1,069 matches
-
generează organizare, și nu invers. 3. Instituții și conceptul de „eficiență” Meyer și Rowan (1991) explică faptul că, prin Încorporarea elementelor standardizate, a miturilor raționale imersate În Înțelegerea comună a realității sociale, acțiunea colectivă se definește de-a lungul liniilor societale și capătă legitimitate. Astfel sunt preluate formele sociale de manifestare, cadrele predefinite de acțiune; creșterea numărului și a complexității acestor forme/cadre echivalează cu creșterea oportunităților de organizare a acțiunii colective și apariția structurilor formale de organizare. Ei exemplifică faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
care oamenii le urmăresc: economice și sociale. Primele sunt asociate acumulării de bogăție materială, celelalte sunt asociate reputației și statusului. Ambele sunt fundamental sociale În măsura În care necesită impunere și legitimare și astfel se bazează pe un consens simbolic (cognitiv) la nivel societal. Raționalitatea tranzacțională presupune calculul costurilor și câștigurilor În cadrul schimbului, În timp ce raționalitatea relațională presupune calculul costurilor și câștigurilor asociate relației În sine. O relație poate fi astfel menținută chiar dacă nu există un câștig tranzacțional pozitiv, În condițiile În care există un
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
formale sunt slabe În raport cu resursele ce pot fi mobilizate de rețele. Lin (2001) argumentează că difuziunea regulilor jocului, a valorilor și ideologiilor Între rețele determină izomorfismul instituțional al rețelelor (network-society institutional isomorphism). Instituționalizarea organizațiilor ca agenți colectivi autorizați În cadrul proiectului societal lucrează În tandem cu rețelele sociale În procesarea resurselor În capital social și cultural. Totuși, așa cum arată Nee și Ingram În studiile Întreprinse, rețelele pot favoriza rezistența la instituționalizare și pot dezvolta norme de opoziție generând astfel inconsistență și incertitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
interesați de modelele de cooperare socială organizată/instituționalizată, de dinamica factorilor sociali care produc patternurile sociale ale cooperării, sub forma piețelor, a firmelor, a organizațiilor publice și voluntare, precum și a rețelelor sociale (forme hibrid de organizare). Cooperarea este un proiect societal, deopotrivă cultural (instituțional), dar și politic; rolul acțiunii intenționale În structurarea patternurilor cooperării nu poate fi ignorat (așa cum, În mare parte, o fac teoriile instituționaliste În sociologie), așa cum nici condiționările culturale rezultate din imersiunea acțiunii Într-un câmp instituțional (Lin
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
microcercetarea Întreprinsă, câmpul este acela al sectorului de export, dar nu putem spune că aparține În totalitate sferei private sau că avem de-a face doar cu firme În sens privat. În realitate, câmpul este și rezultatul instituirilor la nivel societal al statului, al autorizării derulării activităților productive, de export, import, al instituirii regulilor ce guvernează aceste activități (contabilitate, protecția muncii, modalități de exercitare a controlului etc.). Distincția public-privat se estompează și avem mai degrabă o serie de actori cu grade
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Environments. Ritual and Rationality, London, Sage Publications, 1992b. Scott, W.R., Organizations. Rational, Natural and Open Systems, Englewood Cliffs: Prentice Hall International, 1998. Scott, W.R., Instituții și organizații, Iași, Polirom, 2004. Scott, R., Meyer, J.W., The Organization of Societal Sectors, În Meyer, J.W., Scott, W.R., (eds.), Organizational Environments. Ritual and Rationality, London, Sage Publications, 1992. Searle, J.R., Realitatea ca proiect social, Iași, Polirom, 1995, 2000. Selznick, P., Foundations of the Theory of Organizations, American Sociological Review, Vol
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
internaționale și se pot concentra asupra consecințelor și semnificației demersurilor lor pe scena internațională). În al patrulea rând, domeniul internațional nu este imun față de relațiile specifice instituite între guverne și ONG naționale, ceea ce face relevantă observația că ONG cu baze societale inclusiv mișcările sociale care pot lua formă globală sunt caracteristice mai ales democrațiilor liberale, în timp ce în alte regiuni pot fi identificate GONGO (ONG organizate de guverne), MANGO (ONG manipulate) sau GRINGO. În fine, există tendința de a circumscrie sfera ONG
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
Această viziune ortodoxă a realiștilor asupra relațiilor internaționale postulează existența unei distincții calitative între high politics în care sunt angrenate guvernele naționale și OIG și low politics unde își fac simțită prezența actori precum CTN, OING și ONG de la nivel societal. Evident, această distincție are la bază ariile tematice, sugerând existența unui domeniu rezervat statelor-națiune și OIG, conturat în jurul problematicii militare și de securitate, un monopol tradițional al guvernelor și în epocile anterioare. Chiar și în ariile tematice considerate deschise actorilor
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
