1,056 matches
-
de către Morvai, despre care a scris că o aprecia "mai mult decât pe toate cele anunțate până acum"164. Mai considerăm interesant să semnalăm și o scrisoare cu conținut medical a literatului Sándor Kisfáludy, expediată la 25 septembrie 1831 către slujbașul Sándor Ujfalvy, relatând despre holeră și remediile împotriva ei: Am citit din ziare spre marea mea bucurie că, deși a izbucnit holera în Ardeal, regiunea dvs. este neatinsă de acest bici al lui Dumnezeu. Însă holera pustia mai ales acolo
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ecoul în literatura oamenilor vremii. Mai puțin inspirat decât Ion Creangă, care a descris din memorie, în anii maturității - în mod realist, dar cu suficient humor -, modul cum s-a resimțit groaznica boală în mediul sătesc din Moldova, un modest slujbaș public din Țara Românească, serdarul Ștefan Fănuță (1787-1853), fost președinte al Tribunalului Agiei (Poliției) din București, membru al Sfatului Orășenesc și publicist, cunoscut îndeobște ca ultimul nostru cronicar sub pseudonimul de Zilot Românul, a consemnat, sub impresia evenimentului, la un
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în București nu înceta. Poliția urma să asigure în continuare curățirea ulițelor și piețelor, iar proprietarii trebuiau să se îngrijească de curțile și alte îngrădiri ale lor. În cazul neexecutării acestor îndatoriri de către proprietari, Poliția urma să le îndeplinească cu slujbașii ei, dar pe cheltuiala celor dintâi, insistent rugați să-și facă datoria 436. Spre finele verii, această epidemie de holeră - desfășurată totuși într-o formă benignă - tinde să ia sfârșit în Capitală, menținîndu-se numai în provincie. Iată ce informații ne
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Samaria, Pecahia, fiul lui Menahem. A domnit doi ani. 24. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 25. Pecah, fiul lui Remalia, slujbașul lui, a uneltit împotriva lui, l-a lovit la Samaria, în palatul casei împăratului, ca și pe Argob și Arie; avea cu el cincizeci de oameni dintre fiii Galaadiților. A omorît astfel pe Pecahia și a domnit în locul lui. 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Vorbe mari, diece! Te-am zărit aseară sărutând doi ochi albaștri de copilă neprihănită. Și tare mă tem că tătâne-su nu știe! zâmbi hatmanul. Cinstite hatmane, n-o să poți pune stavilă iubirii a două suflete nevinovate! murmură rugător tânărul slujbaș. Ba dimpotrivă, am hotărât să v-ajut! O s-o răpești mâine noapte pe domnița Catrina și-ai s-o aduci în cetatea Sucevei, pe drumuri ferite și pe cărări de codri nesfârșiți! Dar Domnul va sta cu mâinile-n sân
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
soarta copiilor. Făcu cerere pentru primirea băieților, dar fata parcă era de negăsit. Cei care o înfiaseră, oameni suspuși ai noului regim, au încercat să-i piardă orice urmă. Omul nu se dădu bătut, iscodind, cu viclenie, gurile ferecate ale slujbașilor Primăriei, rugându-se în genunchi sau bătând cu putere, ca erou de război ce era, în fața vreunui conțopist fără suflet. În sfârșit, cercetările prinseră a da roade. Izbutise să pună mâna pe o copie a actului de înfiere. Fata lui
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înapoi toate pămînturile tatălui tău Saul, și vei mînca totdeauna la masa mea." 8. El s-a închinat, și a zis: Cine este robul tău, ca să te uiți la un cîine mort ca mine?" 9. Împăratul a chemat pe Țiba, slujbașul lui Saul, și i-a zis: "Dau fiului stăpînului tău tot ce era al lui Saul și tot ce avea toată casa lui. 10. Tu să lucrezi pămînturile pentru el tu, fiii tăi, și robii tăi, și să strîngi rodurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea Cheretiților și a Peletiților; 24. Adoram era mai mare peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar); 25. Șeia era logofăt: Țadoc și Abiatar erau preoți; 26. și Ira din Iair era slujbaș de stat al lui David. $21 1. Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ținut trei ani. David a întrebat pe Domnul și Domnul a zis: "Din pricina lui Saul și a casei lui sîngeroase, pentru că a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
