19,854 matches
-
și fericită. CÎnd mă pune cineva să-i povestesc ceva din copilăria mea, ăsta e episodul despre care vorbesc, pur și simplu pentru a arăta că eram niște ființe cît se poate de normale. Nu mai e nevoie să spun, sosirea acestei hîrtii proaspete pe care nu se căcase, nu se pișase și nu făcuse nimic nimeni, n-a avut tocmai darul de a-mi potoli pofta, așa că probabil, imediat ce am fost În stare să merg de-a bușilea, bălăbănindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Își spuse Rowe. Doar nu-și Închipuie că...“ — Aveți ceva Împotrivă dacă mă duc pînă la closet? Întrebă Rowe cu glas tare. Nu mă simt bine deloc. SÎnt de părere că nimeni nu trebuie să părăsească această Încăpere pînă la sosirea poliției, vorbi domnișoara Pantil. — Cred că te-ai putea duce, Însoțit de cineva, Își dădu cu părerea Hilfe. De formă, firește. Dar domnișoara Pantil nu se lăsă: — Ce rost are să ne ascundem după deget? Al cui era briceagul? Domnule Newey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întrebă Johns, ațîțat. Te deranjează dacă-mi aprind o țigară? Stai, dă-mi voie să-ți iau tava... Johns vărsă puțină cafea pe cuvertura patului. Știi? urmă el, s-a făcut o asemenea afirmație acum vreo trei luni. Îndată după sosirea dumitale... O să-ți caut ziarul de atunci. Doctorul Forester are o colecție din The Times. Se spune acolo că timp de cîteva ore au dispărut niște documente. Se Înțelege că autoritățile au Încercat să mușamalizeze afacerea, pretinzînd că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ușă. Am întors paginile. Restul albumului, cum am anticipat, descria cursul propriului mei accident și recuperarea. De la prima fotografie, care mă înfățișa fiind transportat în secția accidente a spitalului din Ashford, mi-am dat seama că Vaughan fusese acolo la sosirea mea - mai târziu am aflat că asculta transmisiile ambulanțelor pe lungimea de bandă VHF a radioului din mașina sa. Succesiunea de imagini înregistra mai degrabă povestea lui Vaughan decât a mea, mai mult peisajul și preocupările fotografului decât cele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am petrecut dimineața pe străzile de acces ale aeroportului. Din parcările benzinăriilor de pe Western Avenue am privit mașinile care veneau. Apoi m-am plimbat pe lângă platforma de observare a Terminalului Oceanic, în speranța că-l voi surprinde pe Vaughan filmând sosirea vreunei vedete de muzică pop sau a vreunui politician. În depărtare, traficul se mișca lent de-a lungul punții descoperite a podului rutier. Din cine știe ce motiv, mi-a venit în minte cum Catherine spusese odată că nu va fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
așa cum o face schimbarea puterii la vârf. În calitate de președinte este probabil ca Băsescu să numească noul guvern. Acest fost căpitan de marină transformat în politician pare bine plasat pentru a conduce România spre destinația sa europeană la data programată a sosirii, 2007, simultan cu Bulgaria.” (R.P., în articolul „«Sega»: «La revede, domnule Năstase !»”, în „Evenimentul zilei” , Nr. 3947, 16 decembrie 2004, p.8). În contrast cu «creșterea imaginii» a domnului Băsescu, este cea a domnului Ion Iliescu, care în urma decorării lui Corneliu Vadim
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
unei mișcări populare, poziția bolșevicilor era una fragilă (reprezentând doar o minoritate în țară). De aceea, opoziția contrarevoluționară a ripostat cu o armată a „rușilor albi” (500000 de oameni), asediind la sfârșitul anului 1918 Petrogradul. Aceste trupe „sunt întărite de sosirea soldaților francezi, englezi și japonezi. Englezii și francezii nu iartă bolșevicilor că au semnat o pace separată și că au refuzat să își asume datoriile Rusiei imperiale și se tem de extinderea revoluției bolșevice în Europa occidentală; japonezii, la rândul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pretextul că Rădescu a dat ordin să se tragă în manifestanți (în realitate a fost vorba de o provocare bine organizată de sovietici și comuniști), A.Î. Vâșinski, venit la București (27 februarie 1945), a cerut imediata înlocuire a generalului. Sosirea emisarului lui Stalin este dovada cea mai elocventă a slăbiciunii comuniștilor, incapabili să ia puterea fără ajutorul lui «Big Brother». Două au fost rațiunile care l-au determinat pe rege să cedeze: promisiunea restituirii Transilvaniei de Nord (aflată sub dominație
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
