2,458 matches
-
domină și ne copleșesc. Aurel Covaci le cunoștea cel mai bine, i-a citit primul epitafurile despre care, cu nesăbuință, regretatul Laurențiu Ulici mi-a spus: „Poetul și-a regizat singur moartea". „E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer" Voi încerca acum să deslușesc semnificația „nopților de coșmar", adică a trăirilor din poeziile scrise sau dictate lui Aurel Covaci, câte s-au mai păstrat, din cele două nopți esențiale: Noaptea Sfântului Andrei - 30 noiembrie 1956 și
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
cel pe care îl iubesc. Bogat și sărac. Mă doare haina, mă doare cămașa, Mă doare scutecul, mă doare fașa, Fașa aceasta a fost prima funie Ce m-a sugrumat, dar acum E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer. "Pasărea cu clonț de rubin" - manuscris „Iată, acesta este omul care a văzut Adevărul" Semnificația acestei obsedante imagini am dezlegat-o abia după descoperirea celui de-al doilea set de poezii dictate, iscălite și datate de Nicolae
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
prezentate fără semnificații în alte părți. Le veți citi și veți înțelege disperarea poetului, care, „îngrozit de temnicer", „înainte de gol", „înainte de focul suav, zâmbitor de pistol", se adresează „omului de pe marginea patului", care i-a însoțit „nefericirea nopții de coșmar". Spânzurat cu capul în jos de un iadeș, lasă această ultimă chemare „nu scrisă, ci dictată", țipând în van „ajutor"! Ultimele lui concluzii, concentrate în 13 versuri, i le-a încredințat lui Covaci, poate cu rugămintea de a nu le face
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
lui Prometeu, cu picioarele în cer și capul atingând pământul, adeptul liber și mânat de sacrificiu care dezvăluie oamenilor secretul zeilor și care pentru asta este amenințat cu moartea". Teologul Leonid Uspenski, în cartea cu poeme în proză, zice despre Spânzurat: „Iată, acesta este omul care a văzut Adevărul. O nouă suferință, mai mare decât poate provoca vreodată orice durere omenească.". Nicolae Labiș spune totul despre el și despre epoca celui rău. Prin ultimele lui mesaje mi se confirmă ceea ce aflasem
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
mască și fără mască care contribuie și azi la dezordinea social. Sondând mereu misterul ancestral și idealul clasic al omului, autorul răstălmăcește aparențele pentru a descifra filonul spiritual: ”Vin străbunii,/ Te iau de mână./ Sosit-a clipa,/Nu te speria!// Spânzurată de Cer/ E nădejdea “.( Afecțiune). Scrisă într-un registru patetic a biografiei sale somtuase, poezia “Sub Țibleș “, ne revelează tărâmul fabulous, anistoric, al trăirilor în atingere cu haloul mitului: “Din poza galbenă zâmbește mama,/E gătită de mers la joc
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
ani. Erau acolo ofițeri SS, soldați cu armele pregătite, totul părea macabru-demonic, în toată acea ceremonie sinistră nu era nimic uman. Demonii preluaseră mintea oamenilor ce-și chinuiau semenii, s-a hotărăt ca să fie executați prin spânzurătoare, iar în timp ce erau spânzurați pastorul a observat că acel copil pentru faptul că era subnutrit corpul său nu avea destulă greutate să-l sugrume, practic se zbătea între viață și moarte. Atunci pastorul și-a spus în mintea lui „Dumnezeu nu există, dacă ar
LUMEA SUFERINZILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348413_a_349742]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CU PRUDENȚĂ Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 412 din 16 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Uneori mi se spânzură cuvintele în vârful limbii Aș vrea să-ți spun atâtea dar ce folos că nu te am Te-ascunzi sub fruntea-ți grea, ai ochii ispitiți și-ntunecați Iar eu am rămas cu toarta unui vis ce ieri s-a
CU PRUDENŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345071_a_346400]
-
învoiala cu el. Ai priceput? Suntem firmă privată și actualii patroni n-au milă, dacă nu realizăm numărul de abonamente lunare sau nu aducem venit, suspendă traseul. La naiba, pierdem amândoi, măi Pandele! și n-am de gând să mă spânzur ca fostul patron. În dreptul vagonului, pe peron, se vedea o singură persoană. În jurul ei flori albe zăceau risipite. Ființa se agita frământându-și palmele, legănându-se de pe un picior pe altul și țipa: - Geani, coboară! Geaniii! Coboarăăă! Te rog, Geaniii
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
