11,560 matches
-
ce? întrebă Ilinca temătoare. Nu... nimic, se feri Virgil de răspuns, am zis și eu, așa... Cum nimic? se amestecă și Vlad în vorbă. Zi ce ai de zis, că doar nu sîntem copii! E ceva de speriat? Ei, de speriat, răspunse calm Virgil. Nu-i nimic de speriat. Numai că, așa zicea moș Vasile, în peșteră nu prea vrea să intre nimeni. De ce? De ce? întrebară toți deodată, făcînd ochii mari. Uite-așa. Cum așa? Spune odată, nu te tot feri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil de răspuns, am zis și eu, așa... Cum nimic? se amestecă și Vlad în vorbă. Zi ce ai de zis, că doar nu sîntem copii! E ceva de speriat? Ei, de speriat, răspunse calm Virgil. Nu-i nimic de speriat. Numai că, așa zicea moș Vasile, în peșteră nu prea vrea să intre nimeni. De ce? De ce? întrebară toți deodată, făcînd ochii mari. Uite-așa. Cum așa? Spune odată, nu te tot feri! Păi... zicea că acolo-i tare întuneric... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și... că sînt multe oase... Oase ?? întrebară într-un glas, oprindu-se o clipă. Oase! Ce vă holbați așa?... N-ați mai auzit de oase? Oase de animale, probabil. Și ce-i rău în asta? Nu-i chiar nimic de speriat! sări entuziast Bărzăunul. Ba eu aș zice că-i foarte bine. Dacă găsim cumva vreun schelet de mamut ori de om preistoric? Vă dați seama ce lovitură dăm? Toți ochii se întoarseră spre Bărzăun și imediat în fiecare luci scînteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
voce așa de cavernoasă și cu figura atît de înăcrită, încît și un ditamai Gulliver s-ar fi îngrozit de el. Lasă-l pe Bărzăun, că știe dumnealui să te scoată din minți! Toți care-l urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu niște priviri în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
greutate să-l poată înghiți. Ce zici? Ce-i ăla? Cum? răsunară în același timp toate glasurile total nedumerite. Nuțu se încordă tot, începu să mîrîie, făcu cîțiva pași înainte și ridică cu două degete arătarea aceea neagră, care putuse speria în asemenea hal pe toți membrii expediției. E un li-liliac, frate! reuși el să pronunțe, în sfîrșit, denumirea exactă a arătării și întinse animalul mort pe un trunchi de salcie. Toți se apropiară și priviră curioși și neîncrezători. Văzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
salcie. Toți se apropiară și priviră curioși și neîncrezători. Văzînd exact despre ce-i vorba, le trecu spaima imediat. Numai Vlad nu se apropie de liliac, ci-l săgetă grozav de pornit pe Bărzăun: De-o bîzdîganie ca asta te sperii tu, bă leșie?... Și te mai ții de noi și-o faci pe grozavul că știi drumul? Tu nu vezi că ești mai tanău ca o gîscă? Da' de ce-s tanău, dom'le? izbucni iritat Bărzăunul. Pentru că sînteți voi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o faci pe grozavul că știi drumul? Tu nu vezi că ești mai tanău ca o gîscă? Da' de ce-s tanău, dom'le? izbucni iritat Bărzăunul. Pentru că sînteți voi niște fricoși?... Cine și-ar fi putut închipui că vă puteți speria în asemenea hal de-un șoarece mort? Noi ne-am speriat?... Pe noi ne faci fricoși?? se enervă de-a binelea și Ilinca. Nu tu ai zis că-i dracul și te uitai la noi de parcă te-ar fi împuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ești mai tanău ca o gîscă? Da' de ce-s tanău, dom'le? izbucni iritat Bărzăunul. Pentru că sînteți voi niște fricoși?... Cine și-ar fi putut închipui că vă puteți speria în asemenea hal de-un șoarece mort? Noi ne-am speriat?... Pe noi ne faci fricoși?? se enervă de-a binelea și Ilinca. Nu tu ai zis că-i dracul și te uitai la noi de parcă te-ar fi împuns cu coarnele? Păi! strigă și Virgil, ca să arate că-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nea Lazăr? întrebă doctorul cu nările umflate. Da... dar m-a rugat să nu spun la nimeni, deoarece tot vinul vrea să-l țină pentru nunta nepoatei, răspunse Matei încet, ca să nu-l audă cumva moșul. Ce-i nebun? se sperie Nicanor. Ăsta-i vin de dat la nuntași?... Las' că-i dau eu de la crama asociației, cît îi trebuie pentru zece nunți. În aceeași clipă Matei se trezi înconjurat din trei părți de membrii expediției (Nuțu nu cunoștea încă asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
