991 matches
-
dintre colegi de clasă etc.) forme pronominale/ adjectivale pronominale și verbale de persoana întâi plural gest specific de salut (la începutul/sfârșitul întâlnirii) obiecte-marcă pentru anumite grupuri (ecusoane, pixuri, mape etc.) tonalitate caldă marcarea atitudinii de deschidere către interlocutor, de sociabilitate, prin exprimarea explicită a interesului și a empatiei față de acesta Îți stă foarte bine așa! Cum ți-a venit ideea să combini astfel culorile? Ești foarte entuziasmat! mimică deschisă mimică-oglindă pentru starea interlocutorului (congruență la nivelul mimicii și al gesturilor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
grad mare de libertate în negocierea (sau acceptarea) dreptului la cuvânt (Vasilescu, 2010, pp. 178-189). 20 "Inteligența emoțională ne determină potențialul de a ne însuși abilități practice bazate pe cinci elemente: conștiința propriilor afecte, reacții și resurse; motivația; autocontrolul; empatia; sociabilitatea" (Goleman, 2004, p. 24). 21 Particularizând, în încercarea de a le dezvolta copiilor "potențialul emoțional și social", părinții îi pot învăța pe aceștia "să adopte și să-și dezvolte caracteristicile inteligenței emoționale: să-și identifice sentimentele personale și să le
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
este secreta simpatie, complicitatea afectivă față de tipurile și moravurile pe care le conturează. Eroii din comedii, toți pierde vară de bodegă, toți cetățeni pasionați de politică, gazetari și funcționari, sunt înfățișați cu o exuberanță care înlătură bănuiala de antipatie. Despre sociabilitatea deosebită a lui Caragiale vorbește și Vlahuță, care, deși a fost nu numai o dată victima cruzimii scriitorului, i-a rămas credincios, cum el însuși mărturisea: „Foarte comunicativ. Poate cel mai comunicativ dintre oamenii mari pe care i-a produs neamul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
omenești normale sunt pentru mine un balsam și, în același timp, un izvor de suferință.“ Relațiile sale cu prietenii veneau în întâmpinarea unor nevoi sufletești cu totul diferite de cele care țin de ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin sociabilitate. Wittgenstein nu a fost niciodată căsătorit. De altfel, reprezentările sale despre căsătorie erau atât de neobișnuite, încât nu ar fi putut fi niciodată acceptate de o femeie care își dorea o adevărată viață de familie.81 Familia lui era departe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ordini sociale și arată gradul de coeziune și agregare socială. Solidaritatea organică, invocată de Durkheim, se bazează pe diferențierea funcțiilor sociale, fie ele productive, administrative, familiale etc. și pe integrarea acestora În cadrul proiectului societal. D. Sandu consideră aceeași problemă a „sociabilității”, relații sociale neconflictuale care aduc unitatea și agregarea socială, În analizarea dezvoltării sociale și economice. Problema cooperării (instituționale) a fost analizată, din perspective diferite, dar, considerăm convergente, de către economiști și sociologi. Atât unii cât și ceilalți acordă o importanță crescândă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În factorii de mediu și umani enunțați, Între care specificitatea investiției ocupă un loc central. Modelul explicativ al lui Williamson presupune Însă un funcționalism simplist conform căruia sistemul social tinde Întotdeauna și În mod natural, vital spre eficiență (și implicit sociabilitate); teoria sa a fost criticată (Granovetter, 1985; Rowlinson, 1997) pentru naivitatea sa și nerespectarea principiilor analizei funcționale enunțate de R.K. Merton (1957). Într-o concepție mai elaborată, D.C. North (1990) consideră că instituțiile pot stimula sau bloca realizarea tranzacțiilor economice
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
