2,320 matches
-
lui Stalin, în oficina aparatului de Stat al URSS înainte de a dispărea; de-acum înainte, toate relațiile dintre partidele-surori vor trece prin PCUS. Internaționalismul va primi o lovitură serioasă o dată cu apariția "eurocomunismului" în anii '70. Kominternul va modifica radical organizarea social-democrată a partidelor comuniste. Partidele comuniste s-au organizat după modelul inventat de Lenin și adoptat de partidul sovietic. Acest tip de organizare este denumit de către cei interesați "centralism democratic". Este vorba de o versiune ierarhizată, centralizată și disciplinată a partidului
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
politică. Pe de o parte se află partidele de origine democrat-creștină care, raliindu-se socialismului, se situează chiar la stînga partidului socialist sau laburist. Pe de altă parte se află partidele claselor de mijloc al căror liberalism reformator, numit și social-democrat, le-a determinat să facă alianțe cu socialiștii și chiar cu comuniștii. Diferite partide de stînga, chiar de extremă-stînga, și de origine catolică au cunoscut, în numeroase țări, o existență mai mult sau mai puțin scurtă. Renunțînd la rădăcinile lor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
la blocul burghez jucînd rolul de "pivot". Radicalii danezi au avut o nouă tentativă de a adopta o strategie centristă, părăsind în 1944 coaliția cu conservatorii în favoarea celei cu social-democrații. Chiar și omologii lor suedezi și-au oferit serviciile guvernului social-democrat pe care, însă, acesta le-a respins. Stînga radicală daneză det Radikale venstre ilustrează cel mai bine cazul radicalilor care, confruntați cu "dilema liberalilor", au optat pentru alianța cu stînga. Ei au ajuns astfel la putere ca susținători ai social-democrației
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
au fost conduse de populiști (ÖVP) în alianță cu social-democrații, apoi singuri pînă la victoria SPÖ care, în 1971, a deschis epoca Kreisky. În 1987, Austria a revenit la Proporgsystem-ul între cele două mari partide, dar rolul conducător a aparținut social-democraților, populiștii fiind puși în inferioritate prin creșterea votului naționaliștilor. Analizînd tipul de alianță încheiată de creștin-democrați, constatăm o cotitură la începutul anilor '60. În timp ce din 1945 pînă în 1960 aceștia s-au orientat spre alianțe guvernamentale cu liberalii, după 1961
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
raliați opțiunii socialiste. Fine Gael din Irlanda își are rădăcinile în Mișcarea de Eliberare Națională Sinn Fein și în IRA, în forma sa inițială. Unul din șefii acestui partid, Garret Fitzgerald, a preconizat cîndva transformarea aspectului său partizan în Partid Social-Democrat. În acea perioadă, Fitzgerald făcea opoziție în interiorul partidului contra lui L. Cosgrave, de orientare puternic conservatoare. Evoluția progresivă a partidelor de centru le-a făcut să devină, pretutindeni, mediatorii întregii sau măcar a unei părți a lumii industriale și de
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sau în Frise. 2. Orizontalitatea. Din punct de vedere al organizării și al tendințelor interne, partidele periferiste se apropie foarte mult de partidele creștin-democrate. Ca și acestea din urmă, ele se structurează sub formă de partide de mase de tipul social-democrat oferind un larg evantai de poziții politice și, chiar mai mult decît partidele creștin-democrate, ele pot servi drept refugiu pentru o stîngă socialistă părăsită. Similitudinea dintre partidele periferice și cele creștin-democrate se relevează în ceea ce privește baza electorală. Spre deosebire de creștin-democrați, ele sînt
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Național Slovac, SNS, este urmașul lui Mgr Tiso, principalul partid fiind " Mișcarea de Opoziție pentru Suveranitatea Slovaciei", HZDS, condus de Vladimir Meciar; cele două formațiuni naționaliste au fotolii în cadrul Parlamentului Republicii Slovace. II. Clivajul Stat / Biserică Înainte de război, mișcarea muncitorească social-democrată afișa, ca pretutindeni pe continentul european, puternice tendințe anticlericale. Formațiuni pur anticlericale se găseau în Boemia, dar și în Franța sau Belgia. De altfel, aproape întreaga țară era ostilă Bisericii: dăinuiau vechi amintiri despre martirul Jan Huss și se identifica
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
intelectuali "cosmopoliți", vechi elevi ai lui Lukács, cum ar fi J. Kiss sau fiul lui Rajk, acest curent s-a organizat în Alianța Democraților Liberi, SzDSz. În cadrul SzDSz se regăsesc două curente: unul liberal care este dominant, celălalt se vrea social-democrat, dar obiectivul său principal este occidentalizarea rapidă a Ungariei prin economie de piață și printr-o schimbare a valorilor. În 1994, acest partid a acceptat să participe la guvernare împreună cu Partidul Socialist. IV. Clivajul patroni / muncitori În urma căderii regimurilor comuniste