o protecție. Pristanda este sluga șireată, „sclavul”, omul de ordine al burgheziei. Pe zelul lui se sprijină Trahanache, Tipătescu, Zoe, pe care-i tratează după deviza „bietei neveste”: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot”. Pristanda e slujbașul mizer plătit și de aceea incorect. Intră și el în „capcana comică” prin disimulare și naivitatea mijloacelor realizării acesteia. Aspectul acesta este ilustrat prin replica dată de Tipătescu după celebra socoteală a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și de aceea incorect. Intră și el în „capcana comică” prin disimulare și naivitatea mijloacelor realizării acesteia. Aspectul acesta este ilustrat prin replica dată de Tipătescu după celebra socoteală a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa”. Apoi slujbașul umil și credincios ascunde în suflet trădarea, fiind gata să-l vândă pe Tipătescu adversarilor crezând într-un posibil succes al lui Cațavencu. Caracterul comic al lui Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al clemenței solicitând „un
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
spune Zina care-l urmărea de pe trotuar - pe strada care duce spre secția de poliție; dar asta a fost înainte de zece dimineața. Pe la cinci, numai el știe de unde s-a întors, după o absență aproape la fel de lungă cât programul unui slujbaș normal. După weekend-urile lungi, mă regăseam luni dimineața, cu inspirația împrospătată de metrou, în fața calculatorului de birou, unde însemnările mele ar fi trebuit să se lepede de intimism. Sau de politizare. Când încercam să mă deplasez prin oraș per
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
era o pătrime de portocală, știu doar furia noastră spontană, căldura ei și așchiile usturătoare din piept, când, în locul jinduitelor portocale, ni s-au pus în față prăjiturile cremoase de ieri-alaltăieri de către acele - oho, cât de puternice! - figuri ale zilei, slujbașii de la o unitate de alimentație publică. Câte nu puteau ei procura și la ce prețuri bune le puteau vinde, ce poziție privilegiată câștigaseră și câtă aroganță (de activist) se afla pe fețele lor! Pentru că ne-au râs în nas, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu vin. Când taraful se afla în pauză, Iliuță luă o frunză și-i zise cum știa el o doină de pe valea Oltului, încît se făcu în local o liniște ca de cimitir. Când isprăvi, toată lumea aceea pestriță de mici slujbași, muncitori și oameni fără căpătâi, izbucni în aplauze. Un vlăjgan de la o masă vecină, unsuros și negru, se ridică în picioare: ― Domnule Frunzănescu, să mă ierți dacă am o slăbiciune ca tot omul... ― Să fii dumneata sănătos, replică Iliuță. ― Îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a întristat și în sticle s-a clătinat. După câteva zile s-a gândit că poate nu ar greși dacă ar încerca să stea de vorbă cu Ceaiul patronul de la Sc Aroma SRL. Nu întârzie nici o clipă și puse un slujbaș, să-l urmărească pe Ceai și când îl vede să-i aducă la cunoștință. Sarcina se realiză întocmai cum a gândit și trimise vorbă că el, Alcoolul dorește să stea la un carcalete cu Ceaiul. Ieșiră amândoi odată, fiecare din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de mai multe ori prin acele locuri. — Mă gândesc la asta tot timpul, dar n-am putut merge, răspunse Soshitsu. — Sotan, tu ești tânăr și sănătos. N-ai fost acolo? Încă nu, stăpâne. — Nici unul nu v-ați dus? — Nu, cu toate că slujbașii noștri pleacă și vin tot timpul. Ei bine, aș zice că așa ceva e un dezavantaj pentru negoțul vostru. Chiar dacă cineva ca mine are asemenea speranțe, nu se ivește niciodată un moment potrivit pentru a părăsi Japonia, așa că nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l privește despre lupta aceea eternă, cântată în versuri tulburătoare de toți marii poeți ai veacurilor, despre încleștarea aceea groaznică din care credeam că eu nu am cum să fac parte, că am să fiu scutit de a-i fi slujbaș? Chiar despre ea să fie vorba, iar acum, ironie a sorții, ea nu numai să nu mă ocolească, dar să mă și includă printre personajele ei principale? Nu vreau să cred, deși oricât aș evita adevărul, el totuși mă împresoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
