28,122 matches
-
obsesiile, proiectele, întrebările, caracterizându-se în chip contrastant: în timp ce Oedip rostește un discurs de cuceritor și războinic, având vocația învingătorului, Oreste are o fire mai lirică și mai ezitantă. Concepute în contrast, sunt și cele două "mediatoare îndrăgostite" adică Electra, sora lui Oreste, care-i întreține dorința de răzbunare și îl îndeamnă să-și ucidă mama trădătoare, și Sfinxa, care, obosită de a pune mereu întrebări, îi sugerează lui Oedip răspunsul care o va ucide. În Teba, Oedip-salvatorul va ajunge repede
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
trece de la o iubită la alta visînd, de fapt, la o singură femeie (femeia ideală etc.). Gille, obișnuit cu saloanele rafinate din capitală își petrece vacanța în casa din provincie a unui prieten (homosexual - între cei doi există o atracție). Sora acestuia (Finette) pune ochii pe el și se îndrăgostește treptat - în acest timp Gille "se încurcă" cu prietena cea mai bună a acesteia, cu o vecină și cu o contesă de prin împrejurimi. Momentul culminant în care cei doi se
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
și, prin urmare, acreditat în pictura de marine -, Eugen Voinescu. După doar doi ani, plictisit dar și în dificultate financiară, tînărul student părăsește Bucureștiul și pleacă la Iași unde, între timp, i se mutase și familia, mai exact mama și surorile, din pricina strîmtorării materiale survenite după moartea lui Constantin Ressu. Dacă la București școala era formalizată excesiv după normele academismului oficial, la Iași lucrurile sînt de-a dreptul dramatice. Din punct de vedere artistic, capitala Moldovei este aproape un deșert. Un
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
încredere totală și dragoste reciprocă. Partidul este reprezentat ca o mare familie, avînd o grijă părintească pentru fiecare membru în parte. Ceilalți sînt camarazi, tovarăși și prieteni - adică un grup de egali. Uniunea Sovietică este țara vecină și prietenă, o soră mai mare care are grijă de frații mai mici, iar la fiecare consfătuire sau congres transmite un salut frățesc (sic!) celorlalte țări din lagărul socialist. Solidaritatea oamenilor muncii este de asemenea frățească. Să remarcăm insistența cu care apar sub diferite
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
care se afla Romulus Boilă. Nu-i pot aminti pe toți cei salvați de Liviu Bodolea. Venea incognito de la Viena. Sigur. Cînd a venit ultima dată a locuit acasă la Pavel Chihaia. Am tremurat la Paris pentru familia mea, căci sora mea l-a primit. Dacă Liviu Bodolea ar fi fost prins și torturat, mi-e teamă că spunea pe cine a întîlnit și unde a dormit. A dormit acasă la Pavel Chihaia, care își luase acest risc. Virgil Micu a
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
mare parte la vedere. Grupurile se fac și desfac: cele trei femei, cei trei bărbați, toți laolaltă sau doi cîte doi. Fiecare grupare scoate la iveală taine, iubiri, bucurii și suferințe. Ba chiar mistere: tatăl se ținea cu tînăra pedichiuristă, sora nu suportă iubirile fraților în ciuda faptului că face amor în secret cu un șef, iar amorul intrusei Elisa este transferat de la Alex, mezinul, la Nathan, fratele cel mare. Vulnerabilități, susceptibilități, frustrări, complexe sînt reanimate în jurul unei dispariții. În toate personajele
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
în mintea și trupul supliciatului. Acesta este secretul, ca o piatră filosofală, pe care vrea să-l extragă schingiuitorul: dar el este un alchimist plebeu și exterminator, fiindcă nu extrage, ci distruge. Limba pe care o vorbește victima are o soră vitregă în anti-limba torționarului, deoarece schingiuitorii nu mai vorbesc omenește, ci urlă și zbiară, schimonosindu-se. Tortura este înfăptuită fie într-o limbă bestială, ațâțătoare la violență, fie, mai rar, fără cuvinte și sonorități. Supliciații înșiși își preschimbă urletul de la
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
însămi. E nevoie de această călătorie. Din cînd în cînd. Și cum n-am mai făcut-o cam de multișor...Mă întorceam de la Ploiești, cînd am aflat că Papa se apropie de sfîrșitul pămîntesc. Veneam de la un spectacol cu Trei surori al lui Dabija, o reprezentație care ne sucise mințile. Sau, mai ales, sufletele. Într-un interviu pe care l-am făcut acum cîțiva ani buni cu regizorul Alexandru Dabija, el mărturisea că ar dori să-l cunoască pe Papa Ioan