implicați În raport. Relația socială este o interacțiune bazată pe expectații comune ale actorilor inferate din istoria interacțiunilor precedente. Trebuie să menționăm că ne referim la relații stabilite Între actori concreți, dintr-o propensiune naturală a acestora către socializare și sociabilitate, și nu la relațiile (de natură instituțională) ce decurg din integrarea funcțională a anumitor roluri sociale asumate de acești actori; altfel spus, nu ne referim la relațiile Între roluri, ci la relațiile Între actori. Suficient să spunem pentru moment, că
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pe expectații comune ale actorilor inferate din istoria interacțiunilor precedente. În abordarea rețelelor se disting două curente: unul asumă eficiența rețelelor care produc relații sociale bazate pe Încredere și susțin dezvoltarea (Granovetter, 1985; Larson, 1992; Uzzi, 1996, 1997; Sandu, 1999 - sociabilitatea productivă) și altul consideră și efectele negative induse de rețele, În special prin decuplarea instituțiilor formale și inconsistența dintre rețele și instituțiile formale (Portes și Sensenbrenner, 1993; Nee și Ingram, 1998). O perspectivă integrantă (ce Își are originile În lucrările
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
la principii asiguratorii, contractuale, ce transcend relația propriu-zisă. De asemenea, pe lângă interesul economic reciproc, În istoria relației intervin ceea ce Swedberg numește „interese sociale”. Toate acțiunile sociale, incluzându-le pe cel economice, sunt infuzate de „motive umane centrale”, cum ar fi „sociabilitatea, aprobarea, statusul și puterea” (Granovetter, 1992:26). Nevoia generală de sociabilitate poate explica tendința inițială a actorilor de a stabili relații de Încredere. În acest punct, distincția operată de Lin (2001:149 - 151) Între „raționalitate tranzacțională” și „raționalitate relațională” devine
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
interesul economic reciproc, În istoria relației intervin ceea ce Swedberg numește „interese sociale”. Toate acțiunile sociale, incluzându-le pe cel economice, sunt infuzate de „motive umane centrale”, cum ar fi „sociabilitatea, aprobarea, statusul și puterea” (Granovetter, 1992:26). Nevoia generală de sociabilitate poate explica tendința inițială a actorilor de a stabili relații de Încredere. În acest punct, distincția operată de Lin (2001:149 - 151) Între „raționalitate tranzacțională” și „raționalitate relațională” devine foarte sugestivă. El spune că sunt două tipuri de recompense pe
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
facilitarea fluxului informațional și reducerea costurilor tranzacționale. Pe de altă parte, pe lângă oportunitățile de acțiune pe care le facilitează și resursele pe care le mobilizează În promovarea acțiunii la nivel individual, la nivel macrosocial pot exista și „consecințe negative ale sociabilității” (Portes, 1998:2). Portes și Sensenbrenner (1998) folosesc, pentru a le desemna, termenul de „debit social” (ce ar fi opusul termenului de capital social În sensul de sociabilitate productivă - Sandu, 1999). Rețelele pot facilita apariția unor norme informale care să
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
la nivel individual, la nivel macrosocial pot exista și „consecințe negative ale sociabilității” (Portes, 1998:2). Portes și Sensenbrenner (1998) folosesc, pentru a le desemna, termenul de „debit social” (ce ar fi opusul termenului de capital social În sensul de sociabilitate productivă - Sandu, 1999). Rețelele pot facilita apariția unor norme informale care să evolueze În „norme de opoziție” (Nee și Ingram, 1998) atunci când sancțiunile formale sunt slabe În raport cu resursele ce pot fi mobilizate de rețele. Lin (2001) argumentează că difuziunea regulilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
parte, teoria rețelelor sociale reconsideră capacitatea explicativă a acțiunii sociale, reintroducând În analiză scopurile și intențiile subiective, dar Într-o perspectivă socială mai largă decât cea exclusiv utilitaristă: actorii sunt interesați de investiții În relații sociale, În capital social, În sociabilitate. Rețelele sunt astfel modele de relaționare explicate În baza afinităților sociale și nu doar a propensiunii utilitariste sau determinărilor culturale. În același timp, din punct de vedere utilitarist, rețelele reduc incertitudinea, captând beneficiile cooperării chiar și atunci când oportunismul actorilor amenință
