1,853 matches
-
Satul lui Ion Brad este personificat; îl cheamă pe poet ca altădată pe N. Crevedia: "Și iarăși/ mă strigă/ Ion/ stau îndoit: e el ori nu e el." Ion Brad este din când în când esenian, vine cu o anumită solemnitate în poezie (uneori fără reliefări), sever ca într-o stampă, căreia îi lipsește adâncimea, iar sinceritatea nu îi este îndeajuns de transfigurată: "Dealurile noastre par morminte misterioase/ Cine doarme sub ele?/ Peste liniștea lor zvârcoliri de coase." Sentimentul dezrădăcinării apare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
volumul "Grădinile ascunse" reînvie melancolia dezrădăcinatului și retrăirea nostalgică a obsesivului gest culegerea de struguri: "Vița de vie și-a scuturat frunza pe cer, deasă și n-a găsit pe nimeni acasă". Din când în când versurile ne trimit la solemnitatea tristă a invocaților simbolistului Iacobescu: "A mai trecut prin secunde o vară/ printr-o oră am mai trecut și eu,/ Întoarce ceasul tânără doamnă/ pune-l să sune-n podea/ că se face de purpură greu/ Timpul ca și cum l-am
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se aude cine le întoarce/ la capăt când nisipul se afundă/ de patru ori și botul dat pe spate/ de spaima fiarei care vine urlă". Situațiile par a se desfășura într-o temniță a unui regim totalitar. Un aer de solemnitate se face prezent în "Epistolele", (1969) și "Etica" (1971). "Epistolele" sunt scrisori lirice cărora paradoxal le lipsește lirismul manifest. Ritmica și muzica impun o anumită scandare, ce amintește gravitatea poeziei antice sau incantația de cântec liturgic. Opțiunea pentru libertate absolută
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
șuvoaie culminând prin sublinierea necesarului traversat de un fior existențial. Critica l-a situat pe Adrian Păunescu în descendența lui Heliade Rădulescu, Macedonski, chiar a lui Minulescu, dar în poezia lui stăruie și lirismul lui Goga. Păunescu renunță însă la solemnitatea și ornamentalul poeziei acestuia din urmă. Versurile lui se revarsă într-o aglomerare barocă, în afara oricăror reguli, păstrând însă un anume ton mesianic, cald, care ne amintește de ritmica poeziei lui Goga. Poetul se străduiește să dea "Oltului" o replică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sale; dincolo de limbajul său singular de mare povestitor de idei și de probleme, în același timp rațional și critic, bizar și inexplicabil, rezonabil și original. Gânditorul francez, ce vine dinspre istorie spre filosofie și socio-umane chiar dacă manualele și lucrările de solemnitate academică s-au gândit să-l pună la... filosofie -, a cunoscut mult, poate prea mult într-o viață de om. A trăit numai 58 de ani, spre deosebire de alți gânditori importanți din secolul XX. Foucault a gândit mult, a problematizat extrem de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sexuală există multiple relații complementare. Pentru lumea modernă sexualitatea a devenit o "nouă religie", iar reprezentările sale (mentale, lingvistice și plastice) concurează, la modul serios, reprezentările și credințele unor religii tradiționale (Islamul, Mozaismul, Creștinismul). Un soi de ritualizare publică și solemnitate discursivă traversează sexul modern, transformant și transformator (de energii umane în plăceri indistincte). Foucault comenta cu umor această reorientare discursivă 69 a predicării sexului în era revoluțiilor sexuale. Sexualitatea ca religie dă frâu liber instinctelor, pasiunilor, (libidoului, ar spune Freud
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este unealta inflexibilă, dramatic perseverentă a realizării în interiorul propriei predestinări. Fatalitatea și fatidicul curgerii și împlinirii datelor existențiale sunt suficient de covârșitoare pentru cititorii dintotdeauna, intrigați de destinul uman înzestrat cu calități excepționale. Adevărul acestei parabole biografice cere doar o solemnitate a dicțiunii, spre a fi credibil, iar nu infăptuiri liricoide, stridente. Romanul însă, nu prinde viață în absența tipologiei. El presupune caractere, tipuri generale, structuri psihice reale, eterne. Dante este poetul catolic hermeneut, Michelangelo este artistul care trăiește terifiant tragedia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
eseistică recurs la un "paleativ", cum hiperurbanizează V. T. de mai multe ori, corect paliativ (palliativo, it.; palliatif, fr.) a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților" apar în haloul și aura lor istorică, poetul dându-le o solemnitate iconografică, dar și un nou look exegetic plin de noime intraverbale și muzicale. Curățate cu grijă de orice trop al inflamării patetice și însoțite când pe la mijloc, când pe la încheieturi, ca de un prospect sau mod de întrebuințare erudit, poemele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