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
realitățile americane care pe atunci îmi erau perfect străine, l-am rugat să-mi acorde o întrevedere de lămuriri. L-am vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul arăta mai sordid, mai friguros, mai urîcios ca oricînd. Pentru Bellow, picat din calda bunăstare din Chicago, din luxul vieții unui scriitor de mare notorietate, vizita
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
realitățile americane care pe atunci îmi erau perfect străine, l-am rugat să-mi acorde o întrevedere de lămuriri. L-am vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul arăta mai sordid, mai friguros, mai urîcios ca oricînd. Pentru Bellow, picat din calda bunăstare din Chicago, din luxul vieții unui scriitor de mare notorietate, vizita
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
vrea și o parabolă. Depozitar al memoriei colective, Complexul înseamnă și privilegiul inițiativei individuale de desprindere de trecut. Tache, povestind realismul absurd al funcționării Alimentarei în comunism, câștigă banii necesari răscumpărării ochilor tatălui său și plecării în lume alături de Maria, sora unui dintre tinerii omorâți de securiști, cea care îi va face fostului impotent o fetiță. Complexul (numele își găsește și o semnificație secundă) simbolizează deopotrivă nostalgia și atașamentul primar față de un trecut bicisnic, dar și noua capcană economică a prezentului
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
mincinoși..." Știm acum că justiția nu e oarbă, doar și-a pus lentile de contact...Astfel, într-o capitală occidentală, democrația se întinde până spre "cele mai înalte culmi" ale libertinajului sexual. Porte Dauphin din Paris nu este departe de surorile sale din Manila, Hong -Kong, Haiti... Citind Proorocii..., mi-a venit în minte ce spune același Călinescu: atât exiști, cât exprimi. Și ajungând la sfârșitul cărții, te întrebi automat: să fie totul o falsă dezbatere sau e vorba doar de
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
rigidă, puritană, urmărit în continua degradare până la moarte. Cei doi băieți, Chip și Gary, încearcă să se desprindă, fiecare în felul său, de frustrantul model patern: Chip e boemul filolog, căutându-și identitatea, Gary - tatăl tolerant, căzut pradă depresiilor clinice. Sora lor, mezina Denise, ajunsă o celebră bucătăreasă de gourmet, e voluntară și cumva lipsită de atributele feminității, la fel de workoholic ca și tatăl ei, facând o pasiune, atenție, nu pentru un bărbat însurat (cum o suspecta conservatoarea Enid), ci pentru o
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
o zi de vară călduroasă, lungă, plină de praf, așa cum erau zilele din copilărie, de nu se mai terminau, o zi cât o săptămână. Se auzea de departe pufăitul motorului, apoi un pârâit prelungit, hurducat. Am fugit în stradă cu sora mea mai mică, era un eveniment să treacă vreun vehicul pe drumul din fața casei noastre, motociclete nu treceau niciodată. Cel mai des treceau tractoare cu remorcă, noi alergam în drum și ne prindeam de marginea remorcii, atârnam în mâini cât
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
a mânca. Am stat o vreme alături de adulți ca să ascultăm discuțiile importante, tata nu s-a sfiit nici față de musafir să ne spună că nu avem la ce căsca gura și că putem ieși la joacă. Am fost indignate cu sora mea mai mică pentru că ne-a făcut de rușine în fața unui astfel de musafir important, care are motocicletă și cască, și după o înțelegere din ochi ne-am hotărât să nu-l ascultăm și să rămânem mai departe prezente, tata
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
făceau asemănător cu bunicul. Când o să crești o să-Ți placă de fiul meu mai mic, care-i un băiat tare frumos, îmi spuse, e doar cu câțiva ani mai mare decât tine, nu preciză câți, cel mare e potrivit pentru sora ta mai mare, dar ea nu vrea să îl cunoască; însă eu mă rușinai pentru aluziile la viitoarele mele iubiri, problemă pe care o consideram una privată și de nediscutat în public, pudoarea mă caracteriza încă din copilărie. Apoi se
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