prealabil erodată într-un melting pot (ca în cazul american), ci e integrată într-un conglomerat democratic în care își păstrează diferențele și identitatea. De aceea, poate, unii spun că modelul european, mai greoi și mai puțin eficient decât uniformizarea societală și toleranța artificială din America, e mai interesant. Sensul superior, ținta mai presus de meschinăria lumii materiale, mesajul integrator și misiunea salvării - dimensiuni creștine prin excelență - pot face din modelul european unul de succes. Unul care să susțină în cotidian
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
redusă la "studiul amenințărilor, utilizării și controlului forțelor militare".88 B. Buzan redefinește conceptul de amenințare (threats) și cel de vulnerabilități (vulnerabilities) subliniind faptul că "securitatea colectivităților umane este afectată de diverși factori în cinci sectoare majore: militar, politic, economic, societal și de mediu".89 După cum rezultă din definițiile prezentate mai sus dimensiunile militare și non-militare delimitează din punct de vedere conceptual securitatea, astfel: securitatea militară (reprezintă ansamblul capacităților militare ofensive și defensive ale statelor); securitatea politică (se referă la stabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și a ideologiei care i-a conferit legitimitatea); securitatea economică și socială (este cea care asigură accesul la resurse, surse de finanțare și piețe necesare pentru a susține nivele acceptabile de bunăstare și putere a statului și a cetățenilor); securitatea societala (face referire la abilitatea societăților/comunităților de a-si reproduce modelele tradiționale de limbă, cultura, asociere, identitate națională și religioasă și alte obiceiuri); securitatea ecologică 90 (se evidențiază prin acțiuni pentru menținerea biosferei locale și planetare, ca suport esențial pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a trăi și funcționa în lipsă oricărei amenințări, precum și abilitatea statelor și a societăților de a-și păstra identitatea distinctă și integritatea funcțională față de forțe de schimbare, percepute că ostile, asigurarea acestei securități, până la nivel de individ, aparținând statului. Securitatea societala (cu referire la colectivitățile umane în ansamblu) reprezintă, în opinia lui B. Buzan, un element cheie în ecuația de securitate actuala; "aspectul cheie al societății este acel set de idei și practici referitoare la identitatea indivizilor ca membri a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ai comunității"; "dacă societățile sunt problemă centrală a acestei problematici noi de securitate, atunci chestiunea identității și a migrației sunt cele care fundamentează percepția amenințărilor și a vulnerabilităților".92 Conform lui Barry Buzan, Ole Waever și Jaap de Wilde "insecuritatea societala există atunci cand comunitățile de orice fel definesc o dezvoltare sau o potențialitate că amenințare la adresa supraviețuirii lor că și comunitate".93 Sfârșitul Războiului Rece a evidențiat noi tendințe, ca efect al transformărilor radicale la care a fost constrâns sistemul internațional
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
militare și non-militare. Se remarcă, de asemenea, o predilecție către lărgirea sferei de definire a securității,94 analiști precum Barry Buzan, Ole Waever și Jaap de Wilde (reprezentanți ai Școlii de gandire de la Copenhaga) reluând analiza securității în termeni militari, societali, economici, politici și de mediu și propunând, totodată, ca metodă de analiză o incorporare a principiilor tradiționaliste și în același timp eliminarea frontierelor artificiale dintre securitate și economie. Analistul american Peter Tarnoff 95 consideră că în prezent economicul ocupă o
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
vieții sociale, considerând că în acest mod s-ar realiza o hartă a problemelor contemporane ale securității, fiecare fiind identificată în funcție de patru variabile: caracteristică spațială (local, regional, global); localizarea sectoriala (militar, politic, economic, cultural, ecologic); identitatea principalului actor (state, actori societali, organizații internaționale); natură obiectului de referință (state, națiuni, principii, mediul înconjurător).96 Acest stil de abordare introduce, teoretic și practic, în problematică securității și a elaborării doctrinelor de securitate chestiuni identitare, fapt evidențiat la summit-ul NATO, de la Romă (1991
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
principii, mediul înconjurător).96 Acest stil de abordare introduce, teoretic și practic, în problematică securității și a elaborării doctrinelor de securitate chestiuni identitare, fapt evidențiat la summit-ul NATO, de la Romă (1991) prin sublinierea celor cinci dimensiuni ale securității: militară, societala, politica, economică și de mediu.97 Analizând principalele trenduri specifice mediului de securitate de la începutul secolului al XXI-lea, dar și cele câteva definiții ale securității analizate mai sus, se remarcă importantă pe care a căpătat-o în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
HMSO, Londra. Freedman, Jill, Combs, Gene, 1996, Narrative Therapy: the Social Construction of Preferred Realities, Norton & Company, New York. Institute of Medicine, Committee on Health and Behavior: Research, Practice and Policy, 2001, Health and behavior. The interplay of biological, behavioral and societal influences, National Academy Press, Washington, D.C. McDaniel, H.S., Hepworth, J., Doherty, W.J., 1996, „Terapia medicală a familiei - o abordare bio-psiho-socială a familiilor cu probleme de sănătate” în S. McDaniel, J. Hepworth, W.J. Dohertz, V. Mihăescu, Psihoterapia ca sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
