1,466 matches
-
acolo, plin de ațâțare. Dar degeaba, Înspre Chatham Road străzile se Încurcă. Mă deștept cu izul acestei Întâlniri ratate. Nu reușesc să mă-mpac cu gândul că nu știu ce anume am pierdut. Câteodată, sunt Într-o casă mare de țară. E spațioasă, dar eu știu că mai există o aripă, și nu știu cum să mai ajung la ea, ca și cum trecerile ar fi fost zidite. Și În acea altă aripă sunt camere peste camere, eu le-am văzut bine altădată, e imposibil să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu trupa din Woodbury Dene ca să-mi ajungă toată viața. — Bun. Uite ce vreau să faci. Îl trase după colț, pe străduța dinspre catedrală. — Ah, domnule Morton, salută Fran cu un zâmbet larg cinci minute mai târziu intrând în magazinul spațios, mulțumind cerului că măcar proprietarul era acolo. — Ce-mi aud urechile? Nu vreți să expuneți minunata noastră publicație? — Bună ziua, domnișoară Tyler. Terry Morton privi pe Fran îndreptându-se spre el cu oareșcari rezerve. Tatăl ei reușise să-i dea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la un prieten vali, când a făcut pui hamsteri mi-a dat și mie doi. Este relaxant și plăcut să urmărești cum crește și ce face hamsteri și pisica bineînțeles. Cu ajutorul doamnei magistrat am făcut rost de 2 acvarii destul de spațioase pentru hamsteri și din când în când le aduce de mâncare niște semințe speciale. Bineînțeles nici pe cucurigu nu o uită. frica Frica cea mare e să nu vin iar la pușcărie după ce m-am eliberat. Dezamăgirea mea e imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ceea ce sperase ea. Un taraf jalnic de lăutari aduși din cetate cântau câte un cântec-două, apoi făceau o pauză lungă. Toți păreau să se cunoască între ei. Cei mai mulți stăteau la masa mare din stejar așezată în mijlocul sălii. Era o încăpere spațioasă, cu bolți și pardosea din cărămidă roșie. Într-o parte erau și câțiva dansatori, câteva perechi care Ghighinei i se păreau inaccesibile. Se așteptase să fie regina unui bal fastuos, când de fapt și-a petrecut aproape toată seara lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prin zonă și... - Bine, hai să intrăm puțin în biroul meu, mă iertați, stau o clipă cu domnișoara și sunt gata, îi spusese el băiatului, care aștepta stând pe marginea scaunului, în cămășuța lui, Braincof. Giulia a intrat în biroul spațios, îmbâcsit de tutun. Era intimidată de situație și avea capul împachetat în regretul că venise. Acum știa că e schimbat, distant, protocolar, adică altul. - Uite, Andrei, a spus ea, privindu-l pe sub gene cu niște ochi care păreau că încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
împrejurimi. Nu eram obișnuită cu un oraș atât de aglomerat, așa că am intrat repede în casă. Am urcat scările încercând să îmi găsesc camera, așa că nici măcar mama nu a mai apucat să mai spună ceva. Părea a fi o casă spațioasă, destul de frumoasă, însă acest lucru nu mă făcea să mă simt mai bine și nu suplinea cu nimic dorul meu de vechea casă, de copacul meu, și mai ales, lipsa prietenilor pe care îi simțeam mai departe ca oricând. Odată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Atunci de ce a venit cu un avion de clasa a II a?”. Sherlock a trecut peste asta cu băgare de seamă, cu gândul că va inspecta acest lucru foarte finuț. Și-a pus lucrurile în camera lui, care era foarte spațioasă și s-a culcat. Dimineața, cam pe la 6,30, a fost trezit de cântecul și dansurile hula ale frumoaselor fete. S-a dus în camera de zi unde se servea micul dejun și a văzut-o pe doamna Mary care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ești căpoasă, insolentă și fără doar și poate implicată total În afacerea asta... Drept răspuns, Marie apăsă pînă la capăt pedala de accelerație. - Și primejdioasă, adăugă el cramponîndu-se de scaun. * * * Marie opri mașina Într-un scrîșnet de pneuri În fața vilei spațioase a familiei Pérec. CÎnd se apropiară de intrare, rămaseră uluiți de țipetele care se auzeau. Marie Îl privi furioasă pe Lucas. - Ești mulțumit de ce ai făcut? Fără să-l mai aștepte, pătrunse În casă. Yves depășise orice măsură și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Vino să stai jos. O să-și facă efectul imediat. Dacă nu, îți mai dau câteva. Mă conduce afară din bucătărie, apoi înapoi prin hol. — Ăsta e