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de actorii sociali. Pe de o parte, actorii tind să stabilizeze volatilitatea pieței și a scenei politice din interiorul organizațiilor, stabilind relații pe termen lung ce Îi izolează de forțele competiției, asigurându-le supraviețuirea; pe de altă parte, relațiile generează sociabilitate ce anulează comportamentul oportunist și face posibilă reciprocarea. Balanța câștigurilor și a pierderilor este una pe termen lung, nefiind judecată pentru fiecare schimb sau tranzacție concrete. În plus, În paralel cu relațiile și consecvent acestora, actorii Își dezvoltă strategii culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Press, 1985. Putnam, R.D., Cum funcționează democrația? Tradițiile civice ale Italiei moderne, Iași, Polirom, 2001. Rowlinson, M., Organisations and Institutions. Perspectives in Economics and Sociology, Basingstoke, Macmillan Business, 1997. Sandu, D., Spațiul social al tranziției, Iași, Polirom, 1999. Sandu, D., Sociabilitatea În spațiul dezvoltării, Iași, Polirom, 2003. Scott, W.R., Unpacking Institutional Arguments, În Powell, W.W., DiMaggio, P.J. (eds.), The New Institutionalism in Organizational Analysis, Chicago, University of Chicago Press, 1991. 164-182. Scott, W.R., Reform Movements in Organizations: The
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
deciziile, acțiunile, politicile sau practicile organizației, dar care, la rândul lor, pot deopotrivă influența aceste acțiuni, decizii, politici sau practici. Aceste grupuri revendică drepturi În privința organizației respective În aceeași măsură În care deținătorii de acțiuni (shareholders) revendică drepturi de proprietate. Sociabilitatea este „o relație socială de tip pozitiv, cu beneficii actuale sau potențiale pentru toți actorii implicați” (Sandu, 2003:15); astfel definită, rezultă În mod clar că termenul sociologic de sociabilitate este convergent celui economic de optim Pareto. Câmpurile sunt spații
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În care deținătorii de acțiuni (shareholders) revendică drepturi de proprietate. Sociabilitatea este „o relație socială de tip pozitiv, cu beneficii actuale sau potențiale pentru toți actorii implicați” (Sandu, 2003:15); astfel definită, rezultă În mod clar că termenul sociologic de sociabilitate este convergent celui economic de optim Pareto. Câmpurile sunt spații ordonate de manifestare a interacțiunilor atât Între actori individuali, cât și Între actori colectivi (organizații). În sensul inculcării habitus-ului În concepția lui Bourdieu. Habitusul reprezintă orientarea istorică, conformă poziției
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
conformă poziției sociale a individului, a semnificațiilor subiective asociate acțiunii, mai precis a mijloacelor și scopurilor. El funcționează, spune Bourdieu, „ca o matrice a percepțiilor, evaluărilor și acțiunilor” (Bourdieu, 1977:95). Termenul apaține lui Wrong (1961). Într-o fenomenologie a sociabilității, pe baza studiilor empirice realizate, D. Sandu concluzionează că „[...] relațiile, Încrederea generalizată și toleranța tind să acționeze segmentar, să Își structureze tipuri sociale specifice” (2003:127); aceasta dă substanță diferenței teoretice cu care operăm Între conformarea instituțională generalizată (În virtutea normelor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
127); aceasta dă substanță diferenței teoretice cu care operăm Între conformarea instituțională generalizată (În virtutea normelor, valorilor) ce generează așteptări și Încredere (În sensul de asigurare) și comportamentele pro-sociale derivate din implicarea În rețele de relații concrete. Sandu diferențiază astfel Între sociabilitatea interpersonală și sociabilitatea centrată pe instituții. Este de așteptat ca prima să aibă efecte de tip capital social (sociabilitate productivă) În mult mai mare măsură decât Încrederea În instituții. Într-o oarecare masură sinonimă distincției operate de Sandu (2003) Între
