974 matches
-
ci în cea română. Mitropolitul a tipărit în tipografia de la Sfântul Nicolae Domnesc, Liturghierul, în 1679”<footnote I. Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche, vol. I, București, 1903, p. 212 footnote>. Voievodul i-a permis Mitropolitului să scrie prin solia sa, care mijlocea pacea între ruși și turci, două scrisori, una adresată lui Nicolae Milescu și alta Patriarhului Ioachim, rugându-i să-i trimită contra cost, un teasc tipografic. Amenajarea locului pentru tipografie s-a făcut cu sprijinul lui Gheorghe
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și de sclavi, cu care a dus la Bagdad daruri de mare preț, camfor, smirnă, brocart, casete Întregi de nestemate, ca și o sută de mii de monede de aur. Califul i-a primit pe cei mai Însemnați membri ai soliei, a schimbat cu ei fraze politicoase, dar vagi, apoi, rămas Între patru ochi cu vizirul sultanului, i-a spus acestuia că respectiva căsătorie nu se bucura de consimțământul său și că, dacă avea să se Încerce să i se forțeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe Omar să facă același lucru, strecoară În urechea celui din urmă: — Nu te mira de nimic, realitatea are două chipuri, ca și oamenii. În aceeași seară, Abu Taher este convocat de Nasr Han, care-i cere să se alăture soliei Însărcinate să meargă să-i prezinte sultanului defunct omagiile Samarkandului. Omar se pornește și el la drum, alături, e adevărat, de o sută douăzeci de alte persoane. Locul de prezentare a condoleanțelor este o fostă tabără a armatei selgiucide, situată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fraze În afara formulelor de Întâmpinare și de despărțire. Căci el nu e vizitat neapărat pentru a i se face conversație, ci, mai degrabă, pentru reînnoirea jurământului de credință, pentru risipirea bănuielilor, pentru evitarea unei căderi În uitare. Douăsprezece persoane din solia de la Samarkand au obținut, astfel, privilegiul de a strânge mâna care ține cârma imperiului. Omar venea imediat În urma cadiului, Abu Taher a bolborosit o formulă. Nizam dă din cap, Îi reține mâna Într-a lui vreme de câteva clipe, cadiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vizirul Îți șoptise câteva cuvinte; nu le-am auzit, dar pot să-ți spun că nu te-a confundat cu altcineva. I-ai văzut pe cei care-l Înconjoară? Sarcina lor este aceea de a se informa asupra componenței fiecărei solii, de a-i sufla vizirului numele și poziția celor care se Îndreaptă spre el. Ei m-au Întrebat de numele tău, s-au asigurat că erai chiar Khayyam din Nishapur, savantul, astrologul, n-a existat nici o confuzie În privința identității tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fac cale-ntoarsă, s-o iau pe drumul de pe coastă, prin Beirut, Saida, Tyr și Accra, de unde mi-am găsit loc pe o corabie. La sosirea mea la Alexandria, am fost primit ca un emir de rang Înalt, mă aștepta o solie În frunte cu Abu Daud, conducătorul suprem al misionarilor. Servitoarea tocmai intră pe ușă. Lasă câteva castroane pe covor. Hasan Începe o rugăciune pe care o Întrerupe de Îndată ce aceasta pleacă. — La Cairo, am petrecut doi ani. Eram câteva zeci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâna mea dreaptă, trebuie să mi te supui și să-ți oprești apropiații să le caute pricină oamenilor mei; dacă te crezi egalul, tovarășul meu la putere, voi lua hotărârile care se cer luate”. La acest mesaj, transmis de o solie de Înalți sfetnici ai imperiului, Nizam dă următorul răspuns: „Spuneți-i sultanului, dacă nu știa până acum, că sunt, Întradevăr tovarășul său și că, fără mine, n-ar fi putut să-și clădească niciodată puterea! A uitat oare că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
