922 matches
-
ia În publicistica jurnalieră românească (reviste onorabile sunt; puține, dar sunt) este - să nu ocolim cuvântul - respingătoare. Lecțiile de libertate pe care le oferă Eugen Barbu, Eugen Florescu, Ilie Purcaru, Corneliu Vadim Tudor și alții ca ei, unii proprietari de sordide reviste particulare, sunt făcute să te scârbească pentru totdeauna de vorbele pompoase. Nicky dragă, am citit - era pe masa lui Bernard - nuvela ta, Trenciul. E cutremurătoare. Eu sunt acum cam izolat (nu peste măsură, dar cam așa...); oricum, până Îți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lingă curul.” Sau: „Măgarul! I-am citit toate cărțile, i-am telefonat după asta, i-am vorbit despre ele, am scris. El, despre ale mele? Nimic. Bineînțeles, asta ultima, cu sublimul, n-am citit-o. Dacă ar fi scris despre sordid, da. Dar sublimul... Cu durerile mele, cu frigul din casă? Nu puteam. În fiecare an, ne binecuvântează cu un op! Ba despre estetica salatei de boeuf, ba Kant pentru elevi, Hegel pentru studenți și Descartes pentru virgine. Slujba slujbă, drujba
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări, stratificată și „patinată”. O descendență bastardă, batjocorind, s-ar zice, clasica frumusețe elină, pe care o visează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
decât o ultimă fracțiune până la ambigua eliberare. Lunecarea, adică, „Într-un teritoriu unde nu ajungea nimeni, teritoriu interzis, descompunerea singurătății absolute... golul care se cască uneori timp de o secundă dincolo de orice ideal.” Cerebrala, pasionala Claudine nu poate evita, desigur, sordidul, În aceste clipe de emulație frenetică și excesivă a senzualității. „Un sentiment al propriei josnicii, atmosfera trecutului.” Ezitarea nu vine, Însă, decât pentru o fracțiune, doar atât. Ajutor nu mai poate veni decât de la soțul neștiutor și neajutorat, de prea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Auzim «Flacăra» și uităm ce înseamnă Flacăra.” Proclamând intenția de a face ca F. să devină o revistă ardentă, „o adevărată flacără”, Adrian Păunescu înregistra necesitatea militantismului, dar preciza: „Vom fi militanți, dar nu vom îmbrăca în nici un caz cămașa sordidă a formalismului așa-zis militant. Vom milita pentru nou, pentru progres.” În sprijinul legitimității noilor obiective ale revistei era invocată, nu fără abilitate, autoritatea liderului partidului și statului comunist, Nicolae Ceaușescu, ale cărui benedicțiune și îndemn erau citate în final
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
romanul românesc. După personaje precum Elena, Sașa Comăneșteanu, Chiajna și Vitoria Lipan, după Matilda lui Victor Petrini și Vica Delcă, seria Marilenelor lui D. conține, practic, toate vârstele și mediile noastre de viață: satul iremediabil alterat și ruinat, mahalaua colectivismului sordid și coagulat exclusiv de viciul deriziunii, snobimea nudistă de la Vama Veche, mimând occidentalismul nonșalant, putreziciunea funcționărească, debusolarea acneic-alcoolică a adolescenților de bani gata post ’89. Crunt lexical (scriitorul este un formidabil burete absorbant al limbajelor argotice, adevărată „probă de microfon
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
e folosită de autor ca materie poetică de mâna a doua, adică prin intermediul unui travesti epic parodic. Personajele și poveștile lor, desfășurate într-un Iași carnavalesc, au o savoare deosebită, poeziei îi priește de minune ancorarea într-un real concret, sordid, în materia stufoasă a realității, pe care știe să o ridice, prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens tulburătoare și în zona tragicului absurd. Culegerile de articole și eseuri Apocalipsa de carton (1993
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
a notației autobiografice, a tristeților provinciale, totul privit din perspectiva epatantă a boemului, a „poetului blestemat”: „Pe strada Griviței, /poetul renegat de intelectuali / colindă toate străzile și se salută / cu hingheri, căruțași și hamali”. Mediul surprins de el e cârciuma sordidă, unde „Toți bețivanii sunt murdari, soioși / Toți poeții au păduchi și sunt pletoși”. Mesajul tânărului scriitor e limpede: poeziile nu se mai scriu pe mătase și în odăi de lux, ci „Le urli când te întorci beat, târziu, sau în
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
a doua sînt chiar musulmanii Înșiși: aflat În excursie În Thailanda, pentru a-și Începe lucrul la carte, Houellebecq constată mulțimea turiștilor arabi veniți la “tratament”. Dintr-o dată austeritatea regimului lor de viață i se pare o mare ipocrizie. Cinismul sordid al unora dintre afirmațiile lui Houellebecq este desigur voluntar. Nu se poate omite Însă o remarcă esențială: atitudinea reprobabilă a autorului este o reacție (a cărei formă de manifestare se află la latitudinea subiectului...) la aseptizarea vieții, mentalității, discursului oficial
