3,995 matches
-
nu, mai degrabă parcă ar fi ceva ce n‑are nevoie de spălat, fiindcă nu se murdărește niciodată. Angora. Unei fete dulci îi dai guriță pur și simplu, fără s‑o mai întrebi, zice cântecul popular și tace de‑ndată speriat, căci toate astea s‑au adeverit. Această mică scenă lasă în urma ei doi oameni satisfăcuți și alți doi nesatisfăcuți. Așa‑i mereu în viață, fifty‑fifty, ceea ce creează o anumită echitate. # Trebuie să te retragi sfioasă din fața mea, de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și simplu nu poți spune în cuvinte. Hans ascultă conversația asta păsărească și‑și lasă privirea să alunece peste sortimentele de înghețată în culori pastelate, pliculețele de ceai stoarse și cănile de ciocolată caldă, și‑o retrage însă brusc și speriat, atunci când observă că nimeni n‑are nevoie de privirea lui. În final, elevul îi spune elevei: probabil că nici cel mai versat istoric n‑o să afle vreodată cine pe cine a sărutat în acea zi de 27. 3. Hans își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
șade în față, lângă Rainer, cu gândul să facă o excursie în aer liber, de care are parte oricum tot timpul, iar Anna stă în spate, de unde răspândește cu nesimțire un miros de transpirație care seamănă cu mirosul unui animal speriat. Totuși, dat fiind că știe să cânte la pian, Anna se află pe o treaptă culturală superioară. Ce nu răzbate pe gură pare să exale din toți porii ei. Toate speranțele Annei se îndreaptă spre America, țara întinderilor nemărginite, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
este, în general - rebelă, dar și taciturnă în același timp - o elevă model. Asta în ciuda faptului că acasă nu pune niciodată mâna pe vreo carte de școală. Dar iată că a mai apărut deodată, ca din senin, încă un animal speriat care seamănă, la rândul lui, cu Anna. Animalul se află într‑o căruță - ce aparține, în mod evident, unor viticultori - și este un câine. Câinele e legat sus de tot, pe maldărul de accesorii ale viticultorilor și, gata să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-o, Înfruntând privirile studenților cu obraji strălucitori, care păreau să spună: „Tipul ăsta nu e În stare să pună mâna decât pe o femeie atât de ștearsă și trecută de prima tinerețe?“. O chelneriță cu niște ochi ca de vulpe speriată, pe cale să fie Împușcată, n-apucă bine să termine de spus „Vă costă 2871 de yeni“, că i-am și Îndesat trei hârtii a câte o mie de yeni În palmă, am deschis ușa și am ieșit. Am zărit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mergeau conform planului, se întinse cu disperare după chiloți, dar i-am tras brusc în jos, lăsând la vedere puful care se cuibărea în vintrele ei. — Ei se bucură pentru că asta înseamnă că drăgălașele lor fiice vor fi mult prea speriate ca să intre vreodată în casa unui bărbat străin, ca nu cumva el să se transforme într-un trol rău. — Vă rog, domnule, nu, zise ea. Am plesnit-o peste fundul gol și am împins-o de lângă mine. — Așa că, norocul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o privire la țigara din mâna mea: Pot să mă răzgândesc în legătură cu țigara aia? — Sigur, i-am zis și i-am întins pachetul. Primul fum păru să o învioreze. Se ambală pe măsură ce povesti, un pic jenată și probabil un pic speriată. — Acum vreo lună, am avut, într-o seară, un client. I-am făcut un masaj și când l-am întrebat dacă voia să-i ofer mai mult, el m-a întrebat dacă poate să mă lege și să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pudoare, distrugere, sute de acuzații de corupție - Streicher conduce orașul ăsta ca pe regatul său personal și scapă cu fața curată. — Acuzațiile de viol sună interesant, i-am zis. Ce s-a întâmplat? — Nu există dovezi. Victimele au fost fie speriate, fie cumpărate. Vedeți dumneavoastră, Streicher este un om foarte bogat. Pe lângă ceea ce câștigă în calitate de guvernator districtual, vânzând favoruri și slujbe, face o avere din ziarul ăla nenorocit al lui. Are un tiraj de jumătate de milion, ceea ce la 30 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a întrebat-o dacă e evreică și când ea i-a spus că da, el pur și simplu a pornit mașina și a plecat fără un cuvânt. — Ți-a dat o descriere? Se strâmbă și scutură din cap: — Era prea speriată ca să zică prea multe. Aveam cu mine doi polițai în uniformă și cred că ei au speriat-o. — Poți să o condamni? A crezut probabil că ai de gând să o arestezi pentru oferire de favoruri sexuale sau ceva. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Hoppegarten. Probabil că era la fel de greu de ținut în frâu, iar dacă ai fi reușit vreodată să te urci în șa nu ai fi putut decât să speri că ajungeai până la linia de sosire. — Nu vă dați seama că sunt speriată? zise ea lovind cu piciorul podeaua din lemn ceruit. Nu vreau să fiu de una singură acum. Unde este fiul dumneavoastră, Paul? — S-a dus înapoi la internat. Oricum, nu are decât 10 ani, așa că nu-l prea văd venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Asta e Germania nazistă, nu Atena antică. Și acum taci dracului din gura aia afurisită. O asistentă veni în întâmpinarea noastră pe hol. Dădu să-l salute pe Lange și atunci văzu cătușele. Mi-am fluturat legitimația prin fața chipului ei speriat: — Poliția, i-am zis. Am un mandat de percheziție pentru a căuta în biroul doctorului Kindermann. Asta era adevărat, căci îl semnasem eu însuși. Numai că asistenta medicală fusese în aceeași tabără de vacanță ca și Lange: Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Lacrima de la miezul nopții Elenă Marin Alexe Am alunecat pe lacrima de la miezul nopții și visul speriat s-a trezit în coșmar pentru o clipă. Atunci, degetele tremurătoare și încărcate de milă, din perdeaua norilor au șters urmele iluziei, iar nădejdea aruncată pe umeri, m-a ajutat să urc în zâmbetul soarelui, din zorii unei zile promise
Lacrima de la miezul nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83343_a_84668]
-
Marin Alexe Astăzi am descoperit în mine, clarobscur nedorit, dureros de real. Patina vremii s-a așezat pe retina obosită, ca o dulce mângâiere ce așteaptă un răspuns ... Doar tăcerea umbrelor atacă lumina cuibărită în cel mai adânc loc, când speriată fug spre albastrul cernut printre zări, cu inima strânsă în pumn, buzele mele strigă oferta... Într-un târziu, sfios, șoptit, zâmbetul alungă temerile, spre abisul uitării, zdrobindu-le puterea. Cu ochii deschiși, senină, calc pe urma pașilor Tăi Doamne, însoțită
?i timpul se opre?te uneori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83376_a_84701]
-
ce-ar zice... fata lui tăticu' mare șef de bancă o hoață notorie! Îți dai seama ce articole ar apare în ziar... ce vor vui televiziunile... ha ha ha... Scoate-l! Juca tare băiatul. Îl privea cu ochii unui șoricel speriat - Imediat, dă-mi drumul că trebuie să ud degetul că nu iese altfel zise Miruna care arăta de parcă își pierduse toată îngâmfarea și în ochii căreia jucau acum lacrimi. Nicu lasă capul în jos și luă degetul în gură umezindu
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
prins-o cu disperare pe femeie de halat și a strigat. - Copilul, unde este copilul meu! Nu pleca, spune-mi! Vreau copilul meu! De ce te uiți așa la mine? Unde este, unde?! A început să urle cu disperare și femeia speriată s-a smuls din mâna ei și a plecat să-l cheme pe Isac, dar el auzise strigătele Sofiei și a intrat repede în cameră. I-a cerut femeii să plece și s-a așezat lângă patul pe care stătea
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
spațiu. Știm că uneori ai dubii în privința noastră dar nu ne poți arunca deoarece facem parte din tine, din destinul tău. Dacă nu ne asculți, atunci ne vom urca pe tine, te vom acoperi și aici îți va fi mormântul. Speriată femeia a început să construiască zidul. Pietrele se așezau perfect și foarte ușor. Seara ridicase deja un rând destul de înalt așa că a adormit obosită. A doua zi a reluat lucru. Pe la amiază a văzut cum înger cobora spre ea din
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
te te slujea, numai să-ți facă pe plac. În câteva luni de zile ai redevenit din nou om ca toată lumea, de-aia-ți amintesc: e bine să nu uiți, Andrei. Te sălbăticisei de tot, aveai o figură de om speriat și descurajat, că-ți plângeam de milă când te priveam. Cât ai stat la ruși în prizionerat... îți pierise pofta de-a mai trăi, este adevărat? Când ai venit în țară, erai mai mult mort... decât viu. - ...Dacă ți-ai
