19,058 matches
-
spătarul scaunului, mestecând de zece ori pe o parte și de zece ori pe cealaltă, fără să ne luăm ochii de la femeia tomnatică, dură și istovită, care recita pe de rost o lecție de comportare civilizată. Era la fel ca slujba de duminică, însă fără mângâierea de a auzi lumea cântând. În ziua în care ne pomenirăm cu țiparul atârnat în poartă, doamna Forbes ne vorbi despre datoria față de patrie. Fulvia Flaminea, aproape plutind în aerul rărit parcă din pricina vocii, ne
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
lui Pătrășcanu. Un anume Al. Ștefănescu, care a furnizat, în ilegalitate, mulți bani P.C.R., se pare că a fost agent englez, cu care fostul ministru de Justiție a avut relații nesemnificative, a fost transformat în șef al lui Pătrășcanu în slujba Inteligence Service-ului și Emil Calmonovici, arestat, constituia, și el, un nod al relațiilor de spionaj ale lui Pătrășcanu. Și pentru a demonstra colaborarea lui Pătrășcanu cu cercurile palatine și ale reacțiunii burgheze în general a fost folosit, după arestare
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
de forță. Marea lui slăbiciune este să dezlege ecuații la WC. Din cauza falimentului, nu-și mai poate continua studiile și trebuie să se întoarcă în România, unde ajunge un slujbaș oarecare. În timpul războiului, din motive disciplinare, este dat afară din slujbă și, neavând încotro, se angajează ca portar de noapte la Athénée Palace. Cunoștea perfect patru limbi plus latina, pe care n-o mai punea la socoteală, decât în medii academice. L-am cunoscut foarte bine. Era un tânăr sclipitor și
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
fiecare mișcare, cel mai mic gest, expresia pe cale de a se naște pe chip. Această fată, abia ieșită din adolescență, ce locuiește împreună cu o mamă alcolică, într-o rulotă de la periferia unui oraș belgian, știe, deja, că a avea o slujbă înseamnă a câștiga un război cu lumea înconjurătoare. Cu îndârjire, apelând la toate armele - inclusiv delațiunea - ea trebuie să câștige zilnic, bătălia cu viața. Zbaterea ei e disperată - de la primul cadru, când nu vrea să părăsească fabrica de unde a fost
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
-o pe Rosetta, au imaginat-o, au modelat-o bucată cu bucată. Ea e un robot - sau un animal cu un singur reflex condiționat - lansat în lume cu o unică misiune: să caute de lucru. "Mă numesc Rosetta. Am o slujbă. Sunt un om normal!" repetă ea în șoaptă, în singurul moment de respiro - al ei, dar și al filmului (deci și al spectatorului). Evident, un asemenea film și un asemenea personaj nu pot fi degustate de cei al cărui gust
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
de asta. Se întîmplă ca pogorîrea unei legende în mijlocul celor care i-au întreținut ani de zile aura, fără să o pipăie prea bine, să producă șocuri... Ivan Petrovici Voinițki (Unchiul Vanea) este prima victimă. Descoperă treptat că numele în slujba căruia și-a pus umil existența este gol și găunos, că o carieră teribilă în imaginația sa - cea a profesorului Serebreakov - este o gogoriță, un balon de săpun care se sparge la prima atingere. "Furtuna, vine furtuna!" anunță Vanea bătînd
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
dat curs. Rămîneam consecvent primei mele trădări, a filologiei, și am preferat liniștea, muțenia atelierului. Apoi, timpul pe care l-aș fi furat atelierului, aere perennius... Practic, de cînd ai părăsit, în 1985, Editura Junimea, n-ai mai avut o slujbă stabilă, deci ai trăit din pictat și din scris. Eram atunci întrebat cu oarecare mirare: cum, o să fii pensionar? Nu, pentru că una e să lucrezi într-un domeniu economic, să zic, iar retragerea să fie o apăsare a timpului mort
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
portretiza pe bucureștenii care merg zilnic cu metroul și care - și la figurat vorbind - își petrec viața în subteranele istoriei: "Bucureștiul este alcătuit pe jumătate din indivizi cu nările calibrate pe aerul închis din subteran, obișnuiți matinal cu drumul la slujbă prin galerii. Dați-le o grevă de metrou, scoateți-i cu ochii în soare să aștepte autobuzul și veți vedea cât de multă sărmană cârtiță se ascunde în umilul om." O atenție specială este acordată practicilor specifice stilului de viață
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
pentru că ne e familiară, arta re-creează de fapt Creația originară. Ideea expusă de Șklovski în acel eseu din 1927 pare să fie și punctul de plecare al celei mai recente cărți a lui George Steiner, Grammars of Creation, pusă în slujba unei misiuni dificile la momentul actual: aceea de a demonstra că artele și literatura sînt superioare, la scala istoriei civilizației, științei și tehnologiei. Teza lui Steiner nu diferă mult de a formalistului rus, chiar dacă detaliile expunerii sînt distincte. În esență
