1,490 matches
-
acestei minuni, Iefonias strigă : „Sfântă Maria, care l-ai născut pe Cristos, Dumnezeul, miluește-mă ! [...] Și Îndată brațele, care atârnau pe lângă sicriul stăpânei, s-au Întors și s-au lipit de trupul lui Iefonias. Iar el a crezut și l-a slăvit pe Cristos, Dumnezeu născut din Maria” <endnote id="(105, pp. 245-261)"/>. În versiunile ulterioare ale legendei - fie ele culte (Minunile Maicii Domnului, Minee pe luna august etc.), fie populare -, evreii care Încearcă Împreună cu Iefonias să răstoarne catafalcul pe care zăcea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tale, ne Închinăm răstignirii tale, Închinămu-ne ranelor Împărăției tale, care le-ai răbdat pe cruce pentru noi oamenii. Și iarăși ne Închinăm ranelor celor de al doilea rându, carele ai răbdat pre sfânta icoană pentru noi de necredincioșii jidovi și slăvim Înviiarea ta, Dumnezeul nostru” <endnote id="(174, pp. 242-243)"/>. În primele decenii ale secolului al XVIII-lea, legenda a fost reluată, ca atare, În Letopisețul Cantacuzinesc <endnote id="(74)"/> și, În rezumat, de cronicarul Radu Popescu, În Istoriile Domnilor Țărâi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lămuritoare” din sală) se crea o atmosferă de bâlci, de stare neverosimilă de batjocură pentru o facultate ideologică prin excelență. Era modalitatea supremă de a contesta o ordine prin dezordine și „răzvrătire” Într-un mod minimal a celor „chemați” să slăvească regimul existent. A face mai mult decât atât era nebunie curată. Chiar venea Securitatea și te „sălta”! Cred că regimul accepta sau Încuraja astfel de mici „derapaje”, În chip de supape de evacuare a unor energii negative acumulate. Se agreau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fără să știe, așa să-i primească, precum într-un alt timp patriarhul biblic, pe îngeri, și să ajungă și el la "limana vieții de veaci". În fapt, topoii retorici ai modestiei ori invocând nevrednicia și neajungerea mijloacelor pentru a slăvi îndeajuns măreția subiectului, ca în Cuvîntu innaintea cărții aceștiia cătră Preasfințitul Mitropolit t. 45, f. 1 r.-v al Bibliei de la București, ori în prefața la Cuvânt la mântuitoarea patimă a Domnului, Râmnic, 1707, a lui Gheorghe Maiota ("foarte neiscusit
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cele ce s-au spus înaintea lui. Oricum, atrage atenția Socrate, a vorbi despre zei nu înseamnă a enumera cât mai multe calități sau bunurile pe care zeul le hărăzește. Acum decide Socrate că el nu e în stare să slăvească pe zeu în felul acesta, adică în continuarea „discursurilor-martor”. Socrate ironizează pe Agathon prin intermediul lui Eryximachos; discursul lui Agathon îi amintește, printr-un joc de cuvinte, de Gorgias și de Gorgona, după cum Socrate nu va rosti propriu-zis un discurs, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vede aici marea smerenie a acestui cuvios părinte îmbunătățit duhovnicește și harismatic - n. n). Atunci când eram de șaisprezece ani, Îl rugam pe Dumnezeu să-mi dea o boală grea, un cancer, ca să mă doară pentru iubirea Lui și să-L slăvesc în durere. Multă vreme m-am rugat așa. Dar Bătrânul meu mi-a spus că asta este egoism și astfel Îl constrâng pe Dumnezeu. Dumnezeu știe ce-o să facă. Așa că n-am mai stăruit. Vedeți însă că Dumnezeu n-a
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
fruntași politici ai vremii au simțit precum românii din Ardeal, Banat, Maramureș și Bucovina, săvârșind „cu elan și curaj în memorabilele zile din toamna anului 1918.” „Eudoxiu Hurmuzachi este un precursor al unirii tuturor românilor, ceea ce ne face să-i slăvim tot mai mult memoria.” * Prof. Ioan Zugravu zăbovește a ne informa că există la Cernăuți și un muzeu bisericesc al Mitropoliei Bucovinei. Că după Unirea cea Mare din 1918 conducerea acestui muzeu a avut-o consilierul eparhial preotul Dimitrie Dan
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
