1,605 matches
-
nenumărate șovăieli și retractări, hotărî să discute chestiunea cu John Robert, ale cărui întrebări candide cu privire la acest subiect provocaseră, poate, sau în orice caz acceleraseră această deprimantă criză spirituală. Se dusese întâi în Hare Lane, unde nimeni nu răspunsese la sonerie, și unde nu găsise nimic altceva decât o sticlă de lapte răsturnată în fața ușii (doborâtă probabil în momentul răpirii lui Hattie de către Tom). De acolo, luase direcția Camerelor Ennistone. După ce văzu expresia lui George, preotul, cuprins de frică, străbătu coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
multe forme de feedback intrinsec nu ar putea fi folosite pentru a detecta erori. Spre deosebire de feedback intrinsec, feedback-ul extrinsec este informația adusă de sarcina căreia Îi aparține sau mărește feedback-ul intrinsec . De exemplu, poți primi informații de la o sonerie când mașina ta ajunge la o anumită viteză informație pe care de obicei, nu o primești, observi atunci când conduci o mașină normală. Aceleași metode sunt folosite În avioane pentru a oferi informații dacă curentul de aer de deasupra aripii este
Feedback-ul – principiul autoreglării utilizat in ora de educaţie fizică. In: Învăţământul românesc în context european by Comănescu Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2353]
-
alt aspect al feedback-ului extrinsec apare atunci când este transmis; el poate fi fie „imediat”, fie „amânat” pentru o perioadă de timp. Feedback-ul poate fi făcut verbal (sau posibil să fie făcut verbal) sau poate fi nonverbal (exemplu: o sonerie care arată că o mașină merge prea repede). De asemenea, execuția poate fi eșalonată pe o perioadă de timp, cu feedback-ul cumulat indicând execuția medie pentru ultimele secunde; sau feedback-ul poate fi separat, reprezentând fiecare moment al realizării
Feedback-ul – principiul autoreglării utilizat in ora de educaţie fizică. In: Învăţământul românesc în context european by Comănescu Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2353]
-
Liliana. Atunci, pe la începuturi, ea era emblema casei. De ce asta nu mai ținea minte. În orice caz, era slăbuță, copilăroasă în multe privințe, micuță, cu un corp de adolescentă, altminteri, culmea! destul de ștearsă. Și fiindcă mătușile aveau la ușă o sonerie electrică ceea ce prea puțină lume avea la vremea aceea -, maică-sa nici nu-l tenta altfel să accepte o vizită la toate acele fete bătrâne decât propunându-i să meargă la Mătușa Zumi. Era semnalul care îi aprindea în ochi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
semnalul care îi aprindea în ochi nerăbdarea și interesul. Mergem la mătușa Zumi! Mama le vizita cu plăcere pe toate acele mătuși, cumnatele ei, deși nu le era decât rudă prin alianță... O dată Tiberiu chiar descoperise de unde venea electricitatea pentru sonerie fiindcă n-aveau lumină electrică, ci își luminau casa tot cu lămpi cu petrol lampant, la fel ca mulți alții. Ei bine, electricitatea venea de la o pilă electrică așezată pe o băncuță, în hol. Iată câteva vase în șir, legate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ele, fiecare cam de mărimea unei sticle, doar că fără gât. Și acolo, în acele vase umplute cu chimicale i se explicase -, se "fabrica" electricitatea, într-un mod care pentru el rămânea un mister. Și acea electricitate chiar dădea viață soneriei. Mama îl ridica în brațe ca să ajungă la butonul din tocul ușii de la stradă, Tiberiu apăsa, și undeva departe, în interior, dincolo de uși și de ziduri, auzeai exact așa cum maică-sa îi spunea despre mătușa Liliana: Zumi! Doar că prelung
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și de-acum încolo mătușa Liliana n-avea să mai fie Zumi fiindcă cine știe în ce locuință aveau să fie cazați, la fel de necunoscută ca și gara unde întâmplarea făcuse ca ei să se întâlnească. Și chiar dacă avea să aibă sonerie și la casa cea nouă din București, n-avea să mai fie același zumi. Maică-sa îi păruse lui Tiberiu foarte emoționată de întâlnirea dintre trenuri nu uitase asta. Iar după ce se instalaseră fiecare în noua casă din Vechiul Regat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