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
războiului. Un personaj (Alexandru) cu drame de luciditate într-o societate plină de mici și mari tirani etc. Caracterul parabolic al unui text anterior evenimentelor din '89 nu ne poate lăsa indiferenți. Limbajul inedit, subminarea epicului sînt arme puse în slujba unor alte țeluri decît cele literare. Ilizibilitatea contribuie la suprasimbolizarea anumitor situații romanești. Astfel, o mică scenetă pusă la cale de subordonații generalului poate fi văzută ca un joc de limbaj sau ca denunațre a unei situații reale. Burlescul poate
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
de o viață sacrificială ce alcătuiește o punte către transcendent. Or, scriitorii noștri au fost nu o dată uneltele opresiunii înainte de 1989, iar, dintre cei "onorabili", o categorie s-a desprins după acest moment de cotitură, pentru a se pune în slujba demagogiei postideologice. Contribuind la construirea unei închisori a conștiinței, cum și-ar fi putut păstra mîinile curate pentru a zidi o "Cetate a luminii și libertății"? Același păcat îi împiedică pe confrații noștri, ca și pe nomenclaturiștii de curte nouă
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
general în Europa, spre a scrie o infirmare a cărții calomnioase a domnului de Custine." O imbecilitate mai mare nu se poate închipui din partea reprezentantului unui imperiu, și, în general, sînt greu de înțeles neghiobia, ticăloșia unei autorități puse în slujba unui popor din care se născură, totuși, Tolstoi, Dostoievski, Pușkin... Cred că Balzac, dacă i s-ar fi propus așa ceva, nici n-ar fi înțeles; sau, dacă ar fi înțeles, ar fi scris un roman, rusesc. Se va vedea însă
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
decît să citească presa, unde Radu Anton Roman a oferit cîteva poeme în proză pe această temă sau să se uite la televizor. La ProTV același Radu Anton Roman, un apropiat al sfîntului Petru în privința pescuitului, a susținut o exitantă slujbă a mîncărurilor de Paști. * Pînă și talk-show-urile, păcătoase prin definiție, au avut un ce iz de împăcare. * Dar pulsul oricărei televiziuni și al tuturor ziarelor tot știrile sînt cele care îl dau. Cu oul pascal în mînă, în prima zi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
votat pentru distincția între activitățile de "inteligență" și cele de "poliție politică" ale Securității au comis una din marile crime împotriva propriului popor. De la un capăt la altul, din 1949 până în 1989, Securitatea a fost o poliție politică, pusă în slujba unui regim criminal și uzând de mijloace criminale. Mă întreb: câți spioni, câți "dușmani ai țării" a anihilat Securitatea? E comparabil acest număr cu cel al românilor nevinovați pe care i-a nenorocit? S-au aflat sutele de mii de
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
de mijloace criminale. Mă întreb: câți spioni, câți "dușmani ai țării" a anihilat Securitatea? E comparabil acest număr cu cel al românilor nevinovați pe care i-a nenorocit? S-au aflat sutele de mii de țărani (marea majoritatea analfabeți) în slujba "agenturilor" străine? Să fi fost deportații din Bărăgan niște primejdioși asasini care trebuiau izolați fără zăbavă? Și-au trădat cumva țara marii patrioți care au înfăptuit România Mare? Să fi reprezentat floarea intelectulității române primejdia cea mai mare pentru popor
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
o boală luetică. În consecință nu este exclusă o posibilă ameliorare sau vindecare parțială". În 24 ianuarie 1884 P. Missir (e cel din știuta scrisoare în versuri a lui Caragiale: "Missiraș sunt în Iași/ Sau în Ieși/ Dacă ieși de la slujbă/ Vin la Cujbă/ Al matale/ Caragiale") îi scrie bucuros lui Maiorescu că a aflat din scrisoarea criticului adresată surorii sale Emilia despre îmbunătățirea sănătății poetului și se angaja să adune repede cotizațiile ieșene pentru luna ianuarie 1884. Bucuroasă mult îi
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
să nu fie reinternat într-un sanatoriu. Apoi e scrisoarea Emiliei din 13/25 martie 1884 către Maiorescu pe marginea proiectului maiorescian de a-l instala pe Eminescu în țară: "Ar trebui să i se facă acum rost de o slujbă și totodată de un concediu de 2-3 luni. Acest lucru nu se va putea obține rapid pe căile obișnuite, prin intervenția reginei însă în mod sigur... Dacă regina îi va scrie, îi va trimite decretul de numirie și totodată aprobarea