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a acceptat să participe la guvernare împreună cu Partidul Socialist. IV. Clivajul patroni / muncitori În urma căderii regimurilor comuniste, observatorii s-ar fi așteptat la o pătrundere a social-democrației. Dar nu s-a întîmplat așa. Faptul este surprinzător pentru Ungaria, unde Partidul Social-Democrat a jucat un rol important în Revoluția din 1956, deținînd posturi cheie în guvernarea lui Imre Nagy, ca în cazul Annei Ketly care a fost ministrul Afacerilor Externe. Însă social-democrația a lipsit de la "întîlnirea" cu tranziția ca și cum comunismul fusese rațiunea
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
înrudite cu el, adică mai mult de 10% din voturile exprimate. În Slovacia, Alianța Stîngii, cuprinzînd o majoritate de cadre ale vechiului regim, este condusă de elemente reformatoare, cum ar fi Petr Weiss. Toate statele din Europa Centrală aveau partide social-democrate iar, după 1920, partide comuniste. Țările și regiunile care au făcut parte din Austro-Ungaria aveau o social-democrație tot atît de puternică ca și cea din Europa Occidentală. Adusă cu "camioanele" Armatei sovietice, puterea comunistă a dezvoltat un aparat de Stat
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
creștin-democrați sau cu alții care se supuneau voinței lui. "Partidul" nu putea nici în ruptul capului să accepte ca vreo altă formațiune, oricare ar fi fost ea, să-i dispute statutul de reprezentant legitim al clasei muncitorești. Aceia dintre șefii social-democrați care au acceptat să intre în joc, cum sînt Cyrankiewicz, Otto Grottewohl sau Fierlinger, s-au văzut recompensați pentru serviciile lor, alții au suportat represiuni atroce, care n-au fost egalate decît de cele suportate de comuniștii idealiști, care au
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
democratice. În Ungaria și în Cehia era vorba de organizațiile "în exil" ale vechilor partide dinaintea comunismului. În alte părți erau intelectualii și economiștii interesați să conducă procesul de tranziție spre economia de piață în mod progresiv și considerînd modelul social-democrat și economia mixtă o cale rezonabilă. Singurul lor succes, foarte modest de altfel, a fost SDSS care a obținut locuri în parlament la alegerile slovene din 1990 în favoarea listei anticomuniste Demos. Ei au obținut patru locuri și un modest 3
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
mai mult de patruzeci de ani de dominare a Partidului-Stat comunist și de economie planificată au bulversat peisajul pe care-l oferea sistemul de partide. În acest sens, comunismul a "ucis" stînga muncitorească. Nu numai că a distrus bogata tradiție social-democrată care exista în Cehoslovacia, Ungaria și Polonia, dar s-a destrămat în totalitate ca mișcare muncitorească purtătoare a unui program politic. Doar Polonia a văzut, prin democrația populară, renăscîndu-se o mișcare muncitorească ce s-a mobilizat împotriva Statului. Burghezia sărăcită
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
unei coaliții. Acest fapt a dus la dispariția din rândul partidelor parlamentare a fostului partid de guvernământ (PNȚCD). Așadar în 2000 a început un nou ciclu electoral de stânga în România, Ion Iliescu (cu 66,83 % din voturi) și Partidul Social-Democrat, etichetați drept "foști comuniști", preluând din nou puterea. Alegerile din 2004, au adus un rezultat neașteptat. Cu toate că PSD-ul a performat în planul politicilor guvernamentale și era cotat drept favorit, în urma alegerilor prezidențiale din același decembrie 2004 pierdute la limită
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
dizolvate sau scoase în afara legii cel târziu în 1948. 19 Frontul Salvării Naționale. 20 Cu peste 65 % din opțiunile de vot. 21 Cu peste 85 % din opțiunile de vot. 22 Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN), predecesorul actualului PSD (Partidul Social-Democrat). 23 FSN-ul practic s-a separat în martie 1992, înaintea alegerilor, în două partide: FSN, predecesorul actualului PDL (Partidul Democrat Liberal), și FDSN. 24 Partidul România Mare, catalogat ca partid extremist. 25 Convenția Democrată Română constituită în noiembrie 1991
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
trebuie în principiu învățate. Aici cred că stăm destul de bine. Partidele politice, totuși, articulează și "pasiuni și interese", nu numai principii, deci trebuie să fie legate de societatea reală. Așa că, deși la noi au apărut retorii unor programe liberale sau social-democrate, practica politică e cu totul alta. Ce lupte s-au mai dat pentru a obține diversele etichete un fel de appellations d'origine contrôlée de la "internaționalele" socialistă, creștin-democrată etc.! Câte lovituri sub centură și-au tras partidele noastre concurente, dându
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
partide, fiecare dintre ele și toate împreună, de adevăratele politici legate de eticheta lor! V. N.: Exact. Aici e vorba de cele două niveluri pe care le-ai pomenit. S. A.: Da. Sigur că vedem contradicții în Occident, că un guvern social-democrat privatizează, iar unu-l de dreapta naționalizează etc. Dar în majoritatea țărilor occidentale tu vorbeai în cazul Americii -, în sisteme politice bipartite sau multipartite, există un anumit consens la nivelul elitei, care are și o dimensiune cinică, pragmatică, dar și
