5,095 matches
-
de factor important e sentimentul eficacității sinelui (self-efficacy), un concept dezvoltat de Bandura (1995), care este într-o relație de cauzare reciprocă cu implicarea actuală și reușită. Perspectiva culturală În ultimele câteva decenii câteva lucrări importante au încercat să identifice specificitățile culturale care conduc la un stil de viață participativ sau îl împiedică. O astfel de lucrare este bine cunoscuta „Cultură civică” a lui Almond și Verba (1993), care distinge între culturi civice participative, dependente și parohiale. Au fost câteva încercări
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de canalizare sau instalarea interfonului. Originea lor trebuie căutată în vechimea construcțiilor - mai vechi de 20 de ani în cele mai multe dintre cazuri - și în noile standarde de confort care au apărut odată cu modernizarea țării. Există, desigur, un anumit grad de specificitate referitor la problemele pe care fiecare scară trebuie să le rezolve, dar problema noastră aici este capacitatea comunităților de a le face față. O problemă metodologică este determinată de compoziția socială care se poate presupune a fi eterogenă a scărilor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și cele ale nonactiviștilor ca fiind discernibile. Totuși, diferențele dintre narațiunile provenite din cele trei categorii nu sunt întotdeauna clare, ci mai degrabă variabile, astfel că putem vorbi despre un continuum al unor dimensiuni discursive variate ale căror combinații produc specificitatea interviurilor furnizate de reprezentanții celor trei categorii. Mai concret, liderii sunt plasați la una dintre extremele acestui continuum, iar membrii inactivi la celălalt capăt, în timp ce membrii activi se situează undeva, la mijloc, manifestând în discurs caracteristici ale ambelor categorii extreme
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltare în construcția politică a UE - și, în mod complementar, sisteme de măsurare interesate în promovarea unor indicatori măsurabili la niveluri cât mai specifice din punct de vedere teritorial, de la regiune până la localitate. Evidențierea diversității la nivel teritorial și identificarea specificității zonale a caracteristicilor sociale conduc la o mai bună înțelegere a situației de la nivel național și la poziționarea adecvată a unei țări în context internațional. Principiul de utilitate pentru decizie a indicatorilor, formulat adesea ca un criteriu de selecție a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
putea fi promovată cu succes. Obiectivul imediat al acestei campanii urma să fie la question de l’évêque, adică numirea unui mitropolit român pentru cuțovlahii din Macedonia <ref id="48"> 48 ANIC, fond Papiniu, dosar 116, f. 4.</ref>. Apărarea specificității aromânilor figura, este adevărat, de mai multă vreme pe agenda oficialităților de la București, finanțarea școlilor și a bisericilor din Macedonia fiind principala cale de acțiune. Din 1895 ea a devenit Însă linie de acțiune prioritară. Stă dovadă, Între altele, energia
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
de la embriogeneză (2 - 8/12 săptămâni prenatale) până la sfârșitul vieții. Domeniul psihopedagogic românesc a identificat trei factori ai ontogenezei: ereditatea, mediul și educația. Ereditatea este însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite de la o generație la alta mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic. Moștenirea genetică este practic irepetabilă de la un individ la altul. Orice genotip se exprimă sub formă fenotipică (totalitatea caracteristicilor unui individ), ca rezultat al interacțiunii timpurii cu mediul. Rolul eredității
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
Și atâta timp cât pe întreg chestionarul s-a evidențiat o diferență semnificativă între atitudinea părinților și cea a bunicilor, era de așteptat ca și pe factori să apară aceste diferențe, dar, exceptând unele cazuri particulare, părinții sunt superiori bunicilor - tutori , prin specificitatea rolului parental. Pe ansamblu, rezultatele obținute pe baza chestionarului ne-au confirmat așteptările, în sensul că eficiența educațională a adultului, exprimată prin atitudini semnificativ favorabile, este dependentă de o serie de factori ce țin de tutore. Aceste rezultate pun în
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
de baschet respectivă. Prezentul curs de baschet se adresează în mod special studenților Facultății de Științe ale Mișcării Sportului și Sănătății din cadrul Universității din Bacău, care, prin cursul de bază, studiază atât componentele fundamentale ale jocului de baschet, cât și specificitatea aplicări acestor componente la nivelul cerințelor școlii. Caracterul didactic se datorează faptului că în elaborarea concordanței depline cu programa prevăzută pentru cursul de bază al studenților. Lucrarea reprezintă un aport teoretic la îmbogățirea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor studenților facultății de
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