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
Rusia sovietică, distinsul britanic descoperă tramvaie și troleibuze supraaglomerate, din care oricînd se poate prăbuși fatal un călător, oameni dispuși să vîndă piane și covoare scumpe pentru un braț de lemne, țărani care sosesc zilnic la Leningrad, în căutare de slujbe, de bani, de mîncare. Intelectualii pe care îi cunoaște sînt adeseori temători de contactul cu un străin, naivi, patetici într-un fel pe care Berlin își dă seama că nu-l poate înțelege. Spectacolele de operă sau de balet pe
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
Am fost profesor universitar între 1960-1987 (cu jumătate de normă în ultimii ani), apoi m-am pensionat mai devreme pentru a mă dedica scrisului. Mi-a plăcut să fiu universitar, mai ales primii douzăeci de ani, și mi-am luat slujba în serios, și ca profesor, și ca cercetător. Am publicat alternativ câte un roman și o carte de critică în anii aceia. Nu mi s-a părut că cele două sunt incompatibile: se completau foarte bine. Dar în plan socio-psihologic
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
nebun!". Totuși, lucrurile s-au limpezit și precizat pe parcurs. Eugen Barbu s-a dovedit a fi, mai ales în revista lui Săptămâna, un violent naționalist șovin, antisemit (secondat de, cum îl numea el, "locotenentul" lui, Corneliu Vadim Tudor), în slujba Securității, delator și detractor al propriei lui bresle etc. La capătul opus, la polul opus, se află marele poet (formulă atât de des folosită încât a devenit derizorie, nu și pentru mine în acest caz), Ștefan Augustin Doinaș. După decenii
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
atmosfera Bucureștiului din acea vreme, povestind despre crîșmele timpului (una, la Abator, la care mergea și Caragiale, pentru a mînca ficat de bivol) și dînd sugestive liste de prețuri la principalele produse alimentare și chiar liste cu salarii în diverse slujbe. Cartea se citește cu savoare. Și nu pot încheia înainte de a pomeni că, prin decizia editorului, ediția se încheie, aici, în 1888, cînd ea se oprește la Bacalbașa tocmai în 1914. Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată, vol. III (1885-1888). Ediție
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
Am vrut doar să semnalez existența unor preocupări care mi se par importante, deși neglijate în ultimii ani, și pentru resuscitarea cărora Paul-Elie Lévy și Al. Călinescu merită toată lauda. Ca și Mircea Vasilescu, gata a-și pună emisiunea în slujba unor idei care nu se prea bucură de succes în epoca internetului care pare a consfinți supremația englezei. (Am zis mai bine înainte: a anglo-americanei, a acelei limbi elementare și utile, care nu e nici a urmașilor lui Shakespeare, nici
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
în 1950 cu scopul de a forma cadre tinere de scriitori și critici literar, ridicați din rîndurile poporului muncitor, de a da acestora o educație comunistă, de a-i înarma cu cunoștințele necesare creației, făuririi unei literaturi noi, puse în slujba poporului muncitor" ("Informație asupra activității Școlii de Literatură și Critică Literară "Mihai Eminescu", în Miron Radu Mocanu, idem, ed. cit., p. 209). 4) De pildă, în "Salutul adresat de Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice celui de-al
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
fel de UNESCO de azi, în formă incipientă), de membru al PENCLUB românesc, ceea ce îi aducea constante plecări periodice în străinătate, apoi a fost deputat, senator, firește liberal, aferîndu-se, ce-i drept un acaparant, în ale politicii liberale. Dar alte slujbe, mai toate econofoge, a refuzat să accepte. S- a căsătorit cu Maria Dumitrescu, pictoriță, cu pseudonimul Maria Brateș, și trăia cuprins, într-o casă bijuterie (de pe străzile Dorobanți și, apoi, N. Iorga), cu vilă la Balcic, nemaivorbind de conacele de la
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
de înțeles. Cei care s-au ridicat sensibil se plâng: * Pentru că prețul pe care îl plătesc pentru micile lor izbânzi - mite zvârlite în toate direcțiile, formalități birocratice năucitoare care le fură timpul consacrat "înainte" cozilor, riscul falimentului sau al pierderii slujbei - este disproporționat față de rezultat; * Pentru că marile succese ale celor "ajunși" - mă refer la succesele materiale, firește - par a fi întotdeauna clădite pe minciună și vicleșug. Privind la ei, semi-realizații noștri simt dorința irepresibilă să se apuce de furat; * Pentru că în
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]