narațiune ce tinde să se structureze ca o operație logică, o figură geometrică, sau o partidă de șah. Dacă am încerca aproximarea numelor proprii, părintele cel mai ilustru al acestui mod de a povesti ar fi Poe și punctul de sosire cel mai deplin și actual Borges. Între aceste două nume, îndepărtate între ele, îi putem situa pe autorii care tind să filtreze emoțiile cele mai romanești, într-o climă mentală de abstracție rarefiată, garnisită adesea cu afectări erudite. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de mai sus înseamnă că privind atent, în locul „identificării în alte euri“, găsești o grilă de parcursuri obligatorii, care e adevărata mașină generativă a cărții, pe tipul de aliterații propuse de Raymond Roussel ca punct de plecare și punct de sosire în operațiile sale romanești. Ajungem astfel la întrebarea nr. 2: de ce chiar zece romane? Răspunsul este evident și îl dai chiar tu cu câteva rânduri mai înainte: „trebuia fixată o limită convențională“; puteam opta pentru douăzeci, șapte, sau șaptezeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a te prinde în povestire, fără ca să-ți dai seama: o cursă. Sau poate că autorul e încă nedecis, cum pe de altă parte și tu, cititorule, nu ești foarte sigur de ce ți-ar face mai mare plăcere să citești: sosirea într-o gară veche, ce-ți dă senzația unei reveniri, a reocupării timpului și locurilor pierdute, sau o fulgerare de lumini și sunete, ce ți-ar da senzația de a fi viu. S-ar putea ca ochii mei, miopi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu rotile ar exprima tot un refuz interior, ca și cum acel bagaj dezinvolt ar constitui pentru mine o greutate ingrată și extenuantă. Ceva trebuie că mi-a mers de-a-ndoaselea: o indicație greșită, o întârziere, o legătură feroviară pierdută; poate că la sosire ar fi trebuit să întâlnesc pe cineva, probabil în legătură cu valiza asta, care pare să mă preocupe așa de mult, nu e clar dacă de teamă să n-o pierd, sau pentru că abia aștept să scap de ea. Ce e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Te concentrezi asupra lecturii, încercând să transferi așteptarea Ludmilei asupra cărții, sperând s-o vezi venind spre tine din paginile cărții. Dar nu reușești să mai citești, romanul rămâne blocat la pagina pe care o ai sub ochi, de parcă numai sosirea Ludmilei ar putea să repună în mișcare lanțul de evenimente. Cineva te cheamă. Chelnerul repetă numele tău umblând printre măsuțe. Ridică-te, ești chemat la telefon. E Ludmila? Ea e. — Îți spun mai târziu. Acum nu pot veni. Ascultă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
izolate, în care să se exprime acel adevăr neștiut încă, și din care sistemul electronic, inversând propriul program; va scoate cartea, cartea mea. A apărut sora acelei Lotaria care scrie o lucrare despre mine. A venit fără a-și anunța sosirea ca și cum ar fi trecut pe aici din întâmplare. A spus: — Sunt Ludmila. Am citit toate romanele dumneavoastră. Știind că nu voia să-i cunoască personal pe autori, m-am mirat s-o văd. A spus că sora ei avea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Porfirici, una dintre persoanele cele mai fine din punct de vedere intelectual din Ircania, care deține pe merit funcția de Director General al Arhivelor Poliției Statului. El a fost prima persoană pe care ai primit ordin s-o contactezi, după sosirea în Ircania, în misiunea încredințată de înalta autoritate ataguitană. Te-a întâmpinat în primitoarele săli ale bibliotecii secției sale, „cea mai completă și adusă la zi din Ircania“, - cum ți-a spus imediat - „unde cărțile confiscate sunt clasificate, catalogate, microfilmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dacă vouă nu vă trebuie mai nimic ca să vă puneți în mișcare imaginația, mie îmi trebuie și mai puțin: promisiunea lecturii. Pentru mine, în schimb, finalul contează - spune un al șaptelea -, dar finalul adevărat, ultim, ascuns în întuneric, punctul de sosire unde vrea să ne ducă romanul. Și eu, citind, caut niște deschideri - spune el, făcând aluzie la bărbatul cu ochii înroșiți -, dar privirea mea caută printre cuvinte, pentru a încerca să vadă ce se profilează în depărtare, în spațiile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