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al lui Marie Darrieussecq din Schimbarea la trup - sau prin apelul la decalări repetate, puțin perceptibile, un glissando reflexiv, ca la Camille Laurens. Conviețuirea cu sine este de acum dramatică, dacă nu retezată În mod tragic. Cadrul poate fi domestic, sordid sau luxos, dar mai ales burghez: moment În care burghezia Întragă este pusă În chestiune, filistină și avară, Înșelată mereu de societatea spectacolului regizat de un Sistem inexpugnabil și parșiv. În vreme ce burghezul juisează la comandă, alienat, adevăratul sine nu poate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
foaie de hârtie 15 adjective legate de organizația din care fac parte. Cei în cauză au notat trei categorii de adjective, pornind de la afirmația „Organizația mea este...”: adjective negative, critice sau ostile: dezinteresată, închisă, rigidă, conformistă, haotică, autoritară, săracă, nemotivantă, sordidă, dezorganizată, haotică, nevalorizantă, pesimistă, neimplicată, conflictuală, ineficientă, neprofesionistă, delăsătoare, înceată, hiperbirocratică, neinteresată de oameni etc. adjective neutre din punctul de vedere al încărcăturii emoționale: interesantă, sistematizată, obiectivă, necesară, medie, profesionistă, mulțumitoare etc. adjective pozitive, afirmative, aprobatoare: novatoare, echilibrată, utilă, activă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
relele lumii filmate prin ochii lui și ai mamei sale, personaj-model. Hârtie igienică (1999) este un volum provocator, trimițând la universul ionescian și, în același timp, conturând o paradigmă proprie. Prin trivial poetul caută purificarea, prin „fișele” sale „clinice” înregistrează sordidul și abjecțiile lumii, rămânând însă un inocent. „Vagabondul” ucide obscenul făcând dintr-un banal centru de panificație un fel de axis mundi. El este pe rând „haiduc”, sinucigaș privind „frânghia de la cer”, cerșetor așteptând în gări trenuri care nu vin
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
cromatizat, cu o muzicalitate elaborată, seducătoare, cu metafore și comparații de o rară expresivitate, ce transpun sugestiv pitorescul exotic și istoric. C. a creat în literatura română un stil propriu, prin îmbinarea expresiilor elegant cizelate cu cele argotice, din medii sordide. Fraza e melopeică, ritmată de armonii interioare, desfășurându-se în cadențe, în largi perioade fluide, muzicale, cu prelungi acorduri. De la concretețea dură a argoului de mahala, naratorul urcă fără efort, cu aceeași forță de sugestie, la expresia rafinată, de mare
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
somnul e purtat prin cimitirul strepezit de gheare”, cerul colcăie „în aburii unui cazan de sânge”. Poezia arată ca o continuă expectorație verbală, descriind zonele imunde din universul înconjurător și validând metaforic o poetică a coșmarului. C. exhibă oribilul și sordidul cu o adevărată voluptate, angajând astfel un denunț extravagant al decrepitudinii vitale, al existenței contemporane maculate, ale cărei mecanisme sociale le contestă cu profund dezgust. SCRIERI: Manual de târâre, pref. Ana Blandiana, Oradea, 1992; Țara nimănui, Oradea, 1993; Fosforescența putregaiului
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
dezrădăcinarea, exploatată deopotrivă de sămănătoriști și poporaniști. Dar mahalaua, lume la care se vor raporta și I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Eugen Barbu ș.a., precum și victima ei (o fată de la țară ajunsă curtezana cartierului, înrădăcinată, până la autocondamnare, în acest loc sordid) sunt privite fără lirism, într-un „film” cu derulare alertă, cu secvențe abrupte, de o țipătoare concretețe senzorială. Vocea autorului pus pe filosofare sceptică rostește panseuri fals compasive. Cazuistica aceasta se dovedește un suport inadecvat pentru ideea de predestinare, agitată
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
și merge în spatele lui precum o fantomă, o umbră, un dublu, ca ceva care vi se lipește de piele (ca o spadă)602, parte obscură pe care am vrea să o refulăm. El îi destăinuiește prima tentație: cea a hanului sordid, murdar, cu un aer duhnitor, unde aluneci pe gunoaie, un loc rușinos.603 Tentația murdăriei, a regresiunii, chiar a animalității - să trăiești ca un porc - este fără încetare legată la Kafka, de această dorință de ospitalitate cu un erotism vinovat
