1,274 matches
-
său intim, ci, cu regularitate, și-o oferă, fără false reticiențe și pudori mimate, spre contemplare unui public mai mult sau mai puțin întâmplător. Nici chiar momentele rare de altminteri când freamătul lăuntric se desfășoară, aparent, în cea mai deplină solitudine, nu fac excepție 120. Astfel, personajul lui Holban trăiește autentic toate momentele pe care le experimentează în prezența sau abesența martorilor. Mariana Vartic cita un fragment sugestiv, în acest sens, din primul roman al autorului: Și în ora când mă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
injustă (,,Era grozav de injust ca ființa asta menită unei vieți de plăceri și de alinări să zacă în șirul unor ,,alungiți" neurastenizați și sumbri, pe coridorul unui sanatoriu pierdut undeva în dunele de nisip de pe marginea oceanului, într-o solitudine și o izolare ce constituiau pentru dânsa nu numai o tortură, ci și o grozavă confuzie de teme din partea realității", spune povestitorul despre una din pacientele sanatoriului de la Berck), lui Anton Holban îi pare ca grotească. Deoarece el pune eșecul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
boală care i-a măcinat încet sufletul artistului. Strigătul, fie că este al naturii, fie că este al unui eu suferind, provoacă un disconfort psihic asupra lectorului. Traumele, obsesiile, fricile sunt redate de pictura lui Munch care devine expresie a solitudinii, a zădărniciei și neputinței în fața unei realități ostile. Roșul sângeriu al tabloului lui Munch, Țipătul, cromatică preferată alături de alb a textului blecherian, închide personajul într-o realitate din care nu poate scăpa decât prin strigăt. Edvard Munch, Țipătul, 1893328 Similitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
viața cotidiană. Totul imploră o soluție"329. Această soluție nu va veni însă, personajul rămând închis în propriul său destin: ,, În câteva clipe de neliniște, am parcurs toate certitudinile și incertitudinile existenței mele, pentru a reveni definitiv și dureros în solitudinea mea"330. Ieșirea personajului din acest spațiu închis nu se face prin strigăt, nici prin lumina pe care iluzoriu o zărește întotdeauna când are o proiecție imaginară a propriului eu, ci prin moarte. Imaginea eului luminat apropie textul lui Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai afla nimic despre el sau despre faptele sale391. Aceeași repulsie de a sta singur o are și personajul Întâmplărilor în irealitatea imediată. În Inimi cicatrizate, în momentul despărțirii de Solange, Emanuel se refugiază tot ,,în lume" și nu în solitudine reacție normală după o experiență eșuată. Dorința acută de ,,a fi în lume" se explică prin imboldul de nestăvilit pe care ambii scriitori îl simt, acela de a-și transgresa propriul eu. Despre ce lume este vorba, însă? Erich Fromm
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
conservare însuși ne interzice orice alte aspirații aventuroase, care ar putea pune în pericol existența noastră chiar. În marginile dar, ale României actuale, care de fapt și de drept public european este patrimoniul nostru credem că nu vom demerita de solitudinea și protecțiunea Puterilor Garante, dacă ne vedem siliți astăzi a lupta, și a lupta până la extreme pentru apărarea drepturilor și independenței noastre”. Invocând trecutul, Nicolae Adăniloaie, arată în lucrarea, Independența națională a României, că independența a fost visul românilor. Pentru
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
tot mai palidă, iar, când lucrarea e terminată, ea moare 185. Sugestiile coincid cu unele din ipotezele noastre de lucru. Camil Petrescu, după cum s-a observat, face corecturi în șpalturi în văzul tipografilor, după zile și nopți de nesomn și solitudine creatoare. Protagonistul D. are ceva din crochiurile pictorilor celebri. Finalul romanului Patul lui Procust e un veritabil "ospăț vampiric". Ladima și Fred sunt uciși în inconștient, Emilia e mama malefică suprimată de același inconștient personal al orfanului, în vreme ce însăși D-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
comportament, putem semnala și "spirala vicioasă", o cauză putând atrage după sine alta, într-un vârtej tot mai greu de controlat atât de către subiectul în sine, cât și de către cei din jur. În unele cazuri se poate ajunge la intravertire, solitudine, agorafobie, sociopatie, până la manifestări specifice autismului sau, dimpotrivă, la necesitatea irepresibilă a grupului de prieteni (fiindcă doar printre ei se simte în siguranță). Frecvente sunt neliniștea, teama, irascibilitatea extremă, imposibilitatea de a-și inhiba impulsurile, lipsa de orizont care cere
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