toți cei de la fermă, dar n-a reușit să obțină alte informații. Nu-l văzuse nimeni și nimeni nu avea nici cea mai vagă idee despre soarta lui. Părea că fusese înghițit de noapte. M-am dus acolo în după-amiaza sosirii mele. Burkhardt era foarte îngrijorat și a încercat să mă asigure că o să apară în curând. Dar nu a fost capabil să-mi ofere o explicație în legătură cu motivul pentru care i-ar fi trecut prin cap să plece fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Makutsi în problemele domnului Letsenyane Badule, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul service-ului Tlokweng Road Speedy Motors și, fără îndoială, unul dintre cei mai buni mecanici din Botswana, se hotărî să-și ducă copii adoptivi proaspăt dobândiți în oraș, la cumpărături. Sosirea lor acasă la el o pusese pe gânduri pe temperamentala lui menajeră, Mma Florence Peko, iar pe el îl aruncase într-o stare de nesiguranță și neliniște care adesea friza panica. Nu în fiecare zi aveai prilejul să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întâlnească bunica, nu credeți? Carla își ridică privirea. — Da, Mma Ramotswe, aveți dreptate. Porni spre Gaborone a doua zi și ajunse acasă seara târziu. Menajera ei, Rose, locuise la ea, ca să să aibă grijă de copii, care dormeau buștean la sosirea lui Mma Ramotswe. Se furișă în camerele lor și le ascultă respirația liniștită și le mirosi sudoarea dulce de copii adormiți. Apoi, sfârșită de oboseală, se rostogoli în pat, văzându-se cu ochii minții încă la volan, cu ochii continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
beznă de nepătruns avea să se abată asupra insulei, ca urmare a rapidului crepuscul ecuatorial, și douăsprezece ore mai tîrziu, la fel de repede și de exact, soarele avea să se ivească Încă o dată dinspre răsărit, auriu, splendid și furios. Și, odată cu sosirea umbrelor, bărbatul se lăsă pe vine, ghemuit În fundul unei peșteri adînci, Închise ochii și adormi. Bărbatul cu pricina nu știuse niciodată cu adevărat cum se numea, unde se născuse ori cine Îi fuseseră părinții. Primele sale amintiri erau legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poate, faptul că personajele sale au avut sau nu o identitate autentică, ci totalitatea ideilor pe care reușea să le transmită cititorilor lui, prin intermediul acelor personaje. - Crezi că Don Quijote era nebun? a Încheiat el, tutuindu-l pentru prima oară de la sosirea sa pe insulă. - Bineînțeles, răspunse Oberlus. - De ce? Pentru că vedea lumea Într-un fel, iar ceilalți Într-altul, sau pentru că rămăsese ancorat Într-un timp trecut, pe care contemporanii săi se Încăpățînau să-l asigure că nu exista... - Nu e oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
armă și se ascundea În vreun colț al insulei, gata să năvălească prin surprindere asupra lui. Era iarăși posibil, iar În asta consta poate cel mai mare risc, ca intenția portughezului să fie aceea de a rămîne ascuns pînă la sosirea unui vapor, arătîndu-se atunci și reușind, de data asta cu ajutorul echipajului de la bord, să dea o lovitură, să-i descopere ascunzătoarea și să-l distrugă. Nu-i rămînea prin urmare altceva de făcut decît să-l caute oriunde s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiind nevoită să Îndure fără să crîcnească cele mai de neconceput vexațiuni, ci că acea fericire izvora din respectivele vexațiuni și din resemnarea cu care Îi plăcea să le Îndure. Cu toate că o durea, trebuia să recunoască față de ea Însăși că sosirea violatorului nu o mai speria, ci că trăia așteptînd-o, la fel cum aștepta cu nerăbdare maltratările și umilințele la care acesta o supunea și că, dacă la un moment dat se revoltase Împotriva lui, acest lucru se Întîmplase pentru că nutrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe culmea falezei pentru a-l Împiedica să urce, aruncînd cu pietre În el, atunci cînd ar fi Încercat s-o facă. Îi blestemă pe englezi, dar și mai mult se blestemă pe sine că se lăsase surprins de neașteptata sosire a navei. Știa dintotdeauna că prima lui obligație era să se asigure, În fiecare dimineață, că nu se zărește nici o pînză la orizont și greșise Într-o privință atît de fundamentală și de simplă. Cu o noapte În urmă, citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amintești de data aia în Missoula când prințesa s-a enervat așa tare c-a mâncat supozitoare Nebalino înfășurate în foiță aurie crezând că sunt ciocolățele Almond Roca? Apropo de perioadele tale de semiconștiență când ai fost declarată moartă la sosire. În brazi cresc conuri de brad. Veverițele și mamiferele de ambe sexe, cât e ziua de lungă, încearcă să și-o tragă. Sau să nască în direct. Sau să-și mănânce puii. Brandy zice: — Seth, dulceață? — Da, mamă. Ceea ce pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]