1,301 matches
-
practică activități delincvente. Absenteismul școlar. Între fuga de la școală și absenteismul școlar se operează următoarea distincție: în timp ce fuga de la școală este interpretată ca o problemă emoțională, absenteismul școlar e definit ca o problemă socială, fiind explicat mai mult prin caracteristicile socioculturale ale mediului de proveniență și apărând mai frecvent în mediul urban și în familiile sărace. Se impune să observăm faptul că există relații semnificative între absenteismul școlar și alte conduite de devianță școlară: fuga de la școală, toxicomania și abandonul școlar
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
relație cu obligația frecventării școlii; în cazul sistemului de învățământ din țara noastră, Regulamentul elevilor specifică faptul că frecventarea obligatorie a școlii încetează la vârsta de 16 ani. Cauzalitatea abandonului școlar este deosebit de complexă. Principalele cauze:cause de ordin economic, socioculturale sau religioase, psihologice și religioase. 1.Cauze de ordin economic. Copiii care trăiesc în familii sărace au șanse mai mici de a-și însuși o educație școlară completă. Există elevi care trăiesc sentimente de frustrare legate de sărăcia lor, care
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sărăcia lor, care se reflectă la școală în tinuta vestimentară sau în lipsa pachetului cu mâncare pentru prânz. Unii dintre acești elevi își vor defini prioritățile în viață în funcție de această stare de frustrare și vor abandona școala. 2.Cauze de ordin sociocultural sau religios.În această categorie se includ indicatorii de putere și status social:apartenența la clasa socială, apartenența etnică, rasială, sexul(de exemplu, unii adulți cred că fetele nu au nevoie de o educație aprofundată, viitorul lor fiind reductibil la
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
ii aparțineau. Pe de altă parte minorități cu nivel economic superior cer legi protecționiste ca în exemplul țărilor africane dominate de albi sau în zonele europene care au aparținut fostelor imperii. Este evident că nu diversitatea etnoculturală este generatoarea decalajelor socioculturale ci concepțiile politice declanșează disarmonii și stări conflictuale. Mondializarea problemelor de ecologie, transport, producție, informație sectorizează arii largi ale planetei impunând relații transnaționale sau globale ceeace poate influența trăsăturile tradiționale ale unei comunități. Recrudescența antagonismelor interetnice după căderea cortinei de
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
centri ai amigdalei influențează reacțiile afective de apărare, furie și fugă. La om comportamentul agresiv are caracteristici particulare. Aceste caracteristici sunt date de organizarea specificp a sistemului nervos central, cât și de modelarea funcțională obținută ontogenetic prin stimulări de mediu sociocultural. A doua caracteristică a modelului neurobiologic este constituită de insăși funcționalitatea sistemului nervos, bazată pe mecanismul de polarizare repolarizare, de transmitere transsinaptică a influxului nervos, pe jocul de excitație-inhibiție, pe ierarhizarea neurofunctională, prin integrări succesive la diferite niveluri de complexitate
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
aceleași instrucțiuni, aceleași modalități de cotare și interpretare a rezultatelor); - etalonarea - constă în stabilirea unui etalon, adică a unor unități de măsură a rezultatelor obținute. Condiții de utilizare eficientă a testelor: - crearea unor teste sau adaptarea celor existente la condițiile socioculturale ale populației investigate;utilizarea nu doar a unui singur test, ci a unei baterii de teste și apoi corelarea rezultatelor obținute cu cele ale altor metode; - stabilirea unor legături între rezultatele obținute la teste cu cele din activitatea practică. Ca
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
se încearcă și simularea unor procese afectiv-motivaționale și chiar de dinamică generală a personalității. METODA GENETICĂ ȘI COMPARATĂ Această metodă pornește de la ideea unanim acceptată potrivit căreia psihicul este un fenomen apărut în cursul evoluției generale, determinat de acțiunea mediului sociocultural și cunoscând astfel o dezvoltare atât ontogenetică, dar și istorică, filogenetică. Metoda genetică și comparată constă în urmărirea unui subiect sau a unui lot de subiecți pe o durată mai mare de timp, suficientă pentru a pune în evidență transformările
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
parte, modelele specific culturale de asociere a unor simțuri cu stări cognitive diferite. În contradicție cu ipoteza avansată de Sweetser (1990: 37), Evans și Wilkins (2000: 549-563) afirmă că interferența dintre domeniile percepției și alte domenii conceptuale este puternic determinată sociocultural. În acest sens, cercetătorii arată că, în limbile australiene, verbele de percepție auditivă sunt cele care stabilesc legături cu domeniul intelectual: "În Australia, simțul auditiv este singura modalitate perceptuală care interferează, în mod frecvent, cu domeniul cognitiv. Verbul care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Ionescu Ruxăndoiu, Mircea Anghelescu (coord.), Cercetări și studii. Volumul Școlii Doctorale a Facultății de Litere, Editura Paralela 45, p. 251-263. Niculescu 1978 = Alexandru Niculescu, Alexandru, "Completivizarea romanică - privire specială asupra românei", în Individualitatea limbii române între limbile romanice (II). Contribuții socioculturale, București, Editura Științifică și Enciclopedică, p. 253-273. Ocheșanu 1961 = Rodica Ocheșanu, "Observații asupra propozițiilor interogative indirecte", în Al. Graur, Jacques Byck (ed.), Studii de Gramatică, III, p. 151-169. Pană Dindelegan 1974 = Gabriela Pană Dindelegan, Sintaxa transformațională a grupului verbal în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