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ascunzându-și privirile, visând la altceva și "abia" dacă observă mângâierile copiilor. Claude David, care reamintește că, scriind acest fragment, Kafka este la câteva luni de probabila sa căsătorie, se întreabă dacă nu cumva căsătoria nu se identifică cu hanul sordid (este cel mai probabil, după el) sau cu ferma. Este sigur, în orice caz, căsătoria readuce problema ospitalității, faptul de a fi primit, acceptat într-o comunitate, de a-ți găsi locul acolo și această idee reactualizează problema mai arhaică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de voi [...] Bucurați-vă de asta cum veți putea!" Este limba evreilor din Est cu desaga lor murdară, oameni certăreți, necredincioși, persecutați, hoți dar care formează o comunitate 614. O evidentă nostalgie e manifestată pentru acest gen de personaje triviale, sordide, incapabile de a trăi cumsecade și care sunt opusul evreului din Vest din care Kafka face parte. Primul posedă ceea ce ceilalți, cei civilizați au pierdut, o forțo de existență care înglobează toate instinctele și a căror murdărie aproape animalică atestă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Capitalei. În acest scop, a trecut prin consiliu o hotărâre care-i obliga pe bucureșteni - firmele și locuitorii - să spele o dată pe săptămână trotuarele din fața casei sau a locului de muncă. Era un prim pas spre eliminarea aspectului de mahala sordidă caracteristic unei bune părți a ariei geografice numite pe vremuri "Micul Paris", iar mai apoi "Ceaușima". Las deoparte faptul că niște oameni maturi trebuie împinși cu forța să mențină curățenia sub propriile ferestre. Civilizația n-a fost niciodată punctul nostru
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
soarta evreilor de acolo nu îi e prea familiară), Ariel vrea să revină pe pământul natal, dar nu pentru a fi polonez, ci european. Până atunci mediul familiar lui este un mall sărăcăcios care conține o cornucopie de etnii. E sordid, dar nu lipsit de umor și de situații luate parcă din Moličre. Drama identității protagonistului și a reperelor care o definesc însă nu se estompează. Nu e un film care să îți propună o perspectivă nemaivăzută, ci unul care îți
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
bine dispus, îi întîmpina pe participanți, îi adresa fiecăruia o vorbă de bun venit, îl conducea la locul lui: părea foarte fericit. Era primul lui caz de crimă și îl rezolvase în mai puțin de-o săptămînă: în această poveste sordidă și banală, el era singurul erou adevărat. Aișa se ghemuise pe un scaun, vizibil copleșită, cu chipul încadrat de părul negru; abia dacă s-a uitat la mine cînd am sosit; privirea ei evita ostentativ colțul în care se afla
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
Dinescu reprezintă un pericol potențial pentru orice minte întunecată. El e întruparea lui Ariel într-o lume dominată de murdăria și vulgaritatea lui Caliban. Partidul România Mare nu-și exhibă pentru prima oară atitudinile huliganice. Lăsând deoparte limbajul de mahala sordidă al gazetei conduse de Vadim Tudor, e cazul să reamintim amenințările cu moartea și pogromurile promise de cel care se crede mântuitorul neamului ("Lista rușinii"). Luați de val, n-ar trebui să uităm nici poziția liderilor "României Mari" în timpul ultimei
Linșați-l pe Dinescu! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16605_a_17930]
-
cu el. I-am refăcut, într-un fel, și eu chipul de-a lungul timpului din multe povești depănate de Tompa Gabor, unul dintre ucenicii și "frații" săi întru creație, dar și din cele povestite de Doina Levința în compartimentul sordid al unui tren de noapte de la Piatra-Neamț. Regret că din nenumăratele cărți publicate în limba maghiară, unele special pentru acest eveniment, pe nici una nu am regăsit-o tradusă și în românește pentru ca și oamenii noștri de teatru să aibă acces
Frunze de toamnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16617_a_17942]
-
despre dinamicul primar Traian Băsescu în război cu buticurile improvizate și cîinii vagabonzi, despre Hagi, “Maradona al românilor”, ori amănunte despre cuplul Ceaușescu, “ctitorul” Bucureștiului desfigurat. Remarcabilă este capacitatea lui Lionel Bourg de a reuni toate aspectele unei realități mizere, sordide, descompuse, nu pentru a întocmi un rechizitoriu, ci pentru a se situa față de o lume parcă suprareală cu un punct de vedere intens nonconformist. Cenușiul, vidul, ruina, sărăcia, mizeria, oboseala, infirmitatea, boala, resemnarea, singurătatea sînt aspectele care dau coerența unei
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
Ultimul este sursa unui nou scandal pentru că investighează lumea hedonistă a demimondenelor și escapadele acestora. Gustave Flaubert admiră multiplele fațete ale talentului lui Zola și îl felicită din nou. Adversarii îl acuză că este un scriitor « pornografic », compromis de « gustul sordidului și al detaliului grosolan ». Publicul însă se luptă pentru exemplarele din "Nana", care devine un imens succes în librăriile din Franța și din străinătate. Tot timpul consecvent în eforturile sale, Émile Zola publică din 1882 până în 1884 cinci noi romane
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]