citirea întregului: înregistrarea „reliefurilor” cotidianului, din perspectiva unui „tu” impersonal (Tot bântuind din cameră-n cameră / pe scările spiralate / ce duc spre tavane inundate de corpuri cerești / traversând holuri, săli, coridoare / cu umbre topindu-se în pereți / încurcândute în draperii, sonerii, panoplii); implicarea pasageră în orizontul existențial al unor semeni (Cum se uită după mine bărbații / când trec pe bulevard / cu rochia mea scurtă și decoltată / și pletele răcorite, decolorate / de mările intercontinentale - Evă, conștientă de farmecul ei sau: Aproape că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
anemone prinse sub zulufii urechilor dezgolite și ele. Parcă te invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu care, în fața micului ecran, mestecă ușor ultima bucățică de ceapă roșie și ea de emoție. Sonerie. Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai dragostea poate să înaripeze pe cineva în așa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
prinse sub zulufii urechilor dezgolite și ele. Parcă te invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu care, în fața micului ecran, mestecă ușor ultima bucățică de ceapă roșie și ea de emoție. Sonerie. Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai dragostea poate să înaripeze pe cineva în așa hal
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Pentru întrebarea corectă pe care ați pus-o, vă oferim un spălător pentru spălat spălătoarele de spălat vase. Mai aveți și alte întrebări? Întrebări n-am, dar aș vrea să știu pentru ce ați sunat. În primul rând pentru că posedați sonerie și mai ales pentru a vă oferi posibilitatea să puneți a doua întrebare, la fel de interesantă ca prima, pentru a primi un plic cu răspunsurile la următoarele 14 întrebări, inclusiv cea privind rezultatele campaniei electorale din Tombuctu, loc în care s-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
șase, un domn și o doamnă îndeaproape urmați de lumânarea atent purtată de doamna femeie de serviciu. Pe acordurile bine timbrate ale unei tuse, procesiunea se oprește în fața apartamentului care, ca și celelalte, își conservă intimitatea în spatele ușii bine închise. Sonerie...Soneria nu funcționează. Trei bătăi în ușă. La a șaptea ușa se întredeschide ușor. Bună dimineața, să vă râdă fața ! Dumneavoastră sunteți familia Albăstrel cum scrie pe ușă și pe lista de întreținere, Albăstrel patru milioane ? Exact. Albăstrel aici, Albăstrel
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un domn și o doamnă îndeaproape urmați de lumânarea atent purtată de doamna femeie de serviciu. Pe acordurile bine timbrate ale unei tuse, procesiunea se oprește în fața apartamentului care, ca și celelalte, își conservă intimitatea în spatele ușii bine închise. Sonerie...Soneria nu funcționează. Trei bătăi în ușă. La a șaptea ușa se întredeschide ușor. Bună dimineața, să vă râdă fața ! Dumneavoastră sunteți familia Albăstrel cum scrie pe ușă și pe lista de întreținere, Albăstrel patru milioane ? Exact. Albăstrel aici, Albăstrel pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
suna. O secundă aveam tentația să nu ridic imediat. Să nu mă trădez că așteptasem nerăbdătoare. Cu mâna întinsă spre receptor, lăsam să sune de două, trei ori. N-aveam curajul să-l las mai mult. Odată am încercat. Când soneria telefonului s-a oprit, m-am speriat. Nu-i știam numărul. Și dacă n-avea să mai sune? Din fericire, peste un minut numai, a sunat din nou. "Azi ai întîrziat", mi-a zis pe un ton de reproș glumeț
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gol, m-a fulgerat un gând. "Dar și eu știu. Înseamnă că nu mă vor cruța nici pe mine"... Peste vreo oră a sunat telefonul. Și iarăși am auzit respirația cuiva. După ce am închis, am reînceput să formez numărul lui. Soneria suna continuu în gol. Îmi era teamă acum să ies pe stradă și ziua. Câteva zile am mai încercat să mă duc la slujbă, dar acolo nu eram în stare să fac nimic. Toată lumea mă întreba ce se întîmpla cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În rest, stam cu ochii la telefon și așteptam, când nu sunam eu. Uneori, mă exaspera chiar tăcerea. Parcă vroiam să aud mârâitul acela îngrozitor, să se termine odată. Tremuram și așteptam. Mă temeam să adorm și să mă trezească soneria telefonului din somn. Atunci era și mai rău... Când suna, încercam să mă stăpânesc. Auzeam cunoscuta respirație șuierătoare urmată de un mârâit și stam așa, suspendată parcă deasupra unui abis în care mă puteam prăbuși în clipa următoare, așteptând țăcănitul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din Monte-Carlo câștigând peste două milioane de franci aur. Dar, reîntors la Londra nu și-a mai găsit soția; dispăruse