al obsesiilor pasoliniene. Carlo, expert în petrol (înțeles ca oleum petrae ca spirit, esență, sau substantia, a se vedea notele lui Giuseppe Zigaina) și inginer la firma ENI, suferă de taedium vitae, de pierderea oricărui sens al lumii. Sub teroarea solitudinii și a pierzaniei "reacționează prin sfidarea oricărei pudori și realități", "dând inimii palpitarea unei bucurii oarbe, o bucurie ce trebuie atinsă fie și cu prețul de a muri". Transgresor al oricărui tip de morală, el parcurge tot repertoriul de insanități
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ața albă a tuturor aluziilor. Orfan, crescut de o bunică la Viena, Hans are de mic copil revelația jocului de șah, ca un fel de vocație fatală. Descoperă într-o cafenea din Viena un personaj bizar, desuet în rafinamentul și solitudinea sa și care trece printre mesele jucătorilor de șah precum un medic în vizita de seară a pacienților. Umblă zvonul că fusese în tinerețe un mare jucător și că făcuse remiză cu însuși imbatabilul Casablanca. Era chiar Tabori, maestrul menit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gratitudinea pentru "acel sordid culcuș pe care te prăbușeai în fiecare seară și zeama lungă pe care ți-o dădeau pentru a-ți potoli foamea implacabilă, foame care după săptămâni și săptămâni de chin visceral se transforma într-o sfâșietoare solitudine metafizică, de parcă toți zeii te-ar fi batjocorit, repudiindu-te pentru totdeauna fără izbăvire". De-aici și până la iertarea torționarilor nu e decât un pas spre mlaștina grotescului uman. Tabori nu-l va face, căci avea încă acel necontenit, halucinant
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
facă din el un scriitor popular. Limbajul său "simple, concentré, vrai" (Sollers), descriptiv, aproape flaubertian nu prea se potrivește cu rapiditatea derulării imaginilor tv full color sau cu bruiajul adesea polemic ale dezbaterilor video. Le Clézio este un scriitor al solitudinii și peregrinării (l'errance) pe continente invizibile, tip lumile dispărute ale Americii Latine. Decât să zugrăvească Parisul, cu răsștiutele sale străzi și cafenele sufocante, și în general Occidentul "mișunând de viață", autorul preferă să scrie despre "periferia lumii", ca de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un azil de bătrâni. Mâna dreaptă a lui Domnu, Titina este o memorialistă fixată la stadiul fericirii alături de acesta. Ceea ce nu exclude observații pertinente legate de faza coborâtoare a vieții lui Francisco, deja părăsit de Isabel (slăbiciune fizică, labilitate, panica solitudinii). Cu toate acestea, Domnu va fi pentru ea omul providențial, sub puterea căruia s-a simțit utilă și eficientă, în calitate de slugă credincioasă, complice și posesivă a stăpânului. Unealtă tăcută și săritoare în acoperirea fărădelegilor aceluia, inclusiv sexuale (vezi episodul cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Dan Brown), despre viitorul creștinismului (al Vaticanului) vs Islam, despre ratarea și împăcarea finală a unui cuplu steril Edgar Nour și Viola (nici calzi, nici reci, "nici nu suntem în stare să ne jertfim, nici să mărturisim"), marcat de culpabilitate, solitudine și resemnare, despre fertilizarea in vitro, eutanasie sau dispariția de cadavre nerevendicate și menite traficului de organe, despre operația, recoltarea și traficul de ovule căreia i se supusese și Luminița pentru a face rost de bani, despre un presupus ambasador
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
conservare însuși ne interzice orice alte aspirații aventuroase, care ar putea pune în pericol existența noastră chiar. În marginile dar, ale României actuale, care de fapt și de drept public european este patrimoniul nostru credem că nu vom demerita de solitudinea și protecțiunea Puterilor Garante, dacă ne vedem siliți astăzi a lupta, și a lupta până la extreme pentru apărarea drepturilor și independenței noastre”. Invocând trecutul, Nicolae Adăniloaie, arată în lucrarea, Independența națională a României, că independența a fost visul românilor. Pentru
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
pot fi descifrate aceste scrieri. Autorul" (subl. mea, E. I.). În acord cu această uvertură, textul propriu-zis se articulează în jurul simbolicii florii Nebuniei, emblemă identificatoare a celor aleși. Ea le-ar facilita accesul spre înțelepciunea supremă, unificând cele două mari solitudini: " Din pieptul plin de înalt al cerului,/ răsare timid în fiecare primăvară a omenirii,/ sfânta floare a Nebuniei.// Singurătatea divină și singurătatea umană,/ două ecuații descriind aceeași căutare". Mai sunt încă urme ale mai vechiului "Legământ scris la masa apocalipsei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grupajul următor de poeme din blanc, intitulat lapidar și sugestiv areal, camera poetică se focalizează pe cu totul alt obiect de interes, arealul interior, tulburat (nu însă și devastat) de invazia repetată a celorlalți monștri care amenință dintotdeauna eul poetic, solitudinea și moartea. Ele reprezintă cele două forme de manifestare a "nopții" rotunjite metaforic într-un poem intitulat chiar nu. Negația imperativă înseamnă, aici, nu opoziție fățișă față de intrarea în moarte, ci doar impunerea propriilor termeni: "nu mă ține de mână
