1,623 matches
-
înainte să fi căzut în asemenea reflecții banale, ajunseserăm însă la Gara de Nord, intrând într-o cu totul altă stare - de exaltare. Solemnitatea ce mi s-a părut că totdeauna o degajă această construcție modernă, sonoritatea pașilor noștri, pierzându-se în sonoritatea celorlalți pași, vibrația sufletească a mulțimii ce se adunase mi-au ridicat obișnuitul nod în gât, deși abia apucasem să văd uniformele verzi-albastre și chipiele ostașilor - unii în picioare, alții așezați pe muchiile vagoanelor de marfă, deschise. Noi, ce veniserăm
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mașinelor, dar Marcian găsea în ele nu numai amuzamentul unui copil mare pentru o mare jucărie, dar și anume armonii noi, foarte interesante pentru urechea lui de compozitor. Nu simfonia motorului, speculată îndestul de muzica modernă, ci unele elemente de sonorități, unele combinații de sunete, unele ecouri și rezonanțe ce-1 pasionau în chip particular. Trecând în revizie întreaga instalație pentru a o arăta oaspeților, ziua aceea fusese o adevărată luare în posesie pentru Elena. Țața Gramatula, bătrâna fecioară bărbătească, își
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Acele ecouri surprinsese plăcut pe Drăgănescu, care nu vroia monotonie și mâhnire în jurul Elenei și ar fi dorit bucuros ca și negrul mat al hainelor ei să fie suprimat, dacă eticheta ar fi îngăduit-o. Marcian era mereu preocupat de sonoritățile auzite la Prundeni. Făcea Elenei lungi dizertări asupra misterelor armonice. Era obsedat de un ritm nou. Scria adesea pe margine de caiete muzicale micile semne cabalistice ale unei "bucolice". Firul melodic agrest trebuia să răzbată prin țesutul complex al unor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Constantin Slavic sunt cel mai adesea oameni simpli, din straturile de jos ale societății, oameni din mulțime, rareori evidențiați prin ceva remarcabil, aflați cel mai adesea sub forța discreționară a destinului. Ei poartă nume ciudate, contorsionate, comice, grotești, expresive ca sonoritate și tâlc: Cocorânză, Rastel, Cap Alb, Stârliciu, Tache Costache, Ioviște Calapod, Mitrea Logofete, Covrigel, Stejara, Cercel Dumistrăcel, Jenică Teleleu, Canibal, Bubulea, Țiganca Naftalina, Fănel Gologănel ș.a. Un personaj se numește Emil Boc, iar un altul Emil Râșcanu, acesta din urmă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
le îmblânzea prin sunetele acesteia. Sfinții părinți cunosc foarte bine problemele impactului cultural: cunosc fascinația cântecelor imorale și puterea contagioasă a cântecelor eretice; cunosc pericolele unor situații idolatrice care se ascund sub forța evocativă a unor melodii sau a unor sonorități instrumentale; nu ignoră nici seducția magică a anumitor practici, îndeosebi a dansului. De aici, rezultă atenționări și rezerve față de anumite situații particulare, din care reies elemente normative interesante pentru fiecare epocă. Interzicerea genului cromatic a fost o altă urmare a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
codice în notație muzicală neumatică adiastematică, adică în câmp deschis și fără rând muzical. Acestea relevă o notație complexă, foarte îngrijită și sunt indiciul că execuția, sub îndrumarea mișcărilor mâinii unui maestru (semne cheironomice), trebuia să fie precisă, bogată în sonorități și grupuri melodice speciale, de o finețe deosebită și de o frumusețe rară, departe de sensibilitatea noastră modernă. „Note pierdute, repercusse, ondulate, furate (rubato), melisme lungi. Era o artă „virtuoasă”, o artă care se inspira din simțămintele spirituale cele mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată a unei femei. - Firește, pot să intru. Ați îndrăzni să mă împiedicați să-mi văd fratele? Vocea, deși furioasă, avea o sonoritate familiară. Gosseyn se răsuci și-l văzu pe Enro alergând spre ușa opusă marii ferestre. - Reesha, strigă, iar glasul îi era vesel. Prin ochii umezi ai lui Ashargin, Gosseyn observa întâlnirea. Un bărbat înalt o însoțea pe tânăra femeie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată a unei femei. - Firește, pot să intru. Ați îndrăzni să mă împiedicați să-mi văd fratele? Vocea, deși furioasă, avea o sonoritate familiară. Gosseyn se răsuci și-l văzu pe Enro alergând spre ușa opusă marii ferestre. - Reesha, strigă, iar glasul îi era vesel. Prin ochii umezi ai lui Ashargin, Gosseyn observa întâlnirea. Un bărbat înalt o însoțea pe tânăra femeie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