răutatea, scandalul, deși timpul se scurge și omul este muritor: "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune/ Peste toate o lopată de țărână se depune". În tablou se înscenează funeraliile poetului, caracterizate printr-o falsă solemnitate, din partea celor care nu știu să aprecieze valorile autentice și încearcă să-și scoată în evidență propria lor personalitate : Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel/ Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el". În tabloul al cincilea poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și jumătate logofătului Mihalache de la Mitropolie care îi eliberează o carte de blestem. Cercetarea debutează deseori cu citirea unei cărți de blestem în mijlocul mahalalei sau al satului. Alteori citirea are loc în biserica parohială pentru a acorda o mai mare solemnitate actului ca atare. Preotul însărcinat cu efectuarea anchetei primește misiunea de a citi cartea de blestem tare și în auzul tuturor, „din porunca Sfinției Sale Părintelui Mitropolit s-au cetit această carte de blestem și cu groaznică afurisanie întru auzul tuturor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
presupune un fel de costum compus din dimensiuni pro priu-zisă și un anteriu ce se purta peste aceasta. În Cazul de față se adaugă un biniș pentru fiecare rând, adică o haină boierească lungă, blănită cu samur și purtată la solemnități de care mirea sa nu se poate în nici un fel dispensa. Și find că ginerelui i se pare că a alocat bani cam mulți, cere să se facă și o giubea, tot o haină lungă și largă, blănită cu samur
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
intrare în noua epocă. Ales și de munteni, Alexandru Ioan Cuza deveni întâiul domn al României unite. Această zi este cea mai mare ce au văzut românii la analele istoriei lor", a spus cu acea ocazie V. Boerescu, după marea solemnitate a alegerii. "Din acest moment, observa un alt martor privilegiat al evenimentului, se uită orice ură, se înfrățiră toate clasele, o bucurie nespusă domnea în toate fizionomiile, o veselie neauzită se răspândi în toată capitala și tot orașul se ilumină
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
n'habite pas un pays, on habite une langue". Se autodemolează Cioran? E fariseu? E sincer? Petre Tutea a spus odată că Cioran nu e deloc disperat, "eu cred ca se preface." Cioran recunoaște câtă plăcere îi făcea să demoleze solemnitățile intelectuale, or, frenezia lucidității nu dizolva numai solemnitățile intelectuale, ci se dizolvă totodată pe ea însăși, cum bine remarcă Nae Ionescu în 1937. Într-unul din caietele sale, Cioran recunoaște că nu este bun de nimic: "De mult timp, din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
langue". Se autodemolează Cioran? E fariseu? E sincer? Petre Tutea a spus odată că Cioran nu e deloc disperat, "eu cred ca se preface." Cioran recunoaște câtă plăcere îi făcea să demoleze solemnitățile intelectuale, or, frenezia lucidității nu dizolva numai solemnitățile intelectuale, ci se dizolvă totodată pe ea însăși, cum bine remarcă Nae Ionescu în 1937. Într-unul din caietele sale, Cioran recunoaște că nu este bun de nimic: "De mult timp, din prima mea tinerețe, știu că nu sunt bun
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
opera lui în cultura de limbă engleză sau în cea a altor limbi de circulație universală. Căci scrierile lui Wittgenstein nu poartă pecetea nici unuia din acele atribute care stârnesc în mod tradițional prețuirea și admirația elitei noastre intelectuale: monumentalitatea construcției, solemnitatea ostentativă a meditației existențiale sau o anumită strălucire stilistică. Reprezentările despre excelență sunt însă până la urmă diverse; ele se pot și schimba. Cartea nu este o monografie, dar nici o colecție de studii separate. Între cele cinci studii există multe conexiuni
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în actul electiv. Votul Adunărilor de stări se exprima și prin alte forme, în funcție de scopul și semnificația hotărârii. În adunările cu caracter fiscal, mențiunile documentare atestă faptul că hotărârea se lua "cu aprobarea și consimțământul a toată țara", în cadrul unei solemnități ce se încheia cu o slujbă religioasă. Rostind "Amin", adunarea își exprima acordul și vota hotărârea 695. Principele depunea apoi jurământ că va respecta hotărârea, iar prelații amenințau cu afurisenia pe cei care ar fi încălcat-o. Când Constantin Duca
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a artistului ieșean îl reprezintă și îi reproduce, într-o manieră paradoxală, dar neîndoielnică, neantul interior. Un neant care este sugerat, aproape fără excepție, de toate însemnele existenței sale de hârtie. Vidul este transmis, bunăoară, de recuzita sa definitorie, de solemnitatea aspră a gesticii sale ori de pauperitatea decorului în care își duce teribila povară a existenței. Dar mai ales de marea singurătate a acestor figuri schematice, descărnate, torturate atât de nonsensul și lipsa de finalitate a propriei vieți, cât mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