își dădu seama că păcăleala lui din pădure va fi descoperită și că va avea de înfruntat multe greutăți. Caseta pe care avea imprimate strigătele de animale din filmul "Cărțile junglei" și cu care reușise atît de bine să-i sperie pe Nicanor, pe doctor, pe Iancu Răgălie, pe frate-su și pe Nuțu la mlaștină, o uitase între celelalte. Iar Matei tocmai pe aceea o pusese prima dată!... Cît de neatent a putut fi! Și acum totul se putea transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se zărea nici un pericol, nicăieri. Mare dobitoc mai pot fi! își zise la un moment dat. De ce, adică, să-mi fie frică și de ce să mă omor cu fuga?... Cine mă poate învinui cu adevărat că am vrut să-i sperii?... Ce, m-a văzut cineva?... Și, de-o fi să mă întrebe vreunul dintre ei, le spun că... ce naiba să le spun? Da, dom'le, am fost în pădure în ziua aceea, se trezi el vorbind singur. Ei și?... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
munți. Se opri lîngă un izvor și se aplecă să bea apă... Era o apă așa de limpede și de lină!... Deodată îi făcu impresia că din seninul apei îl privesc ochii Ilincăi. Stătu cîteva clipe nemișcat, pentru a nu speria imaginea dragă din luciul apei, trăind tot mai intens vraja unei împliniri pe care n-o putea avea decît în vis. Dar ce frumos știa să viseze Bărzăunul! Iar oglinda apei îl chema cu o forță irezistibilă, pentru că acolo înfloreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ar fi sorbit apă vie dintr-un izvor vrăjit... Se apropie iar de locul unde stătuse aplecat și băuse apă și-și privi umbra oglindită în luciul izvorului... Da, categoric mai crescuse!... Dădu un chiot de bucurie și nu-l speriară deloc două păsări mari și negre care-și luară zborul din apropierea sa. Înhăță undița și geanta și porni mai departe cîntînd. De-ar fi trăit cu adevărat Muma Pădurii și i-ar fi ieșit atunci în cale, tot nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tras-o tu cu casetofonul. Zău, mare curaj ai avut și bine le-ai făcut! Am rîs cu mama de ne-am prăpădit amîndouă cînd am auzit. Domnul Nicanor a zis că te iartă, că el tot nu s-a speriat deloc, știind despre ce-i vorba, dacă mergi și tu să arăți drumul exact. Adică să ne conduci pe toți pînă acolo. Bărzăunul făcu o piruetă și trase un hohot zdravăn de rîs. Apoi se ridică în brațe pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
om la 45 de ani cu părul destul de bogat și cu niște ochelari ciudați, iar în mănă o casetă. Evelin: Bună ziua! Am luat un costum din hainele profesorului dar am lăsat amanet costumul de cosmonaut! Sper că nu l-am speriat pe fiul vostru? Aurora: Bună ziua domnule Evelin, bine ați venit la noi! Vă rog să luați loc. Ela! Intră Ela; te rog suc și cafea pentru musafirul nostru, a mai adăugat pentru a evita un răspuns despre fiul lor.. Ela
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și Eva te vor conduce. Evelin: Nu, vreau să fiu singur. Profesorul: Poate fi periculos. Evelin: știu să mă apăr. Aurora: Dar în “ținută” de clonă, nu de astronaut. Evelin: Eu ies să văd lumea cu piciorul, nu să-i sperii! Răsete. |in legătura prin Cosmos. x x x în laborator, Aurora, profesorul, Adam și Eva așteaptă întoarcerea din plimbarea prin oraș a lui Evelin. Aurora: Nu credeți că ar trebui să mergem după Evelin? Profesorul: Cosmos poate intra în contact
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