un rol marcant. Înainte de a-l explicita, revin la precizarea că înțeleg conceptul de ideologie, la modul general, într-un sens pozitiv. Ca figură centrală a imaginarului social prezent în orice societate, ideologia contribuie atât la "aranjamentul" socio-politic al cadrului societal, cât și, implicit, la instituirea unor episteme în contextul cărora se manifestă formele de cunoaștere ale unei epoci. Pe de altă parte, schimbarea socială, ca efect al evoluției cunoașterii influențează, la rândul său, evoluția ideologică a societății. În acest cadru
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
socio-politică. Din punctul meu de vedere, cele trei ideologii politice ale modernității liberalismul, conservatorismul și socialismul se plasează în câte o epistemă specifică, pe care o influențează, producând expresii ideologice ale cunoașterii sociale și politice și contribuind, astfel, la schimbarea societală. În sens invers, schimbarea societală lucrează asupra formelor cunoașterii sociale și politice, inducând astfel schimbări de epistemă și producând, finalmente, inclusiv mutații ideologice la nivelul imaginarului social. Din acest mecanism decurge atât evoluția societății în plan socio-politic, economic și cultural
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
vedere, cele trei ideologii politice ale modernității liberalismul, conservatorismul și socialismul se plasează în câte o epistemă specifică, pe care o influențează, producând expresii ideologice ale cunoașterii sociale și politice și contribuind, astfel, la schimbarea societală. În sens invers, schimbarea societală lucrează asupra formelor cunoașterii sociale și politice, inducând astfel schimbări de epistemă și producând, finalmente, inclusiv mutații ideologice la nivelul imaginarului social. Din acest mecanism decurge atât evoluția societății în plan socio-politic, economic și cultural -, cât și evoluția cunoașterii ca
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
civilizației occidentale, dintre care se remarcă libertatea individului 55. Mizând pe asumarea obiectivității ca "intersubiectivitate a metodei științifice" sau definind-o prin "caracterul public al metodei științifice"56, această perspectivă epistemologică va contribui la deschiderea problemelor cunoașterii științifice înspre spațiul societal și la "transparentizarea" rolului social asociat descoperirilor științifice, în condițiile în care, astăzi, publicul are acces la informații care în urmă cu mai puțin de o sută de ani erau doar apanajul unor inițiați care proveneau fie din sfera comunității
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
în care se realizează instituirea convențiilor ideologice. Din punctul meu de vedere, acestea reprezintă expresia social-instituționalizată a credințelor împărtășite de membrii unei societăți, credințe ce servesc drept "borne" ale cunoașterii socio-politice și care își pot modifica sensurile în contextul schimbărilor societale produse de această cunoaștere. În cercetarea modului în care aceste convenții ideologice care pot fi generale, dar pot fi și particulare, în funcție de co anumită comunitate, un anumit regim politic ori o anumită epocă socio-istorică contribuie la înțelegerea înțelesului social, un
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
la nivelul instituțiilor sociale, fiind astfel reproduse discursiv, inclusiv în manieră simbolică sub formă de coduri, norme, regulamente, habitudini, comportamente etc., deopotrivă formale și informale convențiile ideologice reprezintă o expresie a identității sociale, fiind utile în explicarea și înțelegerea realității societale, ca și a posibilităților de evoluție a acesteia. În fine, cea de a treia secțiune a studiului de față se orientează înspre analiza ideologică a cunoașterii sociale. Sunt puse la lucru, aici, valențele epistemologice ale conceptului de ideologie, fiind devoalat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
schimbare socială. Asumpția de bază pe care o am în vedere este aceea că nu toată cunoașterea socială este ideologică, dar elementul ideologic este inevitabil în procesul de configurare a acestei cunoașteri, contribuind decisiv la schimbările ce survin în plan societal. Trei precizări suplimentare se impun, cred, înspre finalul părții introductive. Prima dintre ele vizează faptul că prezentul capitol are ca punct de plecare o încercare de a sistematiza, deopotrivă teoretico-politic și epistemologic, problematica ideologiei, într-o direcție care să depășească
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
acest punct de vedere, cred că putem admite definiția potrivit căreia convențiile ideologice reprezintă expresia social-instituționalizată a credințelor împărtășite de membrii unei societăți, credințe ce servesc drept "borne" ale cunoașterii sociale și care își pot modifica sensurile în contextul schimbărilor societale produse de această cunoaștere. Ceea ce putem extrage, mai întâi, din această definire a convențiilor ideologice este că ele nu se confundă cu ideologia ca atare, ci sunt expresii "împământenite" social ale sistemului de credințe configurat de ideologie în baza constituirii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]