22,065 matches
-
adevărată vânătoare ritualica:"aȘa fi mâncat o lebădă-două la viață meaă, răspunse țiganul, cu prefăcuta modestie. aEram la Viena, ăntr-o duminică... Nu mâncasem de trei zile... M-am aciuit ăntr-un parc, undeva pa lâng-un lac, să trag un pui da somn... Cand ma scol, vaz frumusețe de lebădă că-și ațintește ochii drept an sufletu'meu negru da țigan. Era o lebădă neagră și mi-am zis an sinea mea că e o țiganca printre lebede, lebădă asta. Parcă ne cunoșteam
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
an competiția Cannes-ului); și Un băiat mare (Israel), o incursiune de mare finețe an hătișurile adolescenței, cea plină de farmec și de traume; și Picnic (Franța), cu doi ăndrăgostiti ăntr-o barcă, pe lac, legănați an plină idila, până când un somn uriaș se prinde an undita; barcă se zgâlțâie, totul se dă peste cap, idila degenerează ăntr-un carusel de gesturi neașteptate, culminând cu cel al gingașei fete blonde, care - crezând că peștele i-a ănghitit cățelușul! - ănsfacă o umbrelă și pocnește
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
peste cap, idila degenerează ăntr-un carusel de gesturi neașteptate, culminând cu cel al gingașei fete blonde, care - crezând că peștele i-a ănghitit cățelușul! - ănsfacă o umbrelă și pocnește, cu sete, cu nebunie, cu sălbăticie, sub privirile stupefiate ale amorezului, somnul imens care se zvârcolește pe fundul bărcii! ... Unele filme scurte durează, practic, mai puțin decât durează ca să le povestești. Uneori, daca ți-a căzut pixul, pana te apleci să-l ridici, filmul s-a și terminat! Că un fel de
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
Potrivit lui Baader, citat de M. Eliade, omul inițial (Adam plus Eva) nu posedă o conștiință sexuală, avînd ca tovarăș celest o Idee, pe androgin, care se cuvenea să-l învețe cum să "zămislească interior". Însă acest om primordial păcătuiește prin somnul în cursul căruia Eva se disociază de Adam, întrupîndu-se din coasta lui. Se produce astfel "prima cădere". Cei doi nu au, în această etapă, constiinta despărțirii lor. De-abia după ce musca din mărul cunoașterii, devin conștienți de nuditatea lor și
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
două "căderi" constituie fazele de-căderii din puterea Ideii divine, care conține androginia, ipostază în care omul era apartenent al Ideii, nefiind nevoie a o deduce din actul contemplației. Trăia prin Idee și se rostea prin ea. De reținut că somnul este un factor al fisurii ontologice, care avea să distrugă androginia, pe care doar geniul insomniac ar putea-o regenera. După cum rezultă din comentariile a numeroși autori vechi și contemporani, două trăsături par a fi proprii geniului: melancolia și saturnismul
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
sau Cel mai iubit dintre pământeni reprezentase un triumf, a produs consternare. S-a raspandit imediat - sau a fost răspândită - știrea că Marin Preda se află în noaptea aceea într-o avansată stare de ebrietate și că a murit în somn, înecat cu propria lui vomă. Pentru medici un asemenea mod de a muri nu are nimic grotesc, reprezentând un accident că oricare altul. Pentru scriitori, însă, el este expresiv și demoralizant, simbolizând umilință ultima la care poate fi supus un
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
între declarațiile martorilor, ca și inadvertente în actele oficiale, dar ele nu dovedesc decât că ar fi putut fi la mijloc un asasinat. Cu alte cuvinte, totul rămâne în ceață, ca și până acum: Marin Preda a murit înăbusindu-se în somn, din cauza unei come etilice SAU a fost asasinat, nu se știe de cine anume. Expresivitatea involuntara a documentelor oficiale Trebuie să ai nervii țări ca să poți citi toate documentele reproduse în carte. Îndeosebi observațiile de specialitate făcute cu prilejul autopsierii
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
contrabalansata, excesul de artificiu e corectat:"an vis am mai murit/ dar degeaba/ a fost ca si cum aș fi stat ăntins pe o prispa/ pentru ăntăia dată și fără nici o urmare.../ Sigur nimeni nu m-a ăntrebat ce-am visat/ de ce somnul nu m-a atins cu adevarat/ pentru totdeauna(?) Nimeni ansa n-a uitat/ cum timpul an care m-aflam ași pierduse orice/ ănteles!// Oirce contur.../ Iată-mă așadar plin de mine și tot singur/ un pic mai stăpăn pe o
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