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Erhard, a fost cancelar doar până în 1966, când creștin-democrații au fost obligați să facă o alianță cu social-democrații și liberalii. Aceasta nu-i împiedică să piardă puterea după 20 de ani de supremație a CDU, urmând 13 ani de guvernare social-democrată. Abia în 1982, Helmut Kohl devine cancelar, punând bazele unificării Germaniei din 1990, câștigând 43,8% din locurile Bundestagului unic. Chiar și funcția de președinte al RFG și apoi al Germaniei a fost ocupată de creștin-democrați între 1984 și 1994
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
că ocupă aici un loc glorios, devenind chiar un element de identitate, un mijloc de a întări unitatea internă a partidului. Totuși creștin-democrații nu dețin monopolul construcției Europei. Edgar Morin subliniază în Penser l'Europe importanța unui "dublu suflu ideologico-politic", social-democrat și creștin-democrat, în timp ce această construcție se izbea de refuzul marxiștilor, care nu vedeau în ea, spune el, decît "o suprafortăreață a capitalismului, care mai mult trădează decît ascunde dulcegăria mistică social-democrată și creștin-democrată". Pionierii, de la Richard Coudenhove- Kalergi la Aristide
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în Penser l'Europe importanța unui "dublu suflu ideologico-politic", social-democrat și creștin-democrat, în timp ce această construcție se izbea de refuzul marxiștilor, care nu vedeau în ea, spune el, decît "o suprafortăreață a capitalismului, care mai mult trădează decît ascunde dulcegăria mistică social-democrată și creștin-democrată". Pionierii, de la Richard Coudenhove- Kalergi la Aristide Briand, nu aparțineau ariei creștin-democrate și trebuie să remarcăm faptul că Robert Schuman, ca și Alcide De Gasperi, pentru a ne limita doar la două exemple, erau miniștri sau se aflau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1969, marcate de o ușoară scădere a CDU/CSU și de un progres al SPD-ului, Brandt a format un guvern doar cu liberalii. După douăzeci de ani de supremație a CDU-ului, aveau să urmeze treisprezece ani de guvernare social-democrată. Din 1969, pentru CDU a început o perioadă de opoziție din care a ieșit destul de greu. În 1980, eșecul din alegeri sub conducerea contestatului Franz-Josef Strauss, liderul carismatic al CSU-ului, i-a deschis calea lui Helmut Kohl, deja președinte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dar apa în care se dezvolta "balena albă", după formula ironică care desemna, în Italia, Democrația Creștină, devenea, dacă nu bîhlită, cel puțin din ce în ce mai agitată. Căderea Zidului Berlinului și a regimurilor comuniste, transformarea PCI-ului într-un fel de partid social-democrat, deci slăbirea adversarului, extinderea banditismului mafiot și înmulțirea atentatelor spectaculoase, costînd viața unor personalități respectabile și chiar venerate, de la generalul Dalla Chiesa la judecătorii Falcone și Borsellino, disfuncționalitățile Statului, dificultățile economice și șomajul, persistenta problemă meridională, înmulțirea "afacerilor", fiecare din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
rigiditatea sa, subliniază contradicția dintre speranțele de la început și constrîngerile vieții politice din timpul celei de-a IV-a Republici. În timp ce în alte părți ale Europei partidele democrației creștine ocupau o poziție centrală, între un pol liberal și un pol social-democrat (sau marxist ca în Italia), MRP-ul rămînea prizonierul sistemului bipolar din timpul Revoluției franceze. Denunțat de dreapta că ar fi complice al stîngii, referințele sale religioase îl făceau suspect pentru aceasta din urmă și nu a știut să integreze
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
4% din voturi, au contribuit foarte mult la aceasta. În 1979, Maria de Lourdes Pintasilgo, personalitate marcantă a catolicismului portughez, a fost solicitat să formeze guvernul. Majoritatea conducătorilor principalelor partide, de dreapta și de stînga, sînt catolici notorii, iar Partidul Social-Democrat (PPD/PSD), aliat al Partidului Socialist, a inclus în programul său o referință la doctrina social-creștină. De la prăbușire la o renaștere nesigură Între 2-4 martie 1990, s-a ținut la Budapesta primul Congres al partidelor creștin-democrate de după perioada comunistă, sub
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
UNIUNEA EUROPEANĂ A CREȘTIN-DEMOCRAȚILOR 1) Partide membre Austria Österreichische Volkspartei Belgia Christelijk Volkspartij Partidul social-creștin Cehia Uniunea creștin-democrată / Partidul popular ceh Cipru Democratic Rally of Cyprus Danemarca Kristeligt Folkeparti Elveția Partidul popular creștin-democrat elvețian Estonia Isamaa pro Patria Franța Centrul social-democraților Germania Christlich Demokratische Union Christlich Soziale Union Grecia Nea Demokratia Irlanda Fine Gael Italia Partito Popolare italiano Lituania Partidul creștin-democrat lituanian Luxemburg Partidul social-creștin Malta Partit nazzjonalista Norvegia Kristelig Folkeparti Olanda Christen Democratisch Appel România Partidul național țărănist creștin-democrat Sant-Marino
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]