București, în urma victoriilor hotărâtoare ale armatelor germane, pune la cale un banchet de veselie. Membrii acestei colonii se adună în seara de 11 mar tie în sala Slătineanu, actuala Casa Capșa. Pe când petrecerea era în toi, șampania curgea și toasturile slăveau gloria armelor germane, o ploaie de pietre se abate, din stradă, asupra geamurilor. Geamuri făcute țăndări, germani loviți înăuntru, consulul Germaniei, domnul de Radowitz, lovit și el, cheamă prefectul de poliție, Simeon Mihălescu, și-i ordonă, bătând din picior, ca să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care m-ați obișnuit, nu-i chip să nu o simt pînă peste poate, nu pentru folosul meu casnic, deși este singura înlesnire pe care am primit-o în cei cincizeci de ani de muncă, ci pentru că era un semn slăvit de prețuire pe care Regele a binevoit să-l facă harului dat mie de Dumnezeu, și pentru că această dizgrație mă pune în starea de a nu-l mai putea ține pe fiul meu în serviciul în care a cheltuit cea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
buni prieteni, mi-a mărturisit dragostea lui, și m-a dus să văd fata pe care, ce-i drept, am găsit-o frumoasă, dar nu chiar așa cum ar fi vrut el. Zile întregi nu-mi vorbea decât de ea, îi slăvea peste măsură în orice clipă frumusețea și grația, îi lăuda inteligența și-mi povestea cu înflăcărare de farmecul conversației ei, din care îmi reda pînă și cele mai neînsemnate cuvinte, silindu-se întotdeauna să mă facă să le găsesc cele
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mari și umflate și va propăși până ce mânia va ajunge la capăt; căci va avea un capăt. 37Și nu va lua aminte la nici unul dintre dumnezeii părinților lui, căci el se va mări mai mult decât ei. 38Și‑l va slăvi pe dumnezeul Maozin în locul lui [Dumnezeu] și pe un dumnezeu pe care nu l‑au cunoscut părinții lui, și i se va închina cu aur, argint, pietre prețioase și alte lucruri ale poftelor. 39Și va lucra prin cetăți de scăpare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor fi ridicați cu trupurile pe norii cerului. În acel moment, un cutremur va distruge „a zecea parte din cetate” și vor fi omorâți șapte mii de oameni. Cei care vor supraviețui se vor întoarce la credință și‑l vor slăvi pe Dumnezeu din ceruri. Câteva observații se impun în legătură cu acest capitol. După cum am văzut, autorul conturează figurile celor doi martori pornind de la tradițiile referitoare la Moise și Ilie. Cu toate acestea, modelul principal este oferit de episodul Patimilor și Învierii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
multe cununi, Anticristul poartă, la rândul său, zece (19,2). Are un nume de hulă, contrar numelui slăvit al lui Cristos (19,11‑12.16). Îi îmbie pe oameni să i se închine lui Satan, în vreme ce Cristos îi cheamă să slăvească și să slujească lui Dumnezeu (1,6). E rănit de moarte, dar continuă să trăiască, într‑un fel de imitație monstruoasă a lui Cristos care moare și înviază din moarte. Deține întreaga putere și autoritate a diavolului, precum Cristos însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale. În prezentarea primelor capitole am putut constata că ne aflăm într‑un cadru de persecuții sângeroase. Falsul mesia se dezlănțuie împotriva tuturor celor care refuză să îl recunoască, să îl susțină, dar mai ales împotriva celor care „l‑au slăvit pe cel dintâi Cristos, cel pe care părinții noștri l‑au răstignit pe cruce” (2, 9). Fără nici o îndoială, persecutorul este un fals mesia evreu, iar printre persecutați se află creștinii care au ales să rămână neutri din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
însă, în mod vizibil, prin neascultarea lui Adam. La fel stau lucrurile și în cazul Anticristului. Deși latura sa interioară - adică apostazia diabolică - este invizibilă, ea se va revela în activitatea exterioară desfășurată până acolo încât va ajunge să fie slăvit de oameni. Puțin îi pasă de oameni ca oameni. Aceștia nu‑l interesează decât ca adoratori ai lui Cristos și ai Dumnezeului Creator. Îndepărtându‑i de la adevăratul cult al unsului Domnului, el obține ceea ce caută: să‑i rupă pe oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
propus, am socotit înțelept ca, adăpându‑ne din belșug, ca dintr‑un izvor sfânt, din Scripturile dumnezeiești, să‑ți punem sub ochi rodul cercetărilor, pentru ca să te bucuri nu numai adunând aceste [lucruri] în auz, ci, examinând faptele înseși, să poți slăvi întru toate pe Dumnezeu. Aceasta să fie merindea neprimejdioasă, dăruită de noi în viața de acum, pentru ca tu, însușindu‑ți, dintr‑o expunere potrivită, cele greu de cunoscut și de priceput de către cei mulți, pe de o parte, să le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Christo..., între „binecuvântare” și „profeție”. În cazurile lui Ruben, Simeon și Levi, spune Hipolit, Iacob rostește profeții sub forma unor blesteme, în timp ce, în cazul lui Iuda, este vorba de o binecuvântare. Două schimbări se remarcă în exegeză: cei care îl slăvesc pe Iuda, asimilat lui Cristos încă de la începutul comentariului, sunt Apostolii; „leul” și „puiul de leu” nu au un singur corespondent, ca în De Christo..., ci doi, Tatăl și Fiul. Cam atât în privința dosarului cristologic. Scripturile însă, afirmă Hipolit în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