gândirii oficiale, 11 elegii putând vedea lumină tiparului și grație structurii labirintice, de "mister poetic", a volumului. De altfel, poetul nu a putut ănsela integral vigilenta cenzurii, redacția scoțând din carte textul Elegiei oului, a noua. Poezia această extraordinară, a somnului tragic al vieții an spații concentrice, a putut fi publicată abia an antologia apărută pe la ănceputul anului 1968, Alpha. ăntr-o posibilă istorie a formelor literaturii române postbelice, 11 elegii consfințește victoria deplină a poeticii neomoderne, definitorie pentru căutările acestei generații
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
pământ ci înseamnă „Să vezi Napoli și apoi Mori”, adică localitatea Mori, care, ca frumusețe, se situează imediat după Napoli. Pricepeți? Arne: E cât se poate de clar... Paul: Mă-ndreptam, deci, spre Mori, când am simțit că mă fură somnul. Când mi se-ntâmplă treaba asta, n-am nici o ezitare. Trag pe dreapta și mă culc. Așa am făcut și atunci. Am oprit la umbră și m-am întins pe banchetă. Prin parbriz vedeam undeva albastrul neverosimil al mării, valurile
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
doi soldați trăiesc împreună cîteva zile de beatitudine în amărîta de tranșee, într-un fel de fericire adamica, a uniunii perfecte cu lumea și toate celelalte fapturi din ea, pînă cînd, într-o dimineață, unul dintre ei, trezindu-se din somn primul, îl împușca pe celălalt. Chipul cu ochii închiși, și fără acea lumină a vieții și veghii care să îi dea consistentă, nu mai este chip, ci mască. Omorul redevine, astfel, posibil. În accepțiunea lui Lévinas, această idee a conștiinței
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
Andreea Deciu Siesta: ce cuvînt arhaic! Somnul de amiază, după un prînz copios care îți moaie fiecare fibră a corpului, toropindu-te pînă ce abia mai ai răgazul, cu ochii pe jumătate închiși, să găsești un locșor moale pe care să te prăbușești adînc, dormind dulce-oblomovian fiecare
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
Ce lux inaccesibil pare, ce păcat de moarte, într-o lume grăbita, nervoasă, insomniaca, alertă pînă la ultima vlaga de dinaintea finalei epuizări, să dormi în plină zi! Pe de altă parte, știm prea bine că Oblomov e un nefericit, că somnul îl duce departe, spre lumea copilăriei, spre fantasmele nostalgiei sale, ca doarme, așadar, ca să fugă de prezent, de realitate. Dincolo de mecanismele somatice ale somnolentei, în trîndăvie, Oblomovii din toate vremurile, se ascund și își veghează, de fapt, lucid și atent
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
de prezent, de realitate. Dincolo de mecanismele somatice ale somnolentei, în trîndăvie, Oblomovii din toate vremurile, se ascund și își veghează, de fapt, lucid și atent, propria disperare și neputința. Un evazionism banal, cotidian, dar nu mai puțin tragic. Tînjind după somnul de după-masă, nu rîvnim, măcar într-o anumită măsură, la un spațiu secret și un răstimp în care să ne ferecam în noi înșine, nu pentru a ne bucura de ceva, nu pentru a savură ceva, cum s-ar crede
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
comentat pe larg de Adorno, care vede în el simbolul plictiselii melancolice, capabilă să perceapă doar o realitate inventată prin pură introspecție. Toposul acestei plictiseli este prin excelență interiorul. E drept că Oblomovii de astăzi nu-și mai dorm melancolicul somn de amiază în moliciunea unei sofale, ci mai degrabă într-un colț de stradă sau în parcuri, în vreme ce toți ceilalți, neoblomovienii insomniaci, bîntuie isteric bulevardele, claxonînd în intersecții sau înghesuindu-se în mulțime. Interiorul pare să fi dispărut, absorbit de
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
întâmplat într-o zi/ Să ningă cu soare;/ Furnicile să se transforme în fluturi,/ Codrii/ Să se lase cuprinși de gânduri.// S-a întâmplat într-o zi/ Să rasară/ Grâul din lumina,/ Florile din zâmbet;/ Să ne lăsăm cuprinși de somn,/ De frică,/ De paginile codrului,/ De visul cerului,/ De norii de pe clapele curate ale apei,/ De lumină stinsa/ Că speranța." an afară de sintagmele "paginile codrului" și "norii de pe clapele curate ale apei", nu găsim nimic care să demonstreze că poemul
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
