1,076 matches
-
din curiozitate sau din cine știe ce motiv, se rătăcea-n odaia ei, Mașa Îl așeza cât mai departe de canapea. Totuși, mirosul iute ce emana de-acolo Îi determina pe rarii ei vizitatori să tragă cu ochiul spre respectivul loc intim, sortit odihnei trupului și desfătării. Poate că Înseși coșmarurile ce-o bântuiau la fiecare sfârșit de lună Își aveau izvorul În grămada de boarfe mucegăite și pline de păianjeni ce putrezea sub pat... Noaptea demonii căutau murdăria. Unde vedeau un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
manetele de comandă pentru ca noi ceilalți să putem fi scutiți de această corvoadă..." Hedrock-Neelan se opri aici, cu un fel de greață pînă în adîncul sufletului: ― Doamne, ce copii au putut să fie! mormăi el cu vocea răgușită. Copii mari sortiți pieirii! Iar după o clipă se gîndi: "Va să zică Greer era omul bun la toate. Atunci nu mă mir că n-avea nici măcar cunoștințe științifice elementare". Dădu să citească mai departe, dar o clipă Hedrock își descătușă eul din acea conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
prea discută între ei despre moarte și treaba lor. Despre invocațiile mele și despre aparițiile Zenobiei am avut pe atunci chiar naivitatea să scriu un fel de carte presărată pe alocuri cu mici teorii, mă rog, era de la bun început sortită eșecului, poate de asta am și scris-o : în ciuda câtorva plăcute fragmente litherare și a câtorva sentințe culthurale, esențialul refuza să se exprime altfel decât în fapte simple care păreau, după obiceiul lor, cam trase de păr, așa cum par și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
l-ai dezbrăca de haine? Pentru ființa asta ștearsă băteai străzile de nebună, doar-doar l-ai putea întâlni? - Povestea cu ramura înnegrită... - Da... te uiți acum la individul vulgar, îngrozitor de banal, cu ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru, printre femeile proaste, da’ proaste rău, aș fi în frunte... Mă mângâia, ciupindu-mi în glumă sfârcurile și lobul urechilor, era foarte bronzată, doar sânii se desenau ca două cupe albe și-un triunghi alb, unde a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Porfirici pare perfect la curent cu situația ta, chiar psihologică; îți vorbește pe ton încurajator și didactic: — Primul lucru pe care nu trebuie să-l pierdem niciodată din vedere este următorul: poliția este marea forță unificatoare într-o lume altminteri sortită dezagregării. E natural ca polițiile unor regimuri diferite, chiar opuse, să descopere interese comune în vederea cărora pot colabora în domeniul circulației cărților... — Se va ajunge la uniformizarea metodelor de cenzură ale diferitelor regimuri? — Nu la uniformizarea lor, ci la crearea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
patru etaje intrat În reabilitare de fațadă. Nu mă cunoașteți neam, așa cum spunea acela care a fost socră-miu, Dumnezeu să-l ierte. Trei pahare se Înclină spre podeaua bodegii, spre pomenirea celui decedat. Sandu oftează ca profesorul aflat În fața elevilor sortiți prematur, dar iremediabil, repetenției: Vă mai dau un indiciu, fiindcă-mi sunteți simpatici foc și n-aș renunța la voi nici pe o insulă pustie, dacă nu vă aveați bine cu mine nici nu vă mai băgam În seamă, mă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din el. Cel puțin, acum, situația era clară, flagelul privea pe toată lumea. Noi toți, în mijlocul detunăturilor care se auzeau la porțile orașului, a ștampilelor care ne pecetluiau viața sau decesul, în mijlocul incendiilor și al fișelor, al teroarei și al formalităților, sortiți unei morți infame, dar trecute într-un registru, printre valurile de fum înspăimântătoare și clopoțelul liniștit al ambulanțelor, ne hrăneam cu aceeași pâine de exil, așteptând fără să știm aceeași revedere și aceeași pace răscolitoare. Iubirea noastră fără îndoială era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cuprins de oboseală. De cele mai multe ori i se Înfățișau În somn femei, predominau visele erotice, Însoțite, unele, de juisări nocturne, o plăcere urmată de o stare de inconfort fizic și psihic, la trezire. Chilotul era Îmbibat de sămînța revărsată zadarnic, sortită, parcă, să nu afle vreodată uterul potrivit. Iubit. Thomas mergea la duș, jetul ducea sub pardoseală nenorocoșii urmași invizibili, o mîzgă diluată ce avea să se piardă, amestecată cu lăturile din bucătării și haznale, În canalul colector al orașului. Hrană