salonul, spune, oprindu-se la o ușă. Arată în jur spre camera mare și spațioasă, scăpând jar pe covor. Așa cum vei vedea, e destul de mult de aspirat... praf de șters... destulă argintărie de curățat... Mă privește interogativ. — Aha. Încuviințez din cap. Habar n-am ce-a apucat-o pe femeia asta să-mi spună despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mahon. — Va trebui lustruită. Mijește ochii la mine. În mod regulat. Să știi că e genul de lucruri la care sunt foarte atentă. — Sigur. Încuviințez iar din cap, amuzată. — Să intrăm aici. Mă conduce printr-o altă încăpere uriașă și spațioasă într-o seră imensă de sticlă mobilată cu șezlonguri opulente de tek, cu plante bogate și o tavă bine garnisită cu băuturi. — Eddie ! Vino puțin ! Bate în fereastră și, când mă uit, văd un bărbat în pantaloni de golf traversând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
exasperată. — OK ! zice grăbită. OK. Scuze. Mă mai Îmbrățișează o dată strîns, după care se ridică. Hai, trebuie neapărat să bei ceva. Ne ducem În balconul mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, cînd am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă“ și ne așezăm pe bucățica cu soare, bînd schnappsul pe care Lissy l-a luat anul trecut de la duty free. Fiecare Înghițitură Îmi arde gîtlejul În mod absolut insuportabil, dar cinci secunde mai tîrziu, Îmi trimite o căldură blîndă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
place să răspund că o păstrez s‑o citesc la casa de bătrâni. E preferabil să pășești În eternitate cu Anna Livia Plurahelle decât cu Simpsonii bâțâindu‑se pe ecranul televizorului. Mă Întreb ce cuvinte să folosesc pentru a descrie spațiosul, frumosul apartament al lui Ravelstein - baza lui din Midwest. N‑ar fi potrivit să‑l Înfățișez ca pe un sanctuar: Abe nu era nicidecum un fugitiv. Și nici un solitar. De fapt, se afla În relații de bună vecinătate cu Împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sfârșitul era aproape. Cartea pe care o citeam În pat nu conținea nimic care să‑mi fie cât de cât de folos. Și nici nu mă puteam duce după Vela ca s‑o Întreb: „Ce semnifică această demonstrație?” Apartamentul nostru spațios era divizat În zone - ea avea zonele ei, eu pe ale mele. Ar fi Însemnat să mă duc s‑o caut și oricum ar fi refuzat să comenteze mesajul pe care mi‑l transmisese. Așa Încât am plecat la Ravelstein. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acestor Împrejurimi halucinatorii era, Într‑un fel, eliberatoare. Mă Întreb uneori dacă, aflat În pragul morții, nu cumva m‑am desfătat nepăsător, ca orice persoană normală, cu aceste năluciri fantasmagorice - ficțiuni care nu trebuiau născocite. Mă găseam Într‑o pivniță spațioasă. Pereții de cărămidă fuseseră pictați cu veacuri Înainte. În unele locuri Însă erau albi ca brânza de vaci. Dar brânza se murdărise. Pivnița era iluminată cu tuburi fluorescente - și pretutindeni se Înșirau mese după mese după alte mese Încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
holul de la intrare și permise lui Viscardi să Închidă ușa În urma lui. Simți o dorință irezistibilă de a-l lovi, să-i aplice vreun fel de violență fizică, să-l rănească oarecum. În schimb, Îl urmă În salonul mare și spațios, ce dădea spre ceea ce trebuia să fie o grădină dosnică. — Cu ce vă pot fi de folos, commissario? Întrebă Viscardi, menținându-și mai departe politețea, dar nu atât cât să-i ofere lui Brunetti un scaun sau ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ochii cărora vezi sinceritate, bunătate, spirit de sacrificiu. Ne-am mutat într un cartier nou, departe de cei cunoscuți și de prietenii de joacă. Mă simțeam singură, dezamăgită de decizia părinților. Universul meu se făcuse mic și camerele apartamentului, deși spațioase și atrăgătoare, parcă mă sufocau. Am ieșit afară contemplând apusul de jăratic al soarelui în simfonia de păsărilor și zumzetul vietăților din pădurea ce străjuia cartierul ca o platoșă vie. Am tresărit când două mâini mici, calde și catifelate mi-
Prietenia. In: ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]
-