obligat să scoatem în evidență și să analizăm aspecte noi, interesante, legate de semnificația fenomenelor psihice morbide considerate ca experiențe ontologice înscrise în „istoria psiho-biografică” a bolnavilor psihici. Acest punct de vedere, diferit complet de cel al Clinicii psihiatrice, configurează specificitatea psihopatologiei ca domeniu de cunoaștere a nebuniei 1. Dincolo de aspectele exterioare ale „normalității” sau ale „anormalității” psihice, considerate ca „sănătate mintală” sau ca „boală psihică”, trebuiesc descoperite și explicate, pentru a putea fi înțelese, semnificațiile vieții interioare, a naturii persoanei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) Disoluții globale la nivelul funcțiilor de sinteză ale vieții psihice (tulburările psihice); b) Disoluții funcționale la nivelul funcțiilor senzorial-motorii (tulburările neurologice). În condiții psihopatologice asistăm la mai multe modele de dezintegrare ale sistemului personalității, fiecare dintre acestea având o specificitate și o dinamică proprie. Le vom descrie pe fiecare în continuare. 1) Deficiența Deficiența este consecința unei tulburări a procesului de integrare apărută sau produsă în cursul perioadei de formare a sistemului personalității și ea constă din oprirea în dezvoltare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la starea de normalitate, subliniată de G. Lanteri-Laura care susține că „obiectele aceleiași descoperiri semiologice nu sunt niciodată indicii în sine ci se înfățișează ca diferențe între ceea ce se observă la subiectul normal și ceea ce se observă la bolnav”; c) Specificitatea, în psihiatrie a „simptomului fără semn”, înțeles în sensul de „lucru lipsit de conținut, dar care există prin atribuirea unui comportament la care se face referință”. Se poate spune chiar, într-o anumită privință, că „psihiatria este o semiologie fără
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se pot distinge mai multe aspecte legate de reprezentarea propriului corp: a) Schema corporală, care este imaginea senzorio-perceptivă a corpului somato-visceral; b) Imaginea de sine, care este „imaginea moral-valorică” a individului respectiv sau, altfel spus: „ceea ce reprezintă” persoana respectivă ca specificitate și unicitate. Aceasta este de fapt imaginea Eului personal care reprezintă identitatea personală a individului. M.A. Woodsbury deosebește, la rândul său, existența a trei scheme corporale. Acesta consideră schema corporală ca fiind rezultatul tuturor experiențelor perceptive anterioare, organizate sintetic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o „reacție” care este expresia unui mănunchi limitat de sindroame clinice, reprezentate prin următoarele: delir, agitație epileptiformă, stare crepusculară, halucinoză, amenție. Rezultă de aici că același tablou clinic poate fi produs de factori etiologici diferiți. Prin aceasta se pune problema specificității sindroamelor psihopatologice. Plecând de la analiza „tipului exogen de reacție” A. Mayer pune problema existenței unui „sindrom psiho-biologic”. Din acest moment, patologia psihiatrică se împarte în două grupe de afecțiuni, respectiv, în două „grupe sindromale”: a) sindroame organice, în care sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fenomenele și prin această „relație de înrudire” le „reunește” în aceeași „clasă”, dar, în același timp le atribuie și o sursă comună. În cazul bolilor psihice, „relația de înrudire” este dată de abaterea de la normalitatea psihică, iar în ceea ce privește „originea” și „specificitatea”, intră în discuție, în primul caz „factorii etiologici”, iar în cel de al doilea caz, „factorii psiho-pato-genetici”. Corelat cu acești factori se discută, în mod corespunzător, „terapeutica” și „prognosticul”. Importanța clasificării bolilor psihice, atât teoretică, dar și etică, se raportează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinică” implică multiple informații în raport cu etiologia, diagnosticul, terapeutica și prognosticul acesteia. Clasificarea fenomenelor patologice are ca punct comun facultatea acestora de a sugera ipoteze. Stabilirea unui diagnostic nu reprezintă altceva decât recunoașterea unui anumit model clinic particular, cu o anumită specificitate și care apare în mod constant. Clasificarea bolilor în psihiatrie se întemeiază în principal pe simptomele și semnele clinice observate de medic la anamneză și examenul bolnavului psihic. Baza de referință constă în stabilirea unui „glosar de definiții”, diferențiate ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sensul acesta notăm următoarele: dificultăți de mers și echilibru, disartrie, tremurături, tulburări ale reflexelor osteo-tendinoase, inegalitate pupilară (anizocorie) cu păstrarea acomodării la distanță și pierderea capacității de acomodare la lumină (semnul Argyll-Robertson). c) Sindromul humoral are un caracter de mare specificitate diagnostică prin confirmarea etiologiei sifilitice a bolii. El pune în evidență pozitivitatea reacției Bordet-Waserman în lichidul cefalorahidian, confirmând prin aceasta natura afecțiunii. Din punct de vedere clinico-psihiatric, PGP poate lua mai multe aspecte psihopatologice cum ar fi: forma expansiv-excitantă, de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
desemnează dinamica sau evoluția temporară a psihozei, ca manifestare psihopatologică de dezorganizare a sistemului personalității bolnavului respectiv, în conformitate cu teoria organizării și disoluției personalității formulată de H. Jackson și reluată în psihiatrie de H. Ey. c) Boala psihică este reprezentată prin specificitatea tabloului clinic al psihozei, în raport cu funcțiile psihice afectate în mod direct (exclusiv sau preponderent), precum și cu modelul de evoluție clinico-psihiatrică al acesteia (periodic, continuu, cu remisiune, acut, cronicizant etc.). Din cele de mai sus se desprind următoarele aspecte: - Structura este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
