4,201 matches
-
și întorcându-se pe lângă dragul lui stăpân, dar acum sunt alte vremuri, altele... În acest timp, se strecoară pe ușă, printre picioarele noastre, și Nix, motanul nostru cel negru, să vadă și el un pic lumea de-afară, deși lângă sobă era atât de bine... O porție de aer curat și de ger de-afară nu-i strică nici lui. I-a pus acest nume tot bunicul, fiindcă a auzit el că Nix ar însemna „noapte”, chiar dacă motanul are o lăbuță
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
să-i înnoiască culcușul bătrânului său prieten. A uitat lopata la căpiță. Când se întoarce s-o ia, îl vede pe Nix într-o poziție cam ciudată pentru condiția lui de pisic serios, la locul lui și torcălău la gura sobei: stă nemișcat în poziție verticală, cu lăbuțele din față ridicate și depărtate, și deodată se repede în față, adânc, în zăpadă și iese cu un șoricel pe care îl și mănâncă. Negrici a rămas și el cu tot corpul încordat
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
când bunicul ne-a chemat să ne arate lucruri curioase din natură. El știe să le vadă pe toate în jurul lui altfel decât noi. Strecurându-se primul printre picioarele noastre în casă, Nix se grăbește să se așeze încolăcit lângă sobă și adoarme visând cine știe ce și tremurându-și urechea albă... Bunicul, râzând, ne spune: — Torcălăul nostru s-a și culcat pe laurii succesului ! Referință Bibliografică: NIX / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1523, Anul V, 03 martie 2015. Drepturi
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
vânt și o oală mare de lut, iar înspre mijlocul lui, un lac cu nuferi. În intrarea dinspre mare în castel sunt două camere mici, cu tavan sub formă de cupolă de culoare albastră și motive turcești, lampadare, narghilea, o sobă tradițională țărănească, foarte modestă, imagini ale castelului și ale reginei Maria. Sub ușa de la intrare, din lemn masiv cu motive florale se află o inscripție în limba arabă. Intrarea principală în castel se află în partea de est a acestuia
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
în el pe intrarea principală din partea de est? În holul de la intrare se află o expoziție documentară cu planșe despre istoricul localității și al zonei, cu unelte agricole, amfore, obiecte funerare, tablouri din ceramică pictată reprezentând chipuri de sfinți, o sobă tradițională. De aici printr-o ușă se trece în salonul reginei, care a constituit și dormitorul acesteia. Aici vizitatorii pot admira o sobă tradițională, obiecte de mobilier ce au aparținut reginei: fotolii, scrinuri, scaune, birouri, pe pereți sunt expuse tablouri
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
al zonei, cu unelte agricole, amfore, obiecte funerare, tablouri din ceramică pictată reprezentând chipuri de sfinți, o sobă tradițională. De aici printr-o ușă se trece în salonul reginei, care a constituit și dormitorul acesteia. Aici vizitatorii pot admira o sobă tradițională, obiecte de mobilier ce au aparținut reginei: fotolii, scrinuri, scaune, birouri, pe pereți sunt expuse tablouri mici care prezintă chipul reginei. În colțul de la intrare se află patul reginei, la capătul căruia pe perete este expus un tablou ce
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Toate Articolele Autorului DATINI Un vuiet satul străbate: Anul Nou la ușă bate! Clopoțeii sună-n geamuri, Flori sticloase-mbracă ramuri. Vin căiuții cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de-i vânt și e ninsoare, Să lăsăm capra să joace Și moșnegii în cojoace! Referință Bibliografică: DATINI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367874_a_369203]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CRĂCIUN FĂRĂ TINE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Miroase-a iarnă și a scorțișoară Din vinul fiert pe soba cu tăciuni. Mă-ntreb din nou, a nu știu câta oară: Ești supărat sau vrei să te răzbuni? Simt iz de cozonac și fructe coapte, În blânda atmosferă de Crăciun. La geam coboară pașnic Sfânta noapte, Fuiorul de-amintiri încerc
CRĂCIUN FĂRĂ TINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367894_a_369223]
-
Un bulgăre de foc, m-aprind și eu. Călătorind prin parcul de luceferi, Te caut veșnic, astru de demult. Aș vrea-mpreună să ne-ntoarcem, teferi, Și, ca prin vis, tăcerea să-ți ascult. Revin subit la focul meu din sobă, Din praf de stele-ncerc să mă adun. Din nori mi-aș face scumpă garderobă Sau i-aș aduce-n bradul de Crăciun. Așa poate că vii-napoi, la mine, În palma vieții să-mi citești din nou, Tristețea,-ncet-încet