mare, dar ea nu vrea să îl cunoască; însă eu mă rușinai pentru aluziile la viitoarele mele iubiri, problemă pe care o consideram una privată și de nediscutat în public, pudoarea mă caracteriza încă din copilărie. Apoi se întoarse spre sora mea mai mare și, nedumerit cumva, continuă o temă pe care, se pare că, au început-o încă din casă: de ce nu vii? Nu cred că Ți-e frică, nu ai mai mers niciodată, poți să încerci, dar ea nu
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
întotdeauna ușor de înțeles. Omul își punea casca să plece și atunci mă întrebă pe mine dacă aș vrea să merg cu motocicleta. Eu? Dar e voie pentru copii? Înainte a spus că nu, de aceea m-a deranjat refuzul sorei mele, parcă prin ea m-aș fi împlinit și eu, cum de îmi oferă acum mie această șansă? Nu, cea mică nu poate merge, dar tu ești înăltuță, mai puternică, poți să te Ții să nu cazi, nu mergem mult
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
ești înăltuță, mai puternică, poți să te Ții să nu cazi, nu mergem mult, doar așa, o tură pănâ în deal. Mi-am cerut voie de la mama și m-a lăsat, apoi, precaută și învingătoare oarecum, am întrebat-o pe sora mea mai mare dacă fac bine mergând cu bătrânul... și nu am știut repeta cuvântul acela folosit de ea cu puțin timp în urmă, ea mi-a zis du-te liniștită, dar să ai grijă să nu cazi! M-a
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
lateral și priveam curioasă să văd dacă mă observă copiii din vecini, că doar nu e lucru mic să mergi pe o motocicletă, dar parcă i-a înghițit pământul pe toți. O să le povestim mai târziu, o să fie martore și surorile mele, dar e altceva să te vadă cu ochii lor. Nu Țin minte tot drumul, dar Țin minte că mirosea puternic a ben zină, transpirație și mușama încinsă. Am trecut de case, de grădini și câmp, apoi am ajuns în
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
drumul, mă sprijineam de pământ cu vârful picioarelor în tenișii care abia atingeau Țărâna drumului. Mă Ținea în îm brățișare, capul meu îi ajungea undeva în dreptul pieptului, mi-am dat seama că avea sâni aproape ca o femeie, aproape ca sora mea mai mare care a început să poarte sutien când mergea în oraș. S-a descheiat la cămașă spunând că e foarte caldă ziua asta, fața mi-era printre firele de păr umede și lungi de pe piept, îmi masa ceafa
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
va întâmpla lucrul acela vom avea cățeluși, îmi amintii că se mai vorbea despre nu știu care fată că a fost făcută de rușine de un oarecare bărbat, taină pentru mine privind felul întâmplării, apoi îmi dădui seama de ce nu a vrut sora mea să meargă cu motocicleta, poate a simțit că bărbatul acesta ar putea-o face de rușine, bătrân libidinos, mi-am zis. Poate vine cineva pe drum și scap de aici, m-am gândit, ba nu, dacă vine cineva poate
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
o vîrstă înaintată cît intensitatea legăturii care exista între model și fotograful-autor. Că muzele lui Dogdson au fost "copii" se datorează nu presupuselor înclinații pedofile ale matematicianului scriitor, cît faptului că el, al treilea în șiragul celor zece frați și surori, fusese obișnuit să "dirijeze" ceata. Dogdson sosește la Oxford în 1850. În răstimpul celor 27 de ani petrecuți acolo, a fost student, profesor de matematici, rector și diacon. Acolo i-a și întîlnit pe Liddels; tatăl Alicei era la acea
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
pune ei oare pe citit? l Și, dacă tot am vorbit de cotidiane, în Cotidianul din 23 februarie, Elena Vlădăreanu întreprinde și ea o anchetă pe tema Lupilor tineri ai criticii literare. Răspund cîțiva pui de lup, Luminița Marcu, Simona Sora, Marius Chivu, Raluca Dună, Bogdan Alexandru Stănescu, Andrei Terian, Mihai Iovănel. Sînt de acord cu Luminița Marcu: "Critica literară este un mod dacă nu de a face literatură, atunci de a scrie despre lumea din jur". Și cu Andrei Terian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
Marilyn Monroe. Ludică, frivolă, într-un fel, îl provoacă, îl seduce pe Werther. O vede el chiar pe ea? Sau proiecția lui ideală, dragostea absolută împrumută acum chipul ei. Pleacă la bal amîndoi și aud în urma lor oftatul lui Sophie, sora Charlottei. Îl place pe Werther... Dansează, se amestecă cu celelalte perechi, senzualitatea este introdusă ușor. Ca și jocul seducției cu arta lui cu tot. După preludii variate, Werther încearcă să o sărute. Pare că reușește. Brusc, Charlotte se îndepărtează. Nu
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]