depresiv-melancoliformă, constituie trăsăturile psihopatologice cele mai semnificative și importante ale psihozei maniaco-depresive. Sindromul maniacal sau depresiv poate fi întâlnit și în cadrul altor tulburări psihice, stări toxice, sau neuroinfecții (ca în cazul PGP). În cazul PMD, aceste sindroame afective au însă specificitate atât ca tablou clinic, cât și ca asociere evolutivă. Suicidul Sinuciderea reprezintă una dintre cele mai importante și mai complexe probleme ale psihopatologiei. Manifestare paradoxală a persoanei umane, în condițiile impuse de „situațiile-limită” ale vieții sau având un determinism pur
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca aparență, poate fi predominant somatic, sau predominent psihic, deși, în ambele cazuri, sunt antrenate atât elemente din sfera somatică, cât și din cea psihică. Aceste aspecte au făcut pe unii specialiști să vorbească despre balansarea psihosomatică (P. Sivadon). În ceea ce privește specificitatea acțiunii conflictelor emoționale F. Alexander distinge două direcții principale, și anume: tulburări emoționale caracterizate prin „reacții de agresivitate” sau „reacții de fugă” de factură nevrotică și din care fac parte următoarele tipuri de afecțiuni: tulburări cardio-vaculare, hipertensiunea arterială; tulburări emoționale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care sunt ele considerate, ca semnificație (religie, morală, cultură, psihologie, psihiatrie, pedagogic etc.). În orice caz, trebuie să admitem faptul că la producerea suferințelor psiho-morale contribuie o multitudine de factori și condiții, care le pot determina. Ele au o anumită specificitate și sunt importante în viața individului. Vom analiza în cele ce urmează cele mai frecvente și importante condiții care generează suferințele psiho-morale. 1) Dificultățile de adaptare Această categorie de condiții pot genera suferințe morale și ele constau din următoarele: izolarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
empatetic. Ori acest aspect depășește tehnica medicală rutinieră, plasându-se în sfera confesiunii, al unei „întâlniri interioare”, dincolo de dimensiunea medicală. 36. MODELE DE PERSONALITATE ÎN PSIHOPATOLOGIE Aspecte generale Așa cum nosologia psihiatrică urmărește stabilirea sau delimitarea unor cadre clinice precise, având specificitate pentru bolile mintale în scopul configurării unor tablouri clinice ale acestora, se pot, în egală măsură ca și în sfera psihopatologiei, delimita anumite modele de personalități anormale, având un caracter specific în raport cu modelele normale ale personalității. Precizăm însă faptul că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în secțiunea generală a lucrării de față. K. Schneider a descris „personalitățile psihopatice” ca forme anormale de personalitate, raportându-le însă la nosologia psihiatrică. La rândul său K. Leonhard introduce conceptul de „personalități accentuate”, structuri formale care au o anumită specificitate, situându-se la limita dintre normal și patologic. H. Witter descrie „variațiile patologice ale normalului”. Toate aceste aspecte dovedesc că nu se poate trasa o demarcație netă între normal și patologic în sfera vieții psihice, întrucât cele două domenii sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alte comunități social-umane. Este de la sine înțeles faptul că factorii mai sus menționați sunt cei care, în egală măsură, determină și configurează atât starea de sănătate mintală colectivă, cât și formele de anormalitate psihică ale grupurilor sociale. Având în vedere specificitatea factorilor modelatori, vom avea o diversitate de forme atât pentru starea de sănătate mintală, cât și pentru psihozele colective. Nu poate fi înțeleasă nici sănătatea mintală și nici boala psihică, raportată la grupul social decât luând în calcul importanța factorilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
revendicativ, sau de schimbare a ordinii sociale, de următoarele tipuri: proteste, marșuri, greve, revoluții, lovituri de stat, terorism social, îndemnul la anarhie etc. Cele mai sus prezentate pun în fața noastră o dimensiune nouă, specifică și de o mare complexitate și specificitate a psihopatologiei grupelor social-umane: psihozele colective. Expresie a traumatismelor psihice, a frustrărilor și complexelor istorice ale maselor, ele constituie „materialul” din care vor fi elaborate manifestări psihopatologice colective. Considerate din acest punct de vedere, psihozele colective reprezintă un capitol special
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în evidență faptul că tulburările psihice, ca și viața psihică normală, sunt modelate din punct de vedere formal, de normele valorice ale modelului socio-cultural, căruia îi aparțin indivizii grupului respectiv, în asemenea măsură încât ele vor avea, ca manifestare o specificitate culturală extrem de marcată. Deși universală ca extindere epidemiologică și manifestare, boala psihică este specifică sub aspectul formei de manifestare pentru fiecare cultură particulară. Din punct de vedere psihopatologic, avem două categorii de factori de referință: normalul și patologicul. Dar din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]