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
substanță diferenței teoretice cu care operăm Între conformarea instituțională generalizată (În virtutea normelor, valorilor) ce generează așteptări și Încredere (În sensul de asigurare) și comportamentele pro-sociale derivate din implicarea În rețele de relații concrete. Sandu diferențiază astfel Între sociabilitatea interpersonală și sociabilitatea centrată pe instituții. Este de așteptat ca prima să aibă efecte de tip capital social (sociabilitate productivă) În mult mai mare măsură decât Încrederea În instituții. Într-o oarecare masură sinonimă distincției operate de Sandu (2003) Între Încredere interpersonală și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și Încredere (În sensul de asigurare) și comportamentele pro-sociale derivate din implicarea În rețele de relații concrete. Sandu diferențiază astfel Între sociabilitatea interpersonală și sociabilitatea centrată pe instituții. Este de așteptat ca prima să aibă efecte de tip capital social (sociabilitate productivă) În mult mai mare măsură decât Încrederea În instituții. Într-o oarecare masură sinonimă distincției operate de Sandu (2003) Între Încredere interpersonală și Încredere generalizată. Folosind un exemplu din teoria jocurilor, strategia utilizată este similară DTFT (downward tit for
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
izvorîte din viața socială, cele mai palpabile și mai comun accesibile sînt sentimentul puterii și gloria, fie ele realizate într-un fund de mahala ori pe continente întregi. Și aceste satisfacții groase sînt însăși condițiile psihologice cele mai generale ale sociabilității. Tipul eminent politic consideră ca subalterne orice alte activități în afară de a sa proprie: celelalte sînt meserii, numai a lui singură este o demnitate. În îngîmfarea, mai mult ori mai puțin prostește purtată, a celor mai de rînd părtași ai puterii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Guerlain, Narcisse de Chloé, Tocade de Rochas sau Senso de la Ungaro. Pentru bărbați se recomandă: London de Burberrys. Rac La prima vedere, parfumul vostru pare că îndeamnă spre pasivitate și indiferență, dar nota de fond, de fapt, vă sporește rezistența, sociabilitatea, devotamentul, făcându-vă puțin poete. Parfumurile preferate sunt cele ale armoniei și sensibilității: No. 5 de la Chanel, Parfum D'Eté de Kenzo, Sunflowers de Elizabeth Arden, Pour Elle de Paco Rabane, Tocadilly de Rochas., Eden de Cacharel. Pentru bărbați: Héritage
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
pulmonare, fapt deosebit de important pentru bolnavii cu astm bronșic, bronșită cronică, emfizem pulmonar, precum și pentru cei cu deformații toracice sau ale coloanei vertebrale. Interpretarea unor piese muzicale în comun, de mai multe persoane (cor, mici orchestre), este un factor de sociabilitate foarte util pentru bolnavii izolați, care își găsesc astfel drum de intrare în colectivitate, aceasta reprezentând meloterapia activă. Ea este un important mijloc de recuperare medicală, dezvoltând concentrarea, atenția și disciplina. Un nou domeniu de utilizare a meloterapiei sa dovedit
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
diferite (familie, școală, atelier, fabrică etc.) și să se stabilească posibilitatea de restructurare (facilă sau dificilă) la schimbările ce survin în mediul la care adaptarea era consolidată. Este vorba aici de flexibilitatea caracteristicilor conduitei și structura lor, de coeficientul de sociabilitate. în al doilea rând psihodiagnoza complexă vizează nivelul și aspectele diverse ale aptitudinilor individuale, intelectuale (natura realizărilor școlare, profesionale, ponderea lor, ritmul, factori deterioranți); în al treilea rând, ne interesează calitatea motivației, factorii energizanți de întreținere și performanțele. Aici se
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]