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cetăți de hârtie/ am traversat incertitudini/ am stat printre câini chitariști bazilei/ am visat iceberguri/ am vizitat muzee abatoare de fluturi case/ mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A SINGURĂTĂȚII VEI SCRIE"), căci în orice moment îi preferă aroganța divers justificată: "El
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
hârtie/ am traversat incertitudini/ am stat printre câini chitariști bazilei/ am visat iceberguri/ am vizitat muzee abatoare de fluturi case/ mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A SINGURĂTĂȚII VEI SCRIE"), căci în orice moment îi preferă aroganța divers justificată: "El a ajuns
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
evident subtext metafizic, ca în Feofan. Mulțimea vidă, Feofan. Înălțare sau Feofan. Clopotnița. Sunt, acestea, mici tratate despre esență și iluminare, despre iluzoriu și plăcere, despre a fi și a poseda, în care demonia cărnii este raportată direct la multiplicitate, solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
singur înger, Editura Junimea, Iași, 2009; Dublu portret, Editura Junimea, Iași, 2009; Pasărea amintirilor, Editura Junimea, Iași, 2010; Mărul mușcat, Editura Junimea, Iași, 2010; Șoaptele merelor mușcate, Editura Timpul, Iași, 2010; A douăsprezecea dimensiune, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2011; Solitudine, Editura Junimea, Iași, 2012; Călcâiul cu săgeată, Editura Timpul, Iași, 2012; O liniște... Cuvinte, Editura Timpul, Iași, 2012; Iubito, mai adu-mi un măr, Editura Timpul, Iași, 2013; Vorbește-mi, Editura Timpul, Iași, 2013. Premiul "Mihai Eminescu" la Salonul Internațional
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
singur înger, Editura Junimea, Iași, 2009; Dublu portret, Editura Junimea, Iași, 2009; Pasărea amintirilor, Editura Junimea, Iași, 2010; Mărul mușcat, Editura Junimea, Iași, 2010; Șoaptele merelor mușcate, Editura Timpul, Iași, 2010; A douăsprezecea dimensiune, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2011; Solitudine, Editura Junimea, Iași, 2012; Călcâiul cu săgeată, Editura Timpul, Iași, 2012; O liniște... Cuvinte, Editura Timpul, Iași, 2012; Iubito, mai adu-mi un măr, Editura Timpul, Iași, 2013; Vorbește-mi, Editura Timpul, Iași, 2013. Toate, în felul lor, sunt niște
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și cu o secretă mândrie, Doru Maximovici continuă, imperturbabil, să își publice glosele versificate pe marginea temelor poetice macro. Nașterea, dragostea și moartea, aventura de a trăi și de a crea, destinul și evoluția umanității în timp rămân, și în Solitudine, Călcâiul cu săgeată, O liniște... Cuvinte, Iubito, mai adu-mi un măr și Vorbește-mi, preocupările constante ale artistului pe deplin convins că textele sale și dubletele lor grafice vorbesc de la sine, ba chiar pot să își dividă cititorii/ privitorii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în fond la fel de impunătoare, se încheagă viziunea aproape descărnată a unor realități istorice ori socio-politice deplorabile. Cronicarul lor sancționează nemilos, prin intermediul unor structuri discursive denudate metaforic, care să lovească în tarele acestei lumi lipsite de orice aură salvatoare. În volumul Solitudine, scriitorul utilizează imaginea unei Atena sau a unei Minerva estropiate, simbol al pierderii oricărei șanse a umanului de a se salva într-o epocă în care scara axiologică este fatal răsturnată: "zeița ocrotitoare a înțelepciunii/ mi-a arătat brațele/ ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
personalități agresate de ordinea vizibilului, dar preocupate de esențial. A se urmări, spre exemplu, complicatele raporturi dintre artist și universul obiectual și uman care îl înconjoară, așa cum apar ele în pânzele reproduse în Veșnica împotrivire, Poema mâinilor înroșite de hohot, Solitudine sau Galeriile amare, titluri edificatoare din această perspectivă. La fel de emblematică mi se pare absolutizarea unor simboluri încărcate de sugestii metafizice, vizibilă în majoritatea ilustrațiilor ce însoțesc Dealurile cu îngeri plângeau, Omul cu un singur înger sau Mărul mușcat. Pe de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]