venit sigur; mic, dar sigur. De două ori pe lună. Ți s-au format și reflexe. Din două în două săptămâni, te cuprinde un simțământ nedefinit. O neliniște plăcută. Euforia zilelor de leafă, deși nu vrei să recunoști. Meschinărie de slujbaș. Strada. Aerul fierbinte al orașului. Praful în suspensie. Fumul în straturi. Cineva te întreabă. Presupui că te întreabă. Ai reținut tonul interogativ. Ridici din umeri. E un răspuns. Cel mai bun. Oricum, cel mai sigur. Nu implică. Să nu răspunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ca luminăția-sa („înălțime”, „majestate”, „excelență”, „domnie” ori... „zeus”) să nu se considere cu de la sine putere supraom. Dacă norocul, hazardul te-au uns drept mare și tare (despre „mijloace” vorbim altădată) trebuie la rândul tău să fii un bun slujbaș, să-ți pleci vederea la nevoințele „alegătorului” pentru a te numi adevărat conducător; de nu te vei transforma încetul cu încetul într-un simplu ronțăitor de bucate alese. După ce ai devenit „om mare”, gândeștete mereu la „omul mic”. În caz
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
altfel o să dai de dracu!... S-a-nțeles?... îl prevenise milițianul cel gras și fălcos, cu un glas șui și răgușit, numai că reprezentantul "organelor" nu știa că lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică și să-și descarce și el sufletul, ca tot omul... Așa că gura (încă) slobodă a lumii începuse îndată să nășească și să înflorească tot felul de zvonuri, iar unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe foc gardul secției financiare. Zis și făcut. Înarmat cu un topor și cu o lopată, se apucase de treabă fără nici o zăbavă. Seară de seară, după ce se întuneca bine, el mai scurta cu câțiva metri gardul instituției al cărei slujbaș era, fără ca cineva dintre colegi să bage de seamă ceva. Zăpada mare cât casa masca perfect orice activitate, și mai ales una atât de subversivă. Cu toporișca lui bine ascuțită, Virgil hăcuia sistematic bulumacii și scândurile destul de groase ale gardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fabricii de faianță. Moartea lui Îți aranjează treburile, nu-i așa? - Dacă fiica mea a făcut prostia să te ia de bărbat și să-ți mai facă și un plod nu Înseamnă că trebuie să te socotești altceva decît un slujbaș, scuipă Yvonne cuvintele, disprețuitoare. Iar eu aștept bilanțul promis! Philippe bătu În retragere fără ca Gwen să se fi gîndit măcar să-i ia apărarea. CÎnd Închidea ușa, o auzi pe soacră-sa, care deja nu mai făcea caz de el, decretînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru a evoca În mod grațios banii pe care el nu-i avea. Casa, fabrica de faianță, nimic nu Îți aparține. Îți aduc aminte că ne-am căsătorit sub regimul separației bunurilor și că aici nu ești altceva decît un slujbaș. Privirea blîndă a ochilor căprui ai lui Philippe se Înăspri. - Slujbașul Îți amintește că priveghiul la sicriele lui Loïc și Nicolas va avea loc peste două ceasuri. Gwen avu o mișcare de dezgust. - Doar n-ai de gînd să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i avea. Casa, fabrica de faianță, nimic nu Îți aparține. Îți aduc aminte că ne-am căsătorit sub regimul separației bunurilor și că aici nu ești altceva decît un slujbaș. Privirea blîndă a ochilor căprui ai lui Philippe se Înăspri. - Slujbașul Îți amintește că priveghiul la sicriele lui Loïc și Nicolas va avea loc peste două ceasuri. Gwen avu o mișcare de dezgust. - Doar n-ai de gînd să te duci? - Nu numai că am să mă duc, dar o să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să crape pe nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca zgomotul unei cascade din depărtare. — Oraș de tâlhari, repetă el plecând de la fereastră. În sfârșit, un slujbaș, Îmbrăcat În uniforma țipătoare a Artei, Îl chemă fără politețe și Îl conduse la etajul superior, deasupra galeriei ce acoperea spațiul vechii Piețe. Rectorul ședea Înapoia unui pupitru Înalt de scris, Înconjurată de alte pupitre mai mici, ocupate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
volume actele comerciale ale companiilor și ale negustorilor. Ce pot face pentru domnia ta, priorule? Comuna se interesează de Arta noastră? Îl Întrebă. Bărbatul Îi vorbise cu un glas rece și incolor. Același ton cu care s-ar fi adresat ultimului slujbaș. Dante se apropie de catedră până când atinse cu pieptul suprafața din lemn. — Comuna se interesează de binele și de răul Florenței. Astăzi de rău. Rectorul era derutat. Se așteptase la obișnuita solicitare de favoruri sau de bani. Ce Înseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]