său În istorie. Preferă vorbele adevărate cuvintelor care plac, este gata să-l sfideze pe sultan până la capăt. S-ar spune chiar că Își dorește o moarte spectaculoasă, o moarte pe măsura sa. O va obține. Atunci când Malik Șah primește solia care l-a Întâlnit pe Nizam, nu-i vine să creadă ceea ce i se aduce la cunoștință. — Chiar a spus că e tovarășul, egalul meu? După ce emisarii au confirmat faptul cu un aer stânjenit, sultanul lasă să-i izbucnească furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În continuare, ochiul transcendental eminescian respingând multitudinea de vorbe filozofarde vane despre înțelesul vieții și al morții, își pune două întrebări opuse de mare adâncime: pe de o parte, viața noastră, oricât de neagră o vedem noi, nu împlinește vreo solie în lume ? Pe de altă parte, nu cumva unica ființare este cea umană (cum urma să creadă și Heidegger), iar omul, prin destinul său, o ucide: "Înjunghiem ființa pe-altarul omenirii" (Sein zum Tode, heideggerian). Concluzia poetului este că unica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
serbăm șansa că existăm ? Căutarea sensului ultim nu scoate omul din circuitul existențial ? După ce se întreabă dacă nu cumva "junghiem ființa pe-altarul omenirii", Eminescu opune pesimismului și revoltei din Mortua est! întrebarea fundamentală: dar dacă viața omenească are o solie pe care noi nu o cunoaștem? Din acest motiv nu suntem datori să binecuvântăm poetic viața? Ca atare, soluția cea mai "înțeleaptă", formulată după îndelungul periplu prin civilizațiile lumii, rând pe rând pradă morții, din postuma Memento mori, este Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nădejde, suflete bătut de gând. Toată ziua la fereastră suspinând nu spui nimică, Ridicând a tale gene, al tău suflet se ridică; Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocârlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dânsul o solie, Dar ea sboară... tu cu ochiul plutitor și-ntunecos Stai cu buze discleștate de un tremur dureros. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. Stele rare din tărie cad
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
înaintea lui Ioab, și a dat fuga. 22. Ahimaaț, fiul lui Țadoc a zis iarăși lui Ioab: "Orice s-ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuși." Și Ioab a zis: "Pentru ce vrei s-alergi, fiule? Nu este o solie care-ți va fi de folos." 23. "Orice s-ar întîmpla, vreau să alerg", a zis din nou Ahimaaț. Și Ioab i-a zis: Dă fuga!" Ahimaaț a alergat pe drumul care duce în cîmpie, și a luat-o înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Uran amuțise învăluit în griji. După un timp au reluat discuția: -Dacă voi vedea că te înnămolești, îl asigură zeița, eliberez șoarecii și las dacă mai rămâne sămânță de barbar prin aceste locuri. Mai trebuie să știi că am trimis solie la Zeița protectoare a târâtoarelor să slobozească vrere astfel ca luptătorii cristeni să folosească șerpii cum doresc, dar numai acum, în această nefericită luptă. La auzul acestor vești Uran surprins, s-a ridicat să plece. -Slavă ție, zeiță! -Mergi sănătos
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
viață toate spiritele pământului, așa cum o simțim cu toții după frig și gheață. De aceea ochii i-au devenit deodată luminoși, scăldându-se într-o bucurie bogată de lacrimi, mâinile noduroase îi tremurau, mă primea și mă privea ca pe o solie a divinității. Copil fiind, nu știam ce să vorbesc, cum să vorbesc ca să nu-l supăr și să-l eliberez nevinovat din acea clipă aparte pentru el, am dat ochii în jos și imediat i-am ridicat din nou. Profitând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
psalmii pe din afară și care avea ambiția să fie un rege pe placul lui Dumnezeu , a fost botezat de către colegii săi academicieni cu numele de David . Despre respectul ce i-l purtau națiunile străine avem o dovadă interesantă în solia ce i s-a trimis de către califul arabilor , vestitul Harum al Rașid ,un prinț tot atât de viteaz și de înțelept ca și Carol Magnul . Pe lângă multe alte daruri bogate , solii aduseră cu ei un orologiu , cel dintai ce s-a văzut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