umanității, pentru că Întreaga lume este amenințată de agresivitate. Dacă Înainte se vorbea despre agresivitatea ființei umane sau despre agresivitate În lume, astăzi se vorbește despre o lume a agresivității. La originea agresivității converg sau se interferează factori genetici, psihologici și socioculturali, precum și o serie de influențe biologice și endocrine. Care dintre acești factori predomină sau reprezintă ponderea cea mai mare este greu de presupus, deoarece orice determinare este În funcție de individ și de circumstanțele mediului In explicarea comportamentului agresiv, a cauzelor și
RISCUL AUTOAGRESIVITÃŢII ÎN RÂNDUL ALCOOLICILOR DE LA GURILE DUNĂRII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
întrucât mediul ambiant și îndeosebi cel social au o acțiune foarte mare asupra genotipului intelectual, putând duce la dezvoltarea intelectului până la limita superioară de adaptabilitate genetică, este foarte important ca, în cadrul antrenamentelor, să se acorde o importanță deosebită factorului educațional sociocultural. c) aceste elemente, esențiale pentru atingerea unor parametrii cât mai înalți ai intelectului, sunt foarte importante, deoarece de activitatea la nivelul superior a encefalului depinde, pe de o parte, pragul ce-l poate atinge calitatea psihoneuromotrică de îndemânare, iar pe
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
Cu toate aceste precauții, modelul lui Duncan suferă, după opinia noastră, și prin aceea că, deși valid teoretic, oferă mai puține sugestii de organizare structurală concretă a activităților organizaționale. Probabil că el este și mai puțin adaptat particularitaților socioeconomice și socioculturale actuale. Mondializarea, noile tehnologii de informare și comunicare, exigențele inedite și crescute ale consumatorilor fac ca organizarea birocratică să nu mai fie agreată. Unii autori consideră chiar că factorii de mai sus „precipită sfârșitul birocrației...”. Ei includ în lucrările lor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
social‑economice, social‑culturale ale unei anumite orânduiri care generează apariția lor sau care constituie factori favorizanți în apariția lor. Unele cauze, cum ar fi teama de necunoscut, sentimentul de nesiguranță, sunt constructe psihologic‑individuale în acord cu particularitățile mediului sociocultural bazat pe individualism, egoism, concurență etc. Prezența uneia sau alteia dintre slăbiciunile enumerate la un cadru de conducere îi îngreuiază simțitor acestuia activitatea. De aceea, este necesar ca ele să fie analizate, cunoscute, depășite, învinse. Ele nu sunt imuabile, date
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Apoi, chiar structurile participative specifice la care ne-am referit în paragraful anterior ilustrează ideea avansată. Participarea va fi mai extinsă în formele directe decât în cele reprezentative. Cum însă structurile organizatorice și cele participative specifice acționează în anumite contexte socioculturale, într-o anumită cultură organizațională nu se poate ca acestea să nu-și imprime pecetea asupra nivelului (gradului) sau puterii de participare. Mentalitățile, tradițiile, obiceiurile, prejudecățile etc., indiferent de gradul lor de generalitate, vor favoriza sau nu participarea. Refacerea unor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu se poate ca acestea să nu-și imprime pecetea asupra nivelului (gradului) sau puterii de participare. Mentalitățile, tradițiile, obiceiurile, prejudecățile etc., indiferent de gradul lor de generalitate, vor favoriza sau nu participarea. Refacerea unor cercetări experimentale pe alte categorii socioculturale decât cele inițiale au demonstrat acest lucru. Astfel, French, Israel și As au reprodus în Norvegia o experiență de participare la decizie făcută în America și au obținut rezultate diferite. Harbison și Burges arată că altfel sunt valorizate situațiile de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
făcută în America și au obținut rezultate diferite. Harbison și Burges arată că altfel sunt valorizate situațiile de participare de europeni, față de americani. Whyte compară pe cei din America de Nord cu cei din America de Sud și, de asemenea, obține date diferite. Factorii socioculturali intervin atât de mult, încât uneori cei supuși experimentelor nici n-au reușit să sesizeze legitimitatea unor astfel de experimentări (Argyris, 1970, pp. 12-13). Factorii obiectivi ai participării sunt, fără îndoială, la fel de importanți, dacă nu chiar mai importanți decât cei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
