. Masa și grosimea VS s-au redus de asemenea, aparent datorită ameliorării pre- și postsarcinii, având în vedere că tensiunea arterială sistolică a scăzut posttransplant renal. Ca urmare a reducerii presarcinii VS și a hipertrofiei de perete, diametrele atriale s-au ameliorat de asemenea. în concluzie, transplantul renal a normalizat volumele ventriculare și atriale stângi, reducând de asemenea HVS, fără a afecta
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cât și normalizarea debitului cardiac au devenit semnificative doar la 3 săptămâni posttransplant, aceste modificări rezultând probabil din modificările volumului telediastolic, ale TA medii sistemice și ale hematocritului, ca o consecință a normalizării funcției renale. Toți pacienții prezentaseră pre-TR funcție sistolică normală a VS și doar o dilatație moderată a VS, astfel încât beneficiul transplantului la pacienții cu dilatație sau disfuncție semnificativă a VS rămânea neclar. Într-un studiu prospectiv [Larsson et al., 1986], 17 pacienți cu DZ tip 1 au fost
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mai importante constatări pre-TR au fost HVS severă cu disfuncția VS și status hiperdinamic. Majoritatea anomaliilor geometrice și funcționale cardiace s-au redus posttransplant: masa VS s-a ameliorat cu 37% după 44 de luni de la TR, cu regresia volumelor sistolice și diastolice ale VS [i cu o creștere semnificativă, în paralel, a fracției de ejecție. Distensibilitatea VS și umplerea ventriculară s-au îmbunătățit considerabil, în schimb timpul de relaxare prelungit a rămas nemodificat. Autorii conchid că modificările pretransplant ale funcției
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]