evident, în schimb cât se poate de insistent, după cum s-a putut constata până acum -, Vecinul ajunse la concluzia că un ibric cu ceai ar fi cea mai bună soluție, la acea oră, în acea zi ploioasă. Intră în bucătăria spațioasă, aprinse focul, puse ibricul (un ibric roșu aprins, violent) sub robinet, în chiuvetă, îl umplu cu apă, apoi îl așeză deasupra ochiului. Reveni în sufragerie exact în momentul în care flacăra se stinse. De ce s-a stins flacăra ochiului unui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sfârșit. Întâi, ne mutăm În județul Ialomița (conviețuind 2-3 familii Într-o casă cu doar trei camere a unui creștin băștinaș), pe urmă În județele Tulcea și Constanța, În locuințele abandonate de bulgarii plecați să ocupe casele noastre noi și spațioase din Cadrilater. Din cele relatate se naște Întrebarea cutremurătoare: Cedarea județelor Caliacra și Drustor, prin schimbul de populații, făcută de bunăvoie, constituie sau nu o mare trădare față de neamul românesc, act comis de Iorga ca autor principal? (În paranteză fie
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
le surprinsese pe când el o privea pe ascuns. Deși puține ore i-au rămas pentru somn, după o zi foarte încărcată de activitate plină de tensiune, Eugen s-a trezit odihnit și bine dispus. A deschis larg fereastra de la sufrageria spațioasă, apoi a mers la bucătărie, unde și-a preparat ceai și cafea, lăsându-le în vasele lor pe aragaz, după ce a stins flăcările. S-a întors în sufragerie, a așternut un pled pe covorul mare din mijlocul încăperii în care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe care putea sta paharul în deplină siguranță. Da, paharele din plastic americane erau mai mari decît cele din europa, și de altfel totul în america era mai mare. mașinile erau mai mari, șoselele erau mai late, casele erau mai spațioase și cu mai multe camere, porțiile de mîncare erau mai impunătoare... sorbind din cafea, Victor îmi arătă de unde puteam lua un supliment de zahăr și o linguriță. el însă prefera cafeaua fără zahăr întrucît în america fizicul contează foarte mult
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lanuri bine tăiate, apăru în mijloc un grup de clădiri distribuite în două zone pătrate. Din cauza iluziei de șes, construcțiile păreau enorme, adevărate fortărețe. Pătratul din stânga era făcut din ziduri înalte cu acoperiș țuguiat de țiglă, cel din dreapta, mult mai spațios, era o livadă mare, împrejmuită cu mari uluci sprijinite din loc în loc de stâlpi de zid. Brișca o luă în direcția grupului roșu, apoi, ocolindu-l, se-ndreptă spre livadă, care se zărea așternută pe jos cu un covor de iarbă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
profesională, vădit contrariat că fusese sculat din somn. - Unde e pacientul? întrebă el. Aglae îl duse în dormitor, urmată de Stănică. Acesta făcu semn cu ochiul lui Felix, să intre și el. Marina închise convoiul, așezîndu-se în pragul ușii. Dormitorul, spațios, semiobscur, avea între ferestre două paturi mari cu tăblii de nuc, cu voluminoase suluri de lemn. O lampă cu abajur strejuia pe o noptieră. Olimpia ședea pe marginea unui pat și ținea mâna bolnavului încă nevăzut. Aurica privea galbenă, spălată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
profesorii de științe exacte știau acest lucru și îl protejau așa cum și pe Stani îl lăsau în pace la rusă și franceză pentru care nu arăta o atracție deosebită. În trimestrul III, după un extemporal la matematică, era pe holurile spațioase înconjurat de colegi și explica subiectele și cum ar fi putut fi rezolvate; execută doi pași în spate concentrat pe problemă. Fără să vrea, lovește pe cineva care tocmai trecea pe acolo, era un profesor. Lovitura recepționată nu putea să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
câte una, așa încît trebuiai să treci două deodată și balconul de lemn se clătina sub pași. El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările. Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca să nu placă unei lumi ce nu-i plăcea lui. El nu-mi făcuse încă neciodată invitarea ca să-l vizitez. în fine, într-o zi îmi făcu această nespusă onoare. M-am dus la el. Locuia într-o cameră naltă, spațioasă și goală. În colțurile tavanului paia [n]jenii își esersau pacifica și tăcuta lor industrie, într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro câteva sute de cărți, visând fiecare din ele ceea ce coprindea, în alt colț
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]