cu un proaspăt iubit. Am conchis mintal: "E adevărat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste". O sonerie de alarmă țârii strident în ființa mea. Ce-o fi făcând Mihaela? Am lăsat-o singură și am fugit ca un bezmetic... Asta nu-i bine... Hai să dregem, ce-am stricat... Gândul îmi puse jar sub tălpi. Am schimbat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fii atentă, draga mea, mergi cu ochii-n patru, fiindcă Doamna Mor-Mor abia așteaptă să găsească pe cineva în greșeală.) Mă plimbam fără astâmpăr prin odaie, ca un leu în cușcă, fumând țigară după țigară. Îmi ascuțeam atenția ca să aud soneria sau pașii ei apropiindu-se. De câteva ori mi se păru că țârâie soneria. Trimiteam pe Zamfira să vadă cine e, dacă nu venise cumva. ― N-a sunat nimeni, conașule. ― Du-te și vezi, îi strigam, am auzit că a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să găsească pe cineva în greșeală.) Mă plimbam fără astâmpăr prin odaie, ca un leu în cușcă, fumând țigară după țigară. Îmi ascuțeam atenția ca să aud soneria sau pașii ei apropiindu-se. De câteva ori mi se păru că țârâie soneria. Trimiteam pe Zamfira să vadă cine e, dacă nu venise cumva. ― N-a sunat nimeni, conașule. ― Du-te și vezi, îi strigam, am auzit că a sunat. Degeaba. Nu era nimeni. Grija sporea, legată direct de minutarele ceasului care goneau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
intens într-o comisie financiară. La prânz m-am întors extenuat acasă cu mașina. Pe când cercetam corespondența, telefonul zbârnâi strident. Deși receptorul era alături de mine, am pregetat să întind mâna ca să-l ridic. (Poate acesta să fi fost singurul semn.) Soneria continua să țipe, strident, asurzitor, ca un semnal de alarmă. ― Alo, cine-i? am întrebat aproape răstit. ― Tudor, vino repede! îmi răsună în ureche o voce gâtuită de emoție. Atât. Închise brusc aparatul, fără să arate cine telefonase și mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
CONCERT DIN MUZICA DE BACH (1927) Acest roman s-a citit pe măsură ce a fost scris, și a fost lucrat pe măsură ce s-a citit în ședințele literare ale cercului "Sburătorul" din anii! 1923- Se auzi soneria ia ușa din față. Ursuză ca de obicei, Sia se întoarse greoi pe scaun spre Lina Rim, care, cu ochelarii pe nas, cârpea pledul agățat cine știe cum. - Tanti! Sună! zise leneș Sia. Lina, care băga în ac, nu răspunse îndată. Sia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru el, care își întreținea sănătatea și egoismul din ideea că 1-a durut cândva, că poate îl va mai durea, și între aceste două planuri ale suferinții, se menținea într-un confort plăcut. Această beatitudine nu era contrariată de sonerie. Intervenirea unei vizite, ca distracție suplimentară, nu-1 supăra. Sia, în schimb, se gândi. că o să vie ea și ziua când n-o să mai sune unii și alții la orice moment, că o să vie ea ziua când n-o să mai ceară
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unii și alții la orice moment, că o să vie ea ziua când n-o să mai ceară la orice lucru voia cucoanei Lina. Cu gândurile astea frumoase, repetă mai aspru: - Tanti, sună! în adevăr, se auzise a doua oară, timidă, tremurătoare, soneria. - Deschide, fată, deschide! Ce lași să aștepte! zise Lina tihnit. La ușă era Mini, care plecase de acasă nedumerită bine asupra adresei celei noi a prietenilor Rim și căutase puțin până să descopere tăblița strălucitoare a Linei: ,,Dr. Lina Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și care nu-i plăceau, apoi sunase cu acea sfiiciune pe care o ai în fața unei uși cu geamuri galbene, 134 îndărătul căreia se găsesc oameni abia strămutați. Aștepta acum cu o ușoară spaimă ce vibra în ea ca și soneria. Dar doctorul Rim nu cunoștea vibrațiile decât la vioară. Doctorița Lina, bondoaca lui soție, era afonă și Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puține, dosnice, încăpățînate. Negreșit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru menajul Rimilor mai mult decât o boală efectivă și nici n-ar fi putut spune de ce nepoata cea nouă i se părea atâta de nesuferită. Nu purta deocamdată Rimilor un interes prea viu. Erau numai impresii. Un fel de sonerie de alarmă auzită într-un pericol ce nu te amenință direct, dar îți creează datorii către ceilalți sinistrați. Nu putea face dovada temerii, dar nici nu putea sta nepăsătoare. N-o mira grațiile pe care le făcea Rim infirmierei - năravuri
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]