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nicăieri, la Începuturi, nu s-a vorbit despre plăcere, aceasta probabil că fusese mai tîrziu sădită În om, de către vreun demon neștiut. Perversiunile răscoleau instinctul uneori adormit; Într-un extaz de cîteva clipe, bărbatul risipea o sămînță tot mai rar sortită procreației. Protecție, sex oral, anal, protecție, mai ales, se ivise o boală nimicitoare: În jurnale, reviste, la TV, numai Îndemnuri la grijă: amorul se dovedea un mare pericol, putea chiar să distrugă omenirea; ciocnirea Pămîntului cu o cometă era o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ce pot să fac eu? și-a zis a doua zi. Și a scăpat. A fost, apoi, preocupat cîteva minute de soarta micilor arieni. Cine știe, de fapt, despre ce e vorba, anticarul mereu pune de la el... Omenirea, oricum, e sortită metisării... Nici negru pur nu va mai exista cîndva... Chinezii, rasa galbenă... M-am tîmpit... Astea sînt grijile mele?! A rîs și a scăpat și de puii de arieni... PÎnă seara. A mers la un internet café, s-a uitat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
toate; acum vroia pedeapsă! Pentru toată suflarea! Și pentru prunci: toți destrăbălații lumii fuseseră și ei, cîndva, În leagăn, inocenți, mirosind a lapte, și ce ieșise din ei! Urmașii lui Thomas, arieni, nearieni, puri, impuri, erau, cu părinte cu tot, sortiți focului, nici măcar Papa nu avea cum să scape, pentru că Antonia, În ultima vreme, nu mai avea Încredere În nimeni. Thomas era Îngăduitor, Rusoaica Își ridica glasul În pustiu, parcă mai nebună - de la o zi la alta -, sau mai sfîntă, cine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
două familii nu-și mai vorbeau de când tata, care era mare amator de chilipiruri, îi vânduse contelui patru scaune Chippendale care s-au dovedit a fi imitații. Afacerea Scaunelor - cum fusese botezată de ziarul local - era o dispută tipic englezească, sortită să nu fie soluționată niciodată. Deși scaunele fuseseră înapoiate, iar tata returnase banii și-i ceruse în scris scuze contelui furios, spunând că fusese păcălit de furnizori, acesta refuzase să-l creadă. A dat de înțeles că nu are încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
iubiți o brută, un mincinos patologic și un Don Juan cu o nevastă à la Glenn Close. Apoi, cireașa de pe tort, m-am culcat cu fostul iubit al prietenei celei mai bune, care a dispărut ca măgarul în ceață. Eram sortită vieții solitare - ei bine, cel puțin în următoarea săptămână și ceva. Am încercat să fiu optimistă. În cele din urmă, Julie și cu mine ne vom împăca- într-o bună zi, va dori să împrumute, din nou, compleul acela Versace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
după versiunea acestuia, completând-o cu noi reflecții. (Pentru orice traducător care, nemărgindindu-se să-și facă doar meseria, ci se și caută în cărțile traduse, ca să le rescrie și să și le asimileze în propria-i, riscând termenul, visceralitate spirituală, sortită însă mai totdeauna anonimatului, cazul acesta e de-a dreptul extraordinar, dacă nu chiar unicat, cel puțin în literatura modernă: a te retraduce tu pe tine însuți, a te reconstitui într-un al doilea original mediat, nu reprezintă un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dorința de-a sporovăi cu portăreasa. „Ea e, da, ea e - își spuse el mai departe -, ea e, este chiar ea, e cea pe care-o căutam de mulți ani, chiar fără să știu; e cea care mă căuta. Eram sortiți unul altuia într-o armonie prestabilită; suntem două monade reciproc complementare. Familia este adevărata celulă socială. Iar eu nu sunt altceva decât o moleculă. Ce poetică e știința! Maică, maica mea, iată-l pe fiul tău: sfătuiește-mă din ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit. Omul este atunci târât prin pulbere, Împroșcat cu insulte, sortit unui iad al cărui foc Îi va aduce În vecii vecilor aminte de lucirea roșiatică a vinului ispititor. Dintr-o asemenea pățanie avea să se nască manuscrisul Rubaiatelor, În vara anului 1072. Omar Khayyam are douăzeci și patru de ani și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Se convenise ca, dacă la ora cinci poziția va fi fost cucerită, operațiunile să fie purtate În mai multe puncte ale frontului, pentru a-l Împiedica pe inamic să-și degajeze trupele În vederea contraatacului. Dar, din primele minute, Încercarea păru sortită eșecului: un baraj de foc Întâmpină prima ieșire, condusă de Moore, Baskerville și aproape șaizeci de alți voluntari. În chip vizibil, inamicul nu fusese surprins În vreun fel. Să-l fi informat vreun spion despre pregătirile noastre? Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tînjește spre alta, se resoarbe spre ea. El nu va cădea În robia labirintului,” dar nici nu e liber să rămînă vreodată pe loc. Îl fascinează ceea ce urmează să se Întîmple. Și, Într-un fel, e fericit. E un erou sortit sa părăsească, un erou de acțiune; n-are vreme să-și contemple faptele. Dar, poate, n-ar trebui să-l judec prin prisma sensibilității mele retractile, care se teme să piardă ceea ce venețienii numesc la terra ferma, pămîntul sigur. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nimic din acestea nu lipsea grecilor În realitate, numai că În Hiperboreea ele nu expirau niciodată... Două fecioare hiperboreene erau Înmormîntate la Delfi unde au adus obiectele sacre ale cultului lui Apolo și au murit În sanctuar. Sufletele lor transparente, sortite să trăiască Într-o eternă auroră, s-au stins În crepusculul care Înroșea pădurea În dreptul fîntînii Castalia... Cum zice Hegel, zilele frumoase ale artei eline au trecut. Dar nu și fascinația țărmurilor unde lumina e singura religie. Camoens, naufragiat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
romanului de față - Adrian Lustig, pentru cine a uitat - s-a hotărât să dea cuvântul personajelor sale, ca să-și spună părerea despre felul în care au fost prezentate. Părerea lui Lionel Ăsta am fost eu: un om singur pe lume. Sortit să rămână anonim. Și dacă nu ne duceam toți trei, ca proștii, să ne ghicească Esmé viitorul, eram și azi un no name. Un no name francez, în cel mai bun caz. Ceea ce n-ar fi schimbat prea mult datele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în jos Sus, chirurgii cos morții cu ață, Jos, noi le punem cearșaful pe față. Rude fierbinți, contra cost, ne-nsoțesc. La morți luăm ortul, viii plătesc! Viața ne este o stare de grație! Un joc cu potul numit satisfacție! Guvernanții sortiți mereu să se schimbe Hoitul pe la noi în curând o să-și plimbe. Când sănătatea pe chip le plesnește Boala îi săpă adânc, voinicește. Cu mâna întinsă și la vii și la morți Ne supunem cu toții aceleiași sorți. De la viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
caz, să îi salvez pe ei cu prețul vieții mele? Sau îi voi părăsi pentru a mă salva pe mine? Voi mai trăi să fac decizia asta sau îmi voi da seama încă de la începutul eșecului că încercarea mea este sortită nereușitei și îmi voi pune capăt zilelor? Mă vor considera laș în cazul ăsta? Nu pot suporta nici gândul că mă vor considera laș, nici că nu voi putea îndura responsabilitatea morților ce vor urma. M-am pripit. Acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
boxa acuzaților. Acum ajunsese el însuși în boxă și i se părea aproape imposibil să se adapteze acestei noi condiții și toate încercările lui de a se apropia de tovarășii săi dăduseră greș, pentru că îi privise tot timpul ca fiind sortiți prin natura lor să ajungă, mai curând sau mai târziu, pe mâna justiției ca urmare a unui furt, a unei datorii neachitate sau a unui viol, pe când el însuși ajunsese aici dintr-o greșeală. Prin urmare ar fi fost normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-acea clipă; că toate ciocârliile, unind a lor aripă, n-ar izbuti un cântec cum gura ta cânta; văpăi înfloritoare în mine suceau cheia luminii ce mă suie în sferele înalte, credeam că ești un înger, dar tu erai femeia sortită să trăiască în rând cu celelalte; în vis te-ntruchipasem asemeni veșniciei, frumosul ce nu moare, izvorul fericirii... ce sfântă e logodna și floarea cununiei când sunt înfățișarea resurselor iubirii!.. 4. Cristalizarea iubirii Sărutul meu fierbinte și-atât de îndelung
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
beată. Sau, idealul, că nu eram umflată de cocaină. Sunt mult prea tânără ca să fiu marginalizată în felul ăsta îngrozitor, mă gândeam cu amărăciune. Toată viața mă simțisem lăsată pe dinafară, iar acum chiar așa ajunsesem. Disperată, într-o încercare, sortită eșecului, de a fi normală, am început să discut, forțat, cu Chris. Dar gestul meu nu păcălea pe nimeni. Mai ales pe mine. Tot localul era dezinhibat, liber, tânăr, animat și colorat. Cu excepția mesei noastre. Cu ochii minții, vedeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]