organizația în acest proces de distribuire; conflicte decizionale - apărute în procesele decizionale de la orice nivel al organizației; conflicte de putere - generate de divergențele în ceea ce privește modul de stabilire a priorităților, acestea din urmă antrenând interesele proprii ale oamenilor sau grupurilor; conflicte socioculturale - ce apar între membrii grupului apartenenți unor etnii sau rase diferite, cu sisteme de valori, tradiții, mentalități, culturi specifice. Practic, am putea spune că nimic nu există într-o organizație care să nu constituie o sursă potențială de conflict. Activitățile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care o depășește însă. Prima idee nouă pe care o postulează modelul lui Hobfoll este următoarea: stresul nu este generat de evaluările individuale, ci de procesele colective. Aflați în fața unor amenințări, factori stresori, membrii unor colectivități produc aceleași reacții modelate sociocultural. Așadar procesele de evaluare nu sunt individualizate ca la Lazarus, ci sunt comune pentru membrii aceleiași culturi, aceleiași organizații sau aceluiași grup de muncă. Ceea ce contează de data aceasta este consensul percepțiilor individuale, modul în care majoritatea − dacă nu chiar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nouă susținută de Hobfoll are în vedere faptul că cele mai multe dintre resursele individului sunt observabile obiectiv și apreciate colectiv. Câștigarea sau pierderea unor resurse sunt evaluate la fel atât de individ, cât și de anturaj, deoarece importanța resursei este determinată sociocultural. A treia idee: ameliorarea sau eliminarea stresului se pot obține nu numai prin recurgerea la strategiile de coping reactive (așa cum presupunea Lazarus), ci și prin folosirea strategiilor pro-active de coping, bazate pe fixarea unor obiective menite să facă față constrângerilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
schimbare (impulsionată de creativitatea Eului) și continuitate (accentuarea trăsăturilor prin duplicarea lor instituită). Pentru Krewer, care pornește de la Honness (Honness, 1990), Sinele este „inima psihică ș...ț, locul unde ș...ț se construiește Omul, luând ca referință organizarea socială și socioculturală, care fac posibile interacțiunea și cooperarea” (Krewer, 1994, pp. 163-164). Sentimentele de apartenență colectivă țin de sentimentul de Sine: este vorba despre conștiința Eului de a fi un Eu-obiect recunoscut de ceilalți. Unii cercetători sunt de părere că, o dată ce s-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Își propune să prezinte această chestiune schițând o definiție a noțiunii și elucidând factorii majori care influențează dobândirea capacității de a vorbi două limbi. Vom aborda problema sub aspect lingvistic, psiholingvistic și neurologic, fără a lăsa la o parte dimensiunea socioculturală În care se Înscrie, inevitabil, acest proces. O mare varietate În sensul cel mai larg al cuvântului, numim bilingvă o persoană care vorbește două limbi. Cu toate acestea, nu există doi indivizi bilingvi asemenea. Numeroși factori intervin și variază de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dispoziție (Krashen, 1981). Chiar dacă bilingvismul duce la o mai mare deschidere și la mai multă toleranță și chiar dacă favorizează interculturalitatea, să nu uităm deci că el nu trebuie impus cu orice preț și că rezultatele depind foarte mult de condițiile socioculturale În care are loc socializarea. L. B., I. D. & BAKER Colin (1988), Key Issues in Bilingualism and Bilingual Education, Philadelphia, Multilingual Matters. BEHEYDT Ludovic (1986), Vroege tweetaligheid ă Bilinguismo precoce, Roma, Nederlands Instituut. CUMMINS Jim și SWAIN Merrill (1986), Bilingualism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ancheta cantitativă, mai precis, interviul nedirectiv, adică un tip de interviu structurat În jurul unei unice Întrebări, adresată la Început. Eșantionul, destul de redus ca număr (În jur de patruzeci de indivizi) este alcătuit din persoane alese pentru diversitatea lor În raport cu criteriile socioculturale obișnuite. Sophie Duchesne a reușit În felul acesta să descrie ceea ce ea numește „cetățenia obișnuită”, definită printr-o formulă simplă: a fi cetățean Înseamnă a-ți asuma legăturile cu concetățenii. Această formulă are meritul de a insista asupra unui aspect
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
după tată, altele după mamă, iar altele după ambii părinți?” (Kluckhohn, 1966, p. 25). Trebuie să punem aceste deosebiri pe seama unor diferențe de „instinct”, de „obișnuință” sau de „climat”? Nu ar fi oare mai judicios să ne aplecăm asupra factorilor socioculturali? Un tot complex Concurat multă vreme de termenul civilizație, care, În accepțiunea sa clasică și cu referire la „rafinarea atitudinilor” și la „Îmblânzirea moravurilor”, se opune celui de barbarie, evocând totodată „cea mai Înaltă expresie a umanismului”, cuvântul cultură ă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se bazează pe practici și convingeri Împărtășite. Este astfel respinsă Însăși posibilitatea unei distanțări critice față de modul nostru de viață. De aceea, este puțin probabil să putem ajunge la o obiectivitate autentică În materie de apreciere morală. Redus la ființa socioculturală, omul este deposedat de rațiune, adică de ceea ce-l face capabil să se Înalțe deasupra codurilor culturale. Această acțiune de anihilare a rațiunii are implicații de temut. Ea face, Într-adevăr, imposibilă până și simpla Înțelegere a unei expresii scoase
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]