cu inima cât puricele, la gândul că pot ocupa oricând scaunul vinovăției. Efectul? Supunerea necondiționată la rutină, înăbușirea curajului creator ca îndemn la păcat, asceza inventivității și inițiativei. Erau și ședințe prelungite până dincolo de miezul nopții, când orașul cufundat în somn își făcea auzită prin fereastra deschisă respirația grea, ca o mare în hulă, și în care se descâlceau ițele unor „nesincerități“. Un coleg, altfel deschis și harnic, omisese să spună că unchiul său era închis pentru motive politice, o fată
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
descântec murmurat, neșanse cu ca un triumf, acum urmează rufe acum nu-i nimic. Am stat prea mult împliniri, pagube cu reușite. calde, curate, pe trupul răcorit și pe aceeași parte. Nu mai aud Degetele aleg trei boabe într-o somnul ușor îndulcit cu miros de ceasul ticăind. Ceasul e mare ca o parte, în alta unul singur, adună cozonac. Apoi e liniște ș i farfurie, are soneria ca o ceașcă, jumătate la loc în pumn și iar întuneric. S-a
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
când?Parcă nu se mai E frig în casă și eu am de secetă, iar mâinile i-s uscate ca face lumină de-o veșnicie. Și nu înghețat. Mâinile mele seamănă al sfinților din biserică. Dar nu-i mi-e somn. Aștept să se scoale cu mâinile Geanei. Nu văd nimic urâtă. Geana seamănă cu o mama să aprindă focul. De ce în jur, decât mâinile cu care nu știu poveste și chiar dacă repetă c-a oare nu mai luminează lemnele? ce
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
ele o tristețe, o amărăciune pentru care nimeni nu-i de condamnat, o dorință de libertate și-o rușine că s-au gândit care au ceva generic feminin. Datate ca inventar de profesii, de situații, de ambiții, prozele scurte din Somnul de după naștere (Cartea Românească, 1984) și din Iulia în iulie (Cartea Românească, 1986) rezistă prin nuanțatele reluări inutile ale rețetei fericirii. De fiecare dată când Estera, sau Jana, sau Vera, sau studenta fără nume din Soi bun par să găsească
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
a treia”, pe care poetul o resimte ca pe un laitmotiv al actualelor d-sale trăiri: „chiar dacă e o realitate pe care o servesc continuu/ un meniu mereu același la micul dejun/ la masa de prînz la cină noaptea în somn// chiar dacă o privesc ca pe o femeie necunoscută/ și mă întreb oare ce mister îmi ascunde” (Un meniu mereu același). Perspectiva senectuții se dilată spre a descrie un arc supraindividual. La un capăt al său se află melancolia ancestrală, transcrisă
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
terminat la 23.15, abia ieșiseră de pe stadion din cauza aglomerației, informează . Sutele de autobuzele și tramvaie puse la dispoziție gratuit de RATB au permis oamenilor să ajungă la stațiile de metrou Muncii și Unirii. Angajații Metrorex erau însă acasă, la somn. Și asta deși în stațiile de metrou se anunțase prelungirea programului. Până acum, conducerea Metrorex n-a oferit o reacție.
Spectatorii de la meciul România-Franţa, lăsaţi pe drumuri de Metrorex () [Corola-journal/Journalistic/25282_a_26607]
-
ispășită de milioane/ De oameni înjunghiați pentru sclavie./ E ăsta adevărul ce-o să vie?/ Asta-i minunea dată de icoane?// Pămînt furat: popor dus ca o turmă,/ Acestea-s bogățiile-așteptate?/ Acesta e fiorul de dreptate,/ Care v-a dus spre somnul cel din urmă?” etc. (Umbra roșie). Și mai tare combate pentru România (e cu Goga și mai că vociferează ca el), voind luptă pînă la capăt (poezia a circulat și printre soldații de pe front, după semnarea armistițiului însă): „Noi vrem
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
Tudora Șandru-Mehedinți Trecuse de miezul nopții când s-a întors la casa familiei Olmos. S-a apropiat tiptil, ca de o ființă adormită pe care nu vrei s-o trezești, dorind să-i ocrotești somnul ca pe ceva foarte gingaș și foarte scump. Ah, de-ar fi cu putință să te întorci la anumite perioade din viață cum te puteai întoarce la locurile unde acestea s-au petrecut!, se gândea. Aceleași locuri în care acum
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
-mi va dăinui, străvechi locuitor de pe pământul devastat, acum văduvit de cămin și de patrie, orfan care-și caută ființele îndrăgite, printre strigăte anonime și dărâmături. A hoinărit până-n zori, apoi s-a întors acasă și a încercat să doarmă. Somnul i-a fost zbuciumat și chinuitor. A visat brusc că e singur, într-un loc incert. Părea că îl cheamă cineva. Era tare greu să-i distingă trăsăturile, și din cauza întunericului, și a leprei ce i se întindea pe piele
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]