militară secretă devine un carnagiu, atunci când un sergent trădător își lichidează camarazii, dispărând odată cu tezaurul însuși. Corto este martorul dramei și cel care descoperă identitatea unuia dintre cei uciși de sergent. Un anume locotenent Slütter, al cărui nume evocă, prin sonoritate și cavalerism, pe ofițerul ce cutreiera mările din Sud, alături de Călugăr, în balada pacifică a lui Corto Maltese. Un alt Slütter și aceeași moarte absurdă, sub semnul devoțiunii care face din aristocrații germani victimele ideale ale războiului ce se întinde
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îngustei comprehensiuni lovinesciene și universitare critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre. Versurile de visător ale lui Iacobescu au stat pentru prima oară alături de sonoritatea fastuoasă și ciudată a cadențelor lui Minulescu. Era pe vremea cînd ieșea Insula (...) purificatoare și insecticidă” (Facla, an IV, nr. 14, 18 octombrie 1913). Aceeași poziție, cu o notă de sarcasm în plus, într-un articol despre volumul De vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noastră. Mai adăogăm pentru informare că bucata de față va fi urmată în curînd de poezia „L’incendio della sonda“, pe care Marinetti a recitat-o la una din conferințele sale din aula Academiei Comerciale și al cărei colorit și sonoritate au entuziasmat atunci miile de auditori de față”. Ar fi de reținut aici continuitatea - pe linia promovării latinității - între relațiile poetice ale lui Vasile Alecsandri cu bardul provensal Frederic Mistral și rolul lui Marinetti de „ambasador” al literaturii țărilor latine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de meditație vizionară: atent la elementele „poeziei de compoziție” ale volumelor din această a doua etapă de creație, Perpessicius sesizează, în spatele aparentei dezordini imagiste, o „orchestrație savantă, în care desenul concepției stărue nîntrerupt și se ascute de-a lungul tuturor sonorităților în aparență divergente”: „În Brățara nopților dl Ilarie Voronca creează pe meditație, pe gînd, pe incursiune reflexivă. Însă în operațiunea aceasta dsa întrebuințează: imaginea în serie și-n libertate - un material, cu alte cuvinte, de natură centripetală. Acordarea acestor contrarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aia pensie alimentară. Astăzi, cu Kevin, Învățase deja o mulțime de cuvinte noi: anticoncepționale, glandă perineală, Beretta și pensie alimentară. De la ceilalți colegi nu Învăța nimic. O rodea curiozitatea să afle ce Însemnau acele cuvinte. Mai ales: anticoncepțional - avea o sonoritate incitantă. An-ti-con-cep-ți-o-nal, anticoncepțional. La ce folosește? Kevin spune că mama lui Își ține anticoncepționalele În poșetă. — Ce idee ți-a venit, râse Maja Înduioșată, ce idee! nu trebuie să cumperi tu, smochingul e un cadou din partea Camillei. Îl Împinse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sculptură? ─ Mai știi? ─ Păcat de dealurile-alea, parcă văd creierașul nostru hălăduind noapte de noapte prin păduri, dând nas în nas cu lupul, cu ursul... ─ Nas în nas? La care izbucnesc amândoi, și Arion și delfinul, în râsul exaltant, cu sonorități de cristal, al pietrelor. Și mai ales al pietrelor pe care omul le-a atins cu mâna. Râd și stâncile brute, dar pe un ton mai grav. La fereastra luminată a mansardei se arată cineva. Deschide geamul. Scoate capul afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
spate, terminate fiecare cu câte o fundiță albă. George, cel mai înalt din clasă; avea o față ovală și niște ochi negri, pătrunzători. Vocea i se schimbase, devenise a unui bărbat în toată regula iar când vorbea și râdea, avea sonorități de bariton. Uniforma bleumarin îi venea foarte bine, iar cămașa albă îi scotea în evidență ochii și părul negru cât și fața puțin bronzată din vară. La ora de dirigenție, fiind în ultimul an de școală, diriginta le dădu ca
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
se regăseau îngroșate. Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o mustață cât vrabia. Nimeni altcineva decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe deasupra creștetelor, a răscolit deodată, cu sonoritățile ei, toate reumatismele diavolilor celor bătrâni. Ălora, de surprindere, să crape rânza din ele. Însă tipul, căruia restul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniștit să citească. S-au dezmorțit atunci din dureri demonii cei mai haliți. Tălpile iadului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cine-mi spune că nu-mi voi ieși niciodată în cale? Pe ce maidan al universului mă voi fi rătăcit? Mă duc să mă caut acolo unde se aude lumina..., căci de mi-aduc bine aminte, iubit-am altceva decât sonoritatea transparențelor? Cui nu i se pare că după fiece amărăciune luna a devenit mai palidă și razele soarelui mai sfioase și că devenirea își cere scuze, schilodindu-și ritmul, - aceluia îi lipsește baza cosmică a singurătății. Ruptura de ființă te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