astfel de gesticulație apăsat delirantă, poetul nu exclude totuși ek-stazele, fie ele și unele à rebours. Și nici plăcerea de a-și condensa, în câteva poeme dintr-un singur vers, temele și obsesiile lirice, convertindu-le în apoftegme de o solemnitate flagrantă: "A te înspăimânta înseamnă a te în-spre-pământa". (Meditație) sau: " Nostalgia întâia prejudecată din De-o-ființa unui poet" (Facere I). Absolvent al Filosofiei ieșene, Bogdan Baghiu preferă totuși, de cele mai multe ori, formele discursive în care pe (sub)stratul metafizic se inervează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
act de cele scrise, "cu litere de purpură", pe zidurile catedralelor sau "la umbra norului de marmură" și să asculte, precum profeții, vocile elementarului, în care se relevă alteritatea radicală. Doar grație acesteia "înălțase-va Turnul Cuvintelor", ne avertizează cu solemnitate autorul într-o luminoasă Odă închinată doar în aparență femeii. Dialogul cu aceasta, destul de frecvent, de altfel, pe tot parcursul volumului, se dovedește în fapt un dialog cu alteritatea radicală, singura care dă substanță autentică trăirii poetice, convertind-o în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
miza așteptate (Cum depărtările gândurilor dor, Cântarea Cântărilor, Doamne, lumina mea, Nevrednic sunt, Doamne, de Tine). Fiorul trăirii este însă autentic, iar lirismul capătă adesea străluciri îmbietoare, ca în această Rugă unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu numai de desfășurarea ceremonialurilor din texte, ci și de retorica discursului ursachian, căruia cumulul de enumerații și figuri retorice îi accentuează emfaza. Tocmai această retorică a insistenței grandioase însă atrage atenția asupra altei posibilități de lectură, căci ea subminează solemnitatea imprimată confesiunii lirice printr-o doză consistentă de ironie, subterană sau străvezie. Ironia și cele trei fețe ale sale (ironia socratică metodologică, ironia romantică gnoseologică, respectiv ironia radicală ontologică) au constituit, cum se știe, unul dintre subiectele predilecte de meditație
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
putea-o manifesta. Replica lui Bartleby contrazice subit chiar principiul motrice al ideologiei socio-economice capitaliste, care stipulează necondiționat acțiunea, implicarea nemijlocită, neezitantă în tumultul sistemului. Rugat de avocat să ajute la examinarea unui scurt document juridic, copistul răspunde impasibil, cu solemnitatea alienaților victorieni: "I would prefer not to"/"Aș prefera să nu!" (tradus de Petre Solomon drept " Prefer să mă abțin!"). Stupefacția naratorului, derivată desigur din contrastul violent, paralizant, pe care această izbucnire îl stabilește cu tot ceea ce el a deprins
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a reacționa, de a răspunde?" (Orașe de silabe). Parafrazând putem întreba: "ce este poemul, dacă nu o călătorie în sufletul autorului, călătorie la care suntem invitați de cratorul însuși? Conștientizarea specificului acestei călătorii aduce cu sine note grave, ce implică solemnitatea și responsabilitatea. Ar putea fi asemănată cu pătrunderea într-un pațiu sacru. Este necesar ca cel care se încumetă la această incursiune să fie un inițiat, să cunoască regulile și să le respecte"122. Cu alte cuvinte, așa cum autoarea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cu atât mai importantă a fost această recunoaștere a eforturilor mele cu cât ea nu a fost înecată într-o mare de cuvinte de complezență pe care le rostim din inerția obiceiurilor sociale. Doamna profesoară aducea la întâlnirile noastre o solemnitate care mă determina, instantaneu, să-mi aleg cuvintele mai cu grijă decât de obicei, să-mi corectez poziția corporală sau să-mi verific coafura. Dar dacă ar fi, totuși, să restrâng e un fel de a spune imaginea doamnei profesoare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
licitarea constructorului, ofertarea și acceptarea prețului, etc., fiind asigurate fără dificultăți, s-a putut trece efectiv și de-îndată la durarea așezământului. Piatra de temelie a noii școli a fost pusă în ziua de luni, 1 iulie 1840, în cadrul unei solemnități deosebite prezidată de spătarul Costache Negruzzi, în calitate de președinte al Eforiei orășenești, la care au participat, între alții, membri ai Epitropiei Învățăturilor Publice și ai comitetului Academic, în frunte cu prinții Nicolai și Gheorghe Suțu, cu reprezentantul corporațiilor capitalei, D. Boțan
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]