deosebea cu nimic de cele de până atunci. Începu marșăluitul, îndemnând cu același spor de până ieri. Din depărtări se ițiră niște ruine. Da, se profilau rămășițele unui picior de pod pătând neregulat perspectiva. Prin cine știe ce ironie a sorții, rămăseseră spânzurate de stâlpul de susținere aflat în prelungirea piciorului prăbușit chiar o pereche de hobane... Își imagina că, dacă ar fi bătut vântul, cablurile metalice ar fi cântat hârșâit precum un râs de hienă flămândă... Zori pasul pradă curiozității. O neliniște
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
capul sfetnicului, o cărămidă pe generalul oștirilor și puțin nisip pe umărul Împăratului. - Să nu se mai închine gigantul! țipă Împărăteasa, cu obrajii îmbujorați. Destul, destul! - Să fie jupuit de viu! ordonă un boier. - Să fie jupuit de viu și spânzurat de limbă! urlară alți nobili. - Să fie jupuit de viu, spânzurat de limbă și bătut pe față cu o mie de biciuituri! născociră alți dregători de pe-acolo. Atunci se auzi glasul subțire al zgârcitului de Împărat, țipând: -Ho, no
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
umărul Împăratului. - Să nu se mai închine gigantul! țipă Împărăteasa, cu obrajii îmbujorați. Destul, destul! - Să fie jupuit de viu! ordonă un boier. - Să fie jupuit de viu și spânzurat de limbă! urlară alți nobili. - Să fie jupuit de viu, spânzurat de limbă și bătut pe față cu o mie de biciuituri! născociră alți dregători de pe-acolo. Atunci se auzi glasul subțire al zgârcitului de Împărat, țipând: -Ho, no gata! Și se făcu liniște în sală. Marcel stătea liniștit, de parcă
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
prea subțire pentru a putea fi legat înapoi fără mănuși. Dacă se constată că amprentele sunt ale lui Ortiz, cum cred, nu mai există niciun dubiu. - Și mai e ceva, se amestecă în vorbă și Hoop, varianta aleasă de a spânzura cadavrul pare cel puțin curioasă! Nu era mai simplu să-l arunce peste bord? - Probabil că urmărise să transmită un avertisment cuiva! își dă cu părerea Bllier mai cooperant. Nu m-aș mira să aibă complici și printre pasageri! - Consumatori
DRUMUL APELOR, 19 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376319_a_377648]
-
lăuda că dacă se va dărâma marele Templu el îl va rezidi în trei zile, deci făcuse doar niște promisiuni deșarte și mincinoase și din această cauză a fost ajuns de blestem, căci știm cu toții, blestemat e cel care este spânzurat pe lemn. În fine, noi avem dreptatea legiferată prin cuvântul scripturii, iar el a șters legea instituind o lege cu de la sine putere pe care a intitulat-o: legea iubirii de vrășmași. Dar iubirea de vrășmași chiar de ar putea
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
dojenitor făcând un gest cu mâna. Ai noroc însă că ne știm de multă vreme și n-o să te biciuiesc așa cum meriți. Dar acum să-ți spun și eu ceva la care te rog să reflectezi. Iată: ,,Blestemat este cel spânzurat pe lemn”! Știi tu asta? Insinuiezi că acest învățător care v-a sucit mințile era Mesia! Romanii l-au spânzurat pe lemn, deci a fost blestemat! Iar Mesia nu poate fi blestemat! rosti Anna triumfător. Mesia va avea binecuvântarea tuturor
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
așa cum meriți. Dar acum să-ți spun și eu ceva la care te rog să reflectezi. Iată: ,,Blestemat este cel spânzurat pe lemn”! Știi tu asta? Insinuiezi că acest învățător care v-a sucit mințile era Mesia! Romanii l-au spânzurat pe lemn, deci a fost blestemat! Iar Mesia nu poate fi blestemat! rosti Anna triumfător. Mesia va avea binecuvântarea tuturor, nu crezi? spuse calm și zâmbitor arhiereul. Bătrânul nu se lăsă impresionat însă de cuvintele arhiereului Anna. -Și șarpele de
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
ridicând blestemul morții care căzuse asupra tuturor celor mușcați de șerpi... Deci dacă un șarpe de aramă a fost țintuit pe lemn și a vindecat pe toți cei care priveau către el, cum poți spune luminate că tot ceea ce e spânzurat pe lemn este blestemat? Iar blestemul asupra învățătorului Iisus a fost făcut posibil de niște nelegiuiți mărite arhiereu! Ce este dar blestemul aruncat de niște nelegiuiți asupra unui drept? Arhiereul Anna nu mai zâmbea și se părea că era pe cale
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
umbrită ge cloamba* goronului.Șindrila îi putrezita, spartă ge piatră gin varăLasă ploaia și să scurgă pe pareți gin afară.Ieslea-i goală, numa” lanțu” ruginit-o, așteptândAltă marhă* să ia locul și s-o audă iar mugind.În cui spânzura scorbaciu”* iar pa poliță-un șustăr*S-o țasală vece, ruptă, cu mânerul gin frăgar*.Lâng-obloaca* crepațâtă îi o furca c-un colț rupt,Frunz-uscată ge-astă toamnă, numa bună ge-așcernutîi culcuș cald, la o ciuta, ce-o fătat ge-o zi