piatra ascunde un apus muzical, plin de regrete și dorinți..., iar străzile se întîlnesc spre a-și împărtăși taine ce nu sânt totuși străine unui ochi întristat. Și când azurul împînzit al Parisului pare a-și fi condensat aburii în sonorități, tălăzuirea de motive wagneriene se-ntîlnește undeva cu cerul. Sufletul unei catedrale geme în surmenajul vertical al pietrei. Aș vrea să fiu mângâiat de mâini prin care poți strecura Timpul... ...sau să fiu plâns de ochi smulși dintr-un Paradis în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bată. Iar Dumnezeu trage clopotele spre cerul tău... Singurătatea e un afrodiziac al spiritului, precum conversația al inteligenței. Sânt atâtea posibilități de a muri în muzica lăuntrică, încît nu-mi voi mai găsi sfârșitul... Nu ești cadavru decât în lipsa de sonorități interne. Dar când simțurile gem de ele, imperiul inimii depășește pe cel al ființei și universul devine funcția unui acord interior, iar Dumnezeu, prelungirea infinită a unei tonalități. Când, în mijlocul unei vechi sonate, cu greu îți stăpânești un "Doamne! de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pumnale prin ascunzișurile ei. - Inima se apleacă cu mișcări naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul grădinii de rătăciri care e viața. Soarta omului e o absență continuă de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă se desprinde un netămăduit fior de pieire. Nimic nu tulbură mai mult naivitățile sângelui ca intervenția eternității. Ce pacoste va fi turnând ea peste prospețimea dorințelor, de le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât cascade intime al căror zgomot îl obiectivezi în lumea din afară. Oboselile repetate te duc la aprecierea nelimitată a tăcerii, deoarece în oboseli toate cuvintele își pierd semnificația și bat în urechi asemenea unor ciocane mecanice, se destramă în sonorități vide, în vibrații iritante și în sunete exasperante. Toate conceptele se diluează, toate expresiile tari se atenuează, tot ceea ce vorbești sau asculți se dezgolește într-o nuditate stearpă și respingătoare. În tine, nimic nu mai ia o formă sau o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prin împrejurimi străzile erau largi și îngrijite, aerul era curat. Ne amuzam să descifrăm denumirile în finlandeză; chiar lângă hotel se afla o prăvălie cu o firmă luminoasă "Virkapuku", despre care aveam să aflăm că însemna "ceaprazărie". Mai ales ca sonoritate, Virkapuku intra în vocabularul nostru, înmagazinând ceva din parfumul amintirilor comune din capitala Finlandei. Așa se face că, peste ani, ambasadorul Lipatti îmi scria drept dedicație pe cartea sa "În tranșeele Europei": "Lui Constantin Vlad zis și Virkapuku, cu prețuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
fenomenologia Întrupării: mântuirea în sens creștin” (III ¬33-¬48), întregită de o concluzie „dincolo de fenomenologie și teologie” articulată în „arhiinteligibilitatea ioaneică” pe care Eu sunt Adevărul o indicase deja. În pofida acestor diferențe de nivel metodologic, ambele cărți își păstrează o sonoritate simfonică, dirijată de persistența unei singure teme - Viața - în gamele variate ale aceleiași opere. („Gama” are aici mai mult decât simpla valoare a unei comparații: muzica reprezintă pentru Henry - ca și pentru Schopenhauer - domeniul invizibilului prin excelență, acel spațiu de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prefigurată și oarecum previzibilă. Impresionabilitatea conștiinței scapă acestei analize, deși poate fi ușor demonstrat faptul că percepția unui sunet e pregătită cu necesitate de o rezonanță internă a conștiinței, mai exact de omogenitatea acesteia cu fondul emergent al sunetelor, cu sonoritatea însăși care nu trimite la o calitate a unei note percepute, ci la proprietatea esențială a sensibilității. Acest limbaj esențialist nu revine la o metafizică naivă, ci verifică nuanțele cele mai fine ale experienței. Henry caută de fapt materia fenomenologică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aibă la dispoziție și o armată proprie, EUROARMATA. Desigur, nu toată lumea își dorește (sau măcar își imaginează) o uniformă militară sub steagul albastru cu steluțe aurii; nu toți europenii consideră util să avem cu cine defila de ziua Europei, pe sonoritățile Odei bucuriei. Dar unele experiențe recente din teatrele de operații în care se manifestă trupe N.A.T.O. ale unor națiuni membre ale Uniunii Europene lasă cel puțin deschisă ideea armatei europene. În aceeași direcție de reflecție strategică ne conduce și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]