componente, ca să nu zic tinichea, pentru că eu sunt o doamnă, de unde ai fotografia? Dar repede că aduc polonicul de la bucătărie și-i vai de tine cu toate becurile și beculețele tale! Roboții izbucnesc într-un răs metalic care o cam sperie pe Ela. Cosmos: Am făcut fotografia cu infraroșu cănd mestecai în borșul cu fasole. Roboții izbucnesc iar în răsul metalic cunoscut. Ela: Mă..., mă, tu vrei să duci în Universul vostru o bucătăreasă sau o doamnă ca mine?! Am un
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
10 milioane de km. Sigur, există și posibilitatea ca Pămăntul să se intersecteze în spațiu cu rezidurile toxice ale cometei dezagregate de căldura Soarelui. Lumina Soarelui s-ar putea să fie mai slabă, cu zile și nopți reci. Nu vă speriați, va urma o purificare rapidă și totală a spațiului și se revine la normal. Aurora: Dar este adevărat că, încălzirea globală doar cu două grade va avea influențe dramatice asupra climei; calotele de gheață ale Polilor se topesc și nivelul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
se precipită. La început e o vacanță și pe urmă o aventură și pe urmă și mai mult și pe urmă vaporul, ei doi iau vaporul... — De ce? ...iau vaporul, noaptea, și el îi povestește, îi povestește încontinuu, până când ea se sperie și ei se ceartă, se ceartă, se ceartă înfiorător, se ceartă pe punte și în cabină și iar pe punte și în cabină și iar pe punte și el nu tace și ea simte cum îi crapă capul și totul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
calci! E vaca Domnului! - și nu călcam, nu fiindcă era vaca Domnului, fiindcă erai acolo tu și mă rugai și îmi amintesc cum îmi povesteai de o sută de ori despre mărul din care căzuseși, în copilărie, atunci când te-ai speriat de omida aia, ai paralizat de frică și pe urmă ți-ai dat drumul, uite-așa, din vârful pomului, nu de spaimă, de oroare, deși nu știai ce-i aia, - vezi? Mai am și acum semn, vezi? Aici, julitura! Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei bine, faptul acesta, în sine, era dezamăgitor. Da, îi plăcuse când ea îi scotocise în hârtii, impudic, aproape imperativ. Îi plăceau schi țele ei halucinante cu plante care păreau să invadeze, junglifer, orice spațiu pe care-l traversa. Îl speria privirea ei chihlimbarie. Îl și chema. Contrar imaginii mentale a iubitei pe care avea s-o întâl nească, fără doar și poate, într-o zi cu ploaie, la Paris, Léa nu avea nimic dulce, nimic modelabil. O frumusețe dură, angulară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zi, în zori, lupii captivi i-au lins mîna Omului-Stăpîn, în semn de recunoștință și de supușenie. N-au mai dorit niciodată, de atunci începînd, să se întoarcă în mijlocul lupilor rămași în pădure. Și... la ce să se fi întors? Speriați de ce li se întîmplase semenilor lor capturați de oameni, îngroziți de urletele sfîșietoare care răzbeau pînă la ei în nopțile senine, lupii din pădure s-au simțit amenințați. Au hotărît să-și găsească alte adăposturi. Dar, ceea ce, în trecut, nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Hotărîrea mea este luată. Mîine, în zori, voi fi deja departe de locurile astea pe care le îndrăgesc atît de mult. Șocul celor auzite o cutremură pe Hana. Singurul ei camarad pleca? Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi că nu există lup în pădurea asta care să mă sperie pe mine, răspunse calm puiandrul. Nu m-a alungat nimeni, n-a trebuit s-o facă. E o decizie care-mi aparține, și dacă ai să-ți dai răgaz să cugeți, vei vedea că așa trebuie să fac. Nu aș
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era mai înțelept să amîne confruntarea?! Să se apropie de alte viețuitoare asta da! experiență inedită; și nu vedea de ce ar rata-o. Se decise pentru direcția opusă, înaintînd cu prudență. Orice animal ar fi întîlnit, nu vroia să-l sperie. Era hotărît, ca unul care știe ce are de făcut, dar compensă atitudinea fermă cu o poziționare specială a urechilor și a cozii. Apropiindu-și burta de pămînt, Lupino își declara vădit intențiile non-violente. O veveriță cu nas rotund, purtînd
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]