CRĂCIUN FĂRĂ TINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367894_a_369223]
-
-și prăpădească rodul, se tânguiau că bietele animăluțe n-aveau cum să se-nfrupte din colț proaspăt de iarbă, cum firesc ar fi fost! Ăl mai mic al Zamfirei sta pitit sub velnițe, cu urechea ciulită la trosnetul lemnelor din sobă. Singur între șapte surori, era ciuca bătăii pentru copiii din sat. Și nu nevolnicia staturii i-atragea pornirea neprietenilor, ci o frică bolnăvicioasa purtată de acesta pe oriunde-și târa umbra, frică mirosită de toți. Pentru așa năpastă, babe firoscoase
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Iubesc cald o eră ce-i ruptă din mine, Cu tineri lunatici și nopți de mister... Lumina din anii trecuți înspre bine, La o cană cu vin, pentru o cană cu ger. Acum?... Am trecut înspre toamnă eu însumi, În soba aprinsă se ard amintiri, Mii de clipe-și trăiesc bucuria trecută, Răvășindu-ne mintea în mii de sclipiri. Ce simplă e sala, pupitrul, tabloul... Mi-e dor de profesor, timp vechi, ideal, În bănci iarăși toți, la rău și la
LICEALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368059_a_369388]
-
s-a cosit pe el, când l-au căutat era deja o furcă de paie în ieslea vacilor, chiar dacă nostalgia copilăriei petrecute în puritatea edenică a peisajului natal, nu dispare niciodată: 46 focul trosnea cineva spunea un basm la gura sobei, câtă liniște, era copilăria. Dominantă rămâne, indiscutabil, devoalarea nulității deprimante, inclusiv în privința vieții intime. Să contemplăm, de pildă, masca, și mascarada, elanului erotic, romanțios (fără nicio abdicare, însă, trebuie spus, de la decența expresiei): 12 ieri, ți-ai uitat aici sutienul
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
oamenii păreau niște siluete diforme, haine, cojoace, halate, fulare peste căciuli, chiciură în jurul nasului și a gurii, mâini cu două sau trei perechi de mănuși, zăpadă înghețată bocnă, aburi strecurați prin fularul ridicat până la ochi, tot universul se înghesuia lângă sobă, acolo era căldură, în jurul ei, acolo ne repezeam când intram în casă, ne lipeam cu spatele de ea sau o luam în brațe până simțeam cum sângele se strecoară timid în degete ... Găleata cu apă avea strat de gheață gros
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
fundul curții, cu mâinile strângând la piept cojocul, spălatul pe mâini și față cu o apă din oala ce stătea permanent pe plită, o cană cu lapte fierbinte, rânitul din grajdul vacii, lăturile pentru porci, lemne pentru plită și pentru sobă și gata, restul timpului cu spatele lipit de sobă, cu ochii spre televizorul aflat în colțul celălalt! O ciorbă fierbinte la prânz cu un păhărel de țuică înainte, ceva carne cu o cană de vin și... la sobă! Apoi seara
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
pe mâini și față cu o apă din oala ce stătea permanent pe plită, o cană cu lapte fierbinte, rânitul din grajdul vacii, lăturile pentru porci, lemne pentru plită și pentru sobă și gata, restul timpului cu spatele lipit de sobă, cu ochii spre televizorul aflat în colțul celălalt! O ciorbă fierbinte la prânz cu un păhărel de țuică înainte, ceva carne cu o cană de vin și... la sobă! Apoi seara care venea în pas alergător aducea cu ea marea
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
și pentru sobă și gata, restul timpului cu spatele lipit de sobă, cu ochii spre televizorul aflat în colțul celălalt! O ciorbă fierbinte la prânz cu un păhărel de țuică înainte, ceva carne cu o cană de vin și... la sobă! Apoi seara care venea în pas alergător aducea cu ea marea problemă, cum să te dezbraci mai repede, să te ghemui sub plapuma de lână și să aștepți căldura care se năștea tot din propriul corp și să te destinzi
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
tăcute cu chipuri prea cernite nu vor să mai asculte în patu-n care clipa părea fără sfârșit s-a cuibărit destinul cu trup neregăsit fantome pe la praguri șoptesc povești din vieți la mine-n bătătură cresc astăzi doar scaieți nici soba nu-ncălzește la fel ca altădată nici fumul nu înalță povești grăite-odată pe prispa cu iluzii un putinei bătrân își plânge nemurirea făr-a avea stăpân grăbită închid ușa trecutul mă apasă privesc un fir de iarbă nu-i mână pe