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
de-atâtea ploi, Ciulini, rostogolindu-se-n câmpie, Ajunge iarăși, toamna, pe la noi, Cu mere și cu puf de păpădie. Ajunge iar... aroma grea de must Să stâmpere mirosul de pastramă, Dovlecul copt și plin de-atâta gust, Prin trestii, spânzurate peste cramă. Aceeași toamnă... totuși nu-i la fel... Și ne-a surprins, din nou, cu taina ei, Dar o cântăm cu glas de menestrel, Pe frunza, ruginită, de sub tei. Acolo, lângă toamnă, numărăm Bobocii vieții... bogăția muncii, Pentru răsplata
ACOLO, LÂNGĂ TOAMNĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375909_a_377238]
-
în mări de amar, Eu nu cred că cineva trebuie să mă scape, Nu sunt Isusul ce se mișcă pe ape. Ultima verba. Zeul din mine se sfâșie, Privesc la rotitoarele astre, Trec ca soldații cuvintele, râzând și plângând, Se spânzură de zările- albastre. Ce frumoase sunt toamnele pe la noi, Umbre de nori îngână cocorii în zbor, Coroana Carpaților e făcută din carne și os, Din moși și strămoși ce-au murit maiestos. Sunt călător peste vecia de mâine, Migrez într-
PE ULTIMUL DRUM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375951_a_377280]
-
-a Cununia... I-a cerut ca să devină Eparh în a lor Cetate Apoi să se lepede de legile idolatre Văzând că îl tot amână (Elevsie cel refuzat), S-a plâns la tatăl Iulianei, ce-a dus-o la torturat... Au spânzurat-o de cosițe, coastele i le-au străpuns Dar din temnița ' și cuptor, a fost salvată de IISUS ! (Chiar de i s-a tăiat capul), într-un mod Miraculos, Pe mulți i-a dus atunci și astăzi, spre Mântuirea ce
SF. MUCENICA IULIANA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376665_a_377994]
-
2014 Toate Articolele Autorului demonul meu izvoare sacre de cuvinte, spălând misterul din aspre tăceri, cad în cascade de rugi din regretele de până mai ieri. peste filele mele rupte s-au lăsat nori grei de zăpadă, păsările s-au spânzurat de vânt, cuvintele țin locul de spadă. ard silabele grele pe ruguri, mor și se nasc doar urlând, bate vântul, miroase-a iarnă, amintirile tot sângerând. cădelnițează timpul prin noi, ca prin tăcute biserici, sunt pașii toamnei din alte dăți
DEMONUL MEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376739_a_378068]
-
ce înseamnă întuneric. Lumea scârțâie viața, precum un afon vioara. Ciripeam și eu de pe un ram, iar copacul s-a scuturat de... frică. Încercam să strig într-un hău, pentru a-mi auzi multitudinea de voci, dar ecoul s-a spânzurat între timp. Oare cum ar fi să avem toți același glas?! Divină naivitate! Datorită ție pot vedea viața și în roz! Am venit, o să plec, n-am învins nimic. (Nici măcar pe mine însămi!) Referință Bibliografică: Gânduri ciupite / Mihaela Tălpău : Confluențe
GÂNDURI CIUPITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374671_a_376000]
-
zonă, întreabă încotro e Craiova, șugubățul îi răspunde: „Du-te la ieșire din Slatina, că îți arată tanti Cati!” Deh! Olteni fără simțul umorului, mai rar. Altul și-a amenințat, în glumă, iubita: „Matildo, dacă nu mă mai iubești, mă spânzur de Ecaterina!” Cum să n-o pufnească râsul pe supărăcioasă?! Statuia e de mult acolo, fiind un reper important al municipiului și al zonei, și cum trăitorii județului au venit măcar o dată în viață la Slatina, ca musulmanii la Mecca
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
mai mult noroc lor li se dă totul un fleac ar spune bărbații după o noapte de pomină petrecută la barul din colț unii au noroc lor li se dă totul alții vorbesc despre dragoste mai ales cei cu ochii spânzurați pe imaginea vecinei de la trei mie mi-a ieșit 40 - 4 - 1 - 9 - 5 - 6 și la noroc nimic... nimeni nu poate ști ce-i cu norocul ăsta sub un fum de țigară gri spălăcit mă răsucesc dintr-o parte
VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379211_a_380540]
-
Să nu pui la suflet nevinovatele glume făcute de colegi. Amicii și acum mai fac șotii cu mine: „Meștere, când ajungi în capul satului să dai telefon acasă ca să aibă vecinul timp să sară gardul! Sau vrei să-l găsești spânzurat într-un par?” Iar eu le dau imediat replica: „Nici o problemă, am un consemn cu nevastă-mea care-mi zice: Nu te grăbi, dragul meu, c-ai fi obosit de muncă!” Și atunci mă opresc vreo două ore pe la birt
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]