luat slava și a fost alungat din propria sa împărăție. Spune inimă de om i s‑a dat și s‑a așezat pe picioare de om, deoarece s‑a pocăit recunoscând, într‑un sfârșit, că om este, și l‑a slăvit pe Dumnezeu. 24,1După leoaică, vede o a doua fiară, asemenea unui urs (Dan. 7,5). Aceștia sunt perșii. Căci după babilonieni, perșii au luat puterea. Când zice și trei coaste ținea în gură, arată cele trei neamuri: perși, mezi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înfrânge și îi va ucide, căci ei nu vor voi să se închine diavolului, anume „cornului celui mic care se va arăta”. Apoi aceasta, trufindu‑se în inima sa, va începe să se înalțe pe sine peste măsură, să se slăvească pe sine ca un dumnezeu, prigonind sfinții și grăind blasfemii împotriva lui Cristos. Dar, pentru că desfășurarea exegezei ne‑a condus la tema zilelor domniei Vrăjmașului, se cuvine să vorbim mai întâi despre nașterea și despre tinerețea lui, să aducem discursul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
săi să se arate în chip de îngeri de lumină (cf. 2Cor. 11,14) și va fi urmat de oștiri fără număr de ființe netrupești. El se arată tuturor ridicându‑se la cer în sunetul trâmbițelor, în mijlocul celor ce îl slăvesc și al puternicelor osanale din partea celor care îi cântă imne de negrăit. Moștenitorul întunericului va străluci ca o lumină. Când se va ridica la ceruri, când va coborî pe pământ, în toată slava sa, când va face ca demonii preschimbați
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticrist le va lua mai întâi în stăpânire, îndrăznind să se proclame dumnezeu. Acestea au fost vestite și de dumnezeiescul Daniel, prin cuvintele: „Nu va avea nici o aplecare spre vreunul din dumnezeii părinților lui; și‑n locul lor îl va slăvi pe dumnezeul Maozin” (Dan. 11,37), în loc de „el se va numi dumnezeu puternic”. Apoi, ca să arate că nu le spune vreo noutate, adăugase: „Nu vă aduceți aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?” (2Tes. 2,5
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Dumnezeu”. În schimb, prea răul diavol se va proclama „cel mai mare dintre dumnezei”. Sfântul înger i‑a spus profetului Daniel: „Și nu va avea nici o aplecare spre vreunul dintre dumnezeii părinților lui [...] și‑n locul său îl va slăvi pe dumnezeul Maozin” (Dan. 11,37), adică se va autoproclama „dumnezeu tare și puternic”. Cu toate acestea, cei care l‑au răstignit pe Domnul, pentru a se fi numit pe sine „Fiul lui Dumnezeu”, vor crede în cel care va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca idol unic în templul din Ierusalim. Este evident că Anticristul nu se poate declara antiidolatru decât în fața iudeilor și a creștinilor. Cu toate acestea, la distanță de numai un rând, ni se spune că toți cei „care ce‑l slăvesc pe diavol prin multe lucruri abominabile îi vor sluji atunci printr‑un sigur idol” (V, 25, 1). Aceasta înseamnă că păgânii se vor converti la rândul lor la „monoteism”, mai bine zis, la monoidolatrie. Activitatea lui Cristos este centrifugă. Centrul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nimeni nu mă va învinge». Dar, iată că pe tine și pe toți ai tăi Dumnezeu cel veșnic are să vă piardă și nu va rămâne pe fața pământului nici cea mai mică urmă a vieții tale de odinioară, când îl slăveai pe Dumnezeul cel veșnic. Rămâi, dar, singură, o, ucigașo, învăluită în văpaia focului! Te du în Iad, locuiește Tartarul, tărâm al ucigașilor!”. Despre sfârșitul Romei, vezi, de asemenea, Or. sib. 3, v. 52; 3, vv. 356‑359; imprecația împotriva Romei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să nu săvârșim acea faptă, cu excepția cazului în care părinții sau prietenii nu sunt credincioși practicanți. În sfârșit, dacă vom birui ispitele ne vom agonisi mult folos duhovnicesc, diavolul făcându-se nouă pricină de multe bunătăți iar Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]