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
ușor cu amândouă mâinile pe după umeri și a început să-i vorbească în același timp. - Măi, fetițo frumoasă și vrednică, nu te speli aici în voie, după o zi de muncă... - ... Da’ cu ce am greșit io? a întrebat ea speriată, încercând să-și dea cu apă peste fața plină de săpun. Când i-a simțit brațele cum o înconjoară și o strâng ușor, și-a dat seama că este goală până la brâu. S-a chircit toată peste chiuvetă, ducându-și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
așezate din nou pe piept, iar cu celălalt plimba buretele ușor, calm și calculat, prin mișcări largi, pe tot spatele ei micuț, coborând spre mijloc, pe bazin, pe fesele tari și pe pulpele ce-l excitau din ce în ce mai mult. Ea privea speriată masa acea de spumă albă care se ridica, încercând să înțeleagă ce se întâmplă. - Ai văzut că nici nu mă uit la tine? Nu te rușina, că nu ai de ce... Să nu-ți fie teamă de mine, da? Hai, întoarce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
și... Nu a terminat ce dorea să spună. Plânsul, pornit neașteptat de puternic, în sughițuri scurte și dese, aproape că a înecat-o și tot trupul parcă-i intrase în trepidații. Brațele nu o mai ascultau. Atârnau neputincioase pe lângă coapse... Speriat că poate leșina ori că este deja leșinată, Mișu a luat repede dușul și a stropit-o cu apă rece, mai întâi pe față, limpezind-o apoi grăbit până la nivelul apei. A tras-o afară din cada largă, a smuls
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
amintirile ce-l năpădiseră pe cel ce se ridica greoi de pe bancă, încovoiat ca o virgulă, nesigur și cu privirea rătăcitoare a omului hăituit. Doar o clipă a privit chipul grefierei de ședință care proceda la apelul părților și, imediat, speriat și nervos, s-a uitat la avocatul său, neștiind ce să facă. S-a reașezat, buimac și stângaci, la semnul liniștitor, degajat și oarecum teatral făcut de acesta cu mâna. Din acel moment, ochii lui au fixat doar podeaua. Încerca
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
o sămuială de astfel de vremi turcii se răzlețiseră pe coclauri de Rucăr, rămase cu moși, femei și copii prin cotloane de neștiut. Căpetenia ultimilor vmigratori intrase într-o casă arătoasă și-și împlinea pofta de burtă cu bucatele gazdei speriate. În toi de chef cu băutură eunucii aduc la masă o fătucă-n pârgă găsită în ascunziș de pod. Beiul hidos, când vede fata în înalt de trup și părul negru mângâindu-i sânii, cu morfoleală-n gură se-nfundă
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
temea, da, asta era! Se temea ca nu cumva, din slăbiciune, să cedeze... Foarte bine! Noaptea e un sfetnic bun! Va aștepta până dimineața și se va întoarce în apartamentul din Herbert Samuel. Își lăsase intenționat lucrurile acolo. Deodată tresări speriată. Cineva bătea discret în ușă. Puse lanțul și deschise. Era room boy-ul îmbrăcat în uniforma hotelului, însoțit de un comisionar care ținea în mână o valiză și o geantă de voiaj. Le recunoscu. David nu glumea. Se prăbuși pe fotoliu
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
mâini și, cu prosoapele curate luate din dulap, era gata să-și îndeplinească serviciul de mamoș, chiar dacă era prima dată când asista la o naștere. Femeia se văita de credeai că se rup baierele cerului și căd peste ea. Era speriată și neliniștită, iar durerile îi amplificau panica, în ciuda faptului că urma să fi asistată din fericire de către un medic, fie el și ortoped. - Au-u, mor, au, domn’ doctor, fă ceva că nu mai rezist... ajută-mă, Doamne, să scap de
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
ușor contorsionat, pe patul imens. Din tâmpla stângă i se prelingea o dâră subțire de sânge. Auzise însă zgomot și începu să dea semne de revenire în simțiri. Puse mâna la locul dureros, iar degetele i se pătaseră de sânge. Speriat, dădu să se ridice. - E în regulă, încercă unul dintre polițiști să-l liniștească. Se pare că nu ești foarte grav rănit. Te rugăm să ne prezinți actele. Bărbatul păli și mai tare: - Nu le am la mine. Mă numesc
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]