unei biserici: este biserica Mănăstirii Secu. Fără sfială - căci de jur împrejur sunt chiliile călugărilor ce o-nconjoară ca un brâu, dând mănăstirii un aer de cetate - ea stă în mijlocul curții inundate de verdeață și de liniște și își trimite solie de pace către cer: turlele (ce vor parcă a simboliza frăția dintre cele două țări atât de mult timp 103 despărțite - Moldova și Țara Românească) ce se înalță asupra colinelor împădurite, și glas de clopote. Călătorule, dacă pașii te poartă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Toamnă nebunatică Toamnă nebunatică Și puțin zănatică, Tu ai revenit, Cu frig ai năvălit Tu, cu nebunie, Ai trecut în grabă Prin a mea ogradă Și-ai ajuns în vie. Cu nori plumburii Ai vrut ca să vii Ca s-aduci solie Frunză arămie Cum îmi plac mie. Cocoșii Doi cocoși năzbâtioși Stau pe gard foarte voioși Unul țipă, altul tace Pân’ la urmă-și fac o pace Colorați și bătăuși Se gândesc la cărăbuși De mâncat nu prea au ce Că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și cu zăpada argintie Ce tot pamântu-nvăluia. Și iată! Apăru de-odată Un ghiocel cu cap plăpând Ce de sub neaua înghețată Se zbătu singur, tremurând. Iar blândul soare vrând să-i vie În ajutor, îl ocoli Și îi trimise o solie O rază spre a-l încălzi. Și-atuncea floarea cea plăpândă Plecase căpșoru-n jos Și plină de recunoștință Îi spuse: “mulțumesc frumos”. E primăvară! Un ciripit voios se-aude-n vale. E vocea primăverii. A sosit! În coruri mii și mii de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că se întunecase deja, am sau nu dreptate? Și ca s o aflați și pe asta, dom’ Roja, cine credeți că a sărit ca ars cînd ni s-a trimis bilețelul ăla prin care ni se ordona să alcătuim o solie din rîndurile noastre care să fie trimisă să negocieze cu Piticul? Nu trimitem pe nimeni, ar fi cea mai mare prostie, s-a auzit vocea lui Timișoara, cum adică să ne tăiem așa ca niște proști craca de sub picioare? Tacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Nu trimitem pe nimeni, ar fi cea mai mare prostie, s-a auzit vocea lui Timișoara, cum adică să ne tăiem așa ca niște proști craca de sub picioare? Tacă-ți fleanca, l au repezit cîțiva, de ce să nu trimitem? O solie n-are cu ce să dăuneze situației, poate fi cel mult ineficientă, și atît. Se vede că știați și voi niște chestii de artă militară, spune Roja scărpinîndu-și palma în colțul mesei. Cît ați clipi, s-au format două opinii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Petrică, dar era prea tîrziu, petrecăreții erau deja pregătiți să intre în acțiune, au dispărut escortați de soldați și nu s-au mai întors. Bineînțeles că Piticul a-nceput să facă spume la gură cînd a dat ochii cu solia și a ordonat să fie băgați cu toții la răcoare și să li se înmoaie oasele. Informația asta a aflat-o Tîrnăcop chiar de la unul dintre soli cu care a dat din întîmplare nas în nas pe stradă imediat după fuga
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
între ele vorbeau despre înțelesul ultimului vis al lui Iacob, care fusese destul de puternic încât să ajungă din lumea somnului, în lumea noastră. Se întrebau dacă ar fi mai bine ca Iacob să atace el primul sau să trimită o solie la Esau. N-ar fi fost bine să vorbească mai întâi cu Isaac, tatăl său? Sau poate femeile ar fi trebuit să-i trimită un semn Rebecăi, care era nu doar soacra, dar și mătușa lor. Nu vorbeau însă deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
l-al ei mijloc înnotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des și mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid împresurată. Și frate-meu ca Împărat Mi-a dat mie solie, Să merg la broaște ne-mpăcat, Să-i chem la bătălie - Să vedem cine-i mai tare. {EminescuOpIV 75} Și împăratul broaștelor, C-un oacaca de fală, Primi - porunci oștilor Ca balta s-o răscoale. Și am pornit război. Vai! multe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un glonte, un pumnar Ne scapă de-o-potrivă de-al vieții lung amar. Nu cer de fericire în lume să am parte, Căci fericiri a lumii, închipuiri deșarte! Viața noastră însă oricât de neagră fie Ea împlinește oare în lume vreo solie? E scop în viața noastră - vreun scop al mîntuirii? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimii bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Miseriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n-astă lume îl doare mai puțin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noi ne simțim stăpâni. O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă de-o potrivă de-o lume de amar. {EminescuOpIV 389} De ce țin toți la dânsa, oricât de neagră fie? Ea împlinește oare în lume v-o solie? E scop în viața noastră - v-un scop al mîntuirii? Nu junghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân Pe altu-n astă lume îl
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]