CASA CU AMINTIRI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367775_a_369104]
-
vreau,dar nu se poate Căci o iluzie iubesc, De mine ești departe. Poate soarta vrea ca-n viață Să ne-ntâlnim odată, Ca să vezi pe a mea față Iubirea cea curată. Dar totul este efemer... Sunt vise plăsmuite În fața sobei când e ger Și ceaiul e fierbinte. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: EȘTI UN VIS... / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2175, Anul VI, 14 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
EȘTI UN VIS... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367009_a_368338]
-
de poezia intimistă, nu numai prin aceste poezii citite în cenaclu (vezi ultimile două volume apărute) abordând și atacând cu mare iscusiță teme majore, cu adevărate idei filosofice în exprimare. Poezia Constanței Cornilă nu mai una de citit la gura sobei, de a ne relaxa înainte de culcare. Ionel Moni Constantin a citit o eboșă a unei viitoare proze, Mărul de lângă drum. Deloc mulțumit, a acceptat toate sugestiile, însușindu-li-se. Mariana Vicky Vârtosu a citit o proză „Casa viselor într-o
BINECUVÂNTATA VACANŢĂ DE IARNĂ de MARIANA VICKY VÂRTOSU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367033_a_368362]
-
unde brațul nostru șovăielnic se cufunda cu teamă, riscând să scoatem din străfundurile misterioase cine știe ce făpturi năstrușnice, ce populau pe atunci imaginația și mintea noastră, stimulate de poveștile spuse de tata în serile ploioase și negre de iarnă, la gura sobei pe a cărei plită fierbinte se coceau turte din făină albă, pe care le ronțăiam cu nesaț toată familia. Nici nu mi-am terminat eu bine lamentările, că bunica apucă un buchet de busuioc uscat și o sticluță cu aghiasmă
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
care să țină până își termină clasele primare. Nu a fost să fie așa. Când a fost Valentina prinsă de o ploaie, cum sunt atâtea la munte, servieta s-a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu mâncare. De obicei, Vasile, când ajungea acasă, o arunca pe
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
un cort mare la care așteptau să înceapă “procesiunea”, să-ți expună de la un televizor regulile “jocului” de către organizatori, unde “protocolul” primirii celor de afară cerea să-ți dea puțintică caldură pentru a-ți dezmorți oasele, căldură emanată de la o sobă cu rezistențe puternice și împrăștiată în “valuri” în toate direcțiile, afară nu erau instalate, cum am văzut peste ceva timp în Las Vegas. Cu toată recuzita, costumația, dialogurile sau monologurile presupuse ale unei lumi apuse de mai bine de două mii
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
anunță, în prealabil, o sală imensă, dreptunghiulară, îmbrăcată în catifea de culoare albastru turcoaz, ca și draperiile înalte ( cât înălțimea salonului! ), cu ciucuri aurii ( probabil de aur! ), cu marginile din satin alb, care le scoate în evidență. Lustrele, oglinzile uriașe, sobele, tablourile, toate au o tentă de albastru, emanând mult fast și bun gust. Din partea opusă, venind parcă de la capătul Pământului, observ o femeie îmbrăcată în alb, cu talie de viespe, care ne aduce cafelele. Adélaïde mă îndeamnă să gust, iar
DRUMUL APELOR, 51 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368624_a_369953]
-
clipa Ce trecându-mi iar prin față, peste vreme,-n astă seară În potoape de-amintiri! O, văzduhu-și frânge-aripa, Ochii mei îi leg cu poze să fim împreună iară! Bântuindu-mi nostalgia, pașii voștri trec prin casă, Trosnesc buștenii, în sobă, artificii aruncând, Lumini dulci pictează-n aer o stralucitoare masă Adunându-ne sub bradul de-altă dată...și-așteptând,... Și trecându-mi amintirea, pe ecran, în astă noapte S-a încețoșat și bradul, de boabele căzute-n ploi... Scumpi părinți
VISUL NOPŢII DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368766_a_370095]
-
NINGE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului era toamnă și amin, iată c-a venit și iarna, noi călare pe destin, am deschis deja povarna. arde doar un crin în sobă, cu cenușa pe grătar, căntă-mi, îmbrăcat în robă, tu, sărmane, lăutar. zi-mi de moarte, zi-mi de viață, să mă răcoresc acum, hai s-o luăm de dimineață că s-a rupt căruța-n drum. totul parcă e miraj
NINGE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363642_a_364971]