1,056 matches
-
înrudire. Hedrock mi-a spus odată că împărații Isher au fost înclinați să se însoare cu femei strălucitoare și puțin cam nestatornice, și că aceasta a periclitat periodic familia. El spunea că împărătesele au fost cele care au salvat întotdeauna spița căsătorindu-se cu bărbați serioși, cuminți și capabili. ― Dar să zicem... Împărătesei nici nu i se păru că vorbele ei sună a întrerupere; îi veni pur și simplu acest gînd și-l rostea: Dar să zicem că ne-am oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PRIMUL. CUNOAȘTEM UNELE DINTRE LEGI \ DAR DE CE ACEASTĂ CONDUCĂTOARE CARE STĂPÎNEA O LUME ÎNTREAGĂ ȘI-A DAT VIAȚA PENTRU COPILUL EI, CÎND DE FAPT EA SE TEMEA DE MOARTEA PERSONALĂ? MOTIVELE EI, CUM CĂ TREBUIE SĂ-ȘI DUCĂ MAI DEPARTE SPIȚA, NU CORESPUND DIN PUNCT DE VEDERE LOGIC. E VORBA DOAR DE O UȘOARĂ REARANJARE PE PLAN ATOMIC. TRĂIESC MULȚI BĂRBAȚI ȘI MULTE FEMEI CARE I-AR PUTEA ÎMPINGE ÎNAINTE PROGRESIA PE PLAN TRIBAL. ― Rămîne doar s-o readucem la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus, De-acolo, din câmpia văroasă și aridă. Un soare fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
militar de Hanovra.) Tatăl și bunicul lui Gauss au fost oameni de rând, de meserie nedefinită, muncind cu ziua pe la negustorii din piață; în acte sunt trecuți ca "Gassenschlächter", măcelari, prin tradiție, ai uliței în care locuiau. Mai sus, în spiță, dăm numai de țărani din ținutul Braunschweig. Mamă-sa era chiar venită de la țară și înainte de măritiș fusese slujnică de un tăbăcar din Braunschweig. Avea însă câțiva pastori în linia ei suitoare. Băiatul, Johann Carl Friedrich (acasă era numit Johann
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că s-o schimba. — Ce mojic mai ești și dumneata uneori, Daniel. Tomás moștenise Înfățișarea de dur de la taică-său, un prosper administrator de terenuri care avea un birou pe strada Pelayo, lîngă magazinele El Siglo. Domnul Aguilar aparținea acelei spițe de minți privilegiate care au Întotdeauna dreptate. Bărbat cu convingeri profunde, era sigur, printre altele, că fiul său era sărac cu duhul și handicapat mintal. Pentru a compensa aceste rușinoase tare, angaja tot soiul de profesori particulari, cu obiectivul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mă împinge cu o mișcare executată decis, ca să-mi poată închide ușa liftului în nas. La Șef secție terapie, în cabinet, nu se aude nimic. Bat în ușă: cioc, cioc, cioc! Nu-mi răspunde nimeni, dar apăs pe clanță. Printre spițele de lumină, strecurate de un abajur din papură, vopsit verde, al unei lămpițe de birou, un bărbat cu sprâncene arcuite, mă scrutează nemulțumit. Cu un aplomb de care, însumi, mă mir, înfrunt fluidul mustrător. Să dau bună seara! încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Theather. Doamna magistrat e fan Metallica, cu muzici, poze și afișe puse în rafturi. Tot acolo, caleașca din placaj și cai negri - bijuterie. Caii negri perfect aliniați, caleașca bronzită, cu detalii precise de geamuri și ferestre, felinare, roți cu opt spițe, în spate, cufăr de bagaje. Coș traforat culcat. Pirogravură: mâini fixând ora la un ceasornic de buzunar, un ochi deasupra mâinilor, copil jucându-se cu o himeră, fluture cu cap de copil ținându-se de un stâlp. Carmen Mihail, femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Foița studențească a publicat pe prima pagină o caricatură a Înaltului, cu coif de hârtie și-o perie în mână, încercând să curățe mucegaiul. Redactorul-șef e scuturat în Ziarul, iar conducerea Universității e chemată să dea explicații. Vrăjitoarele din spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul în aer ca smoala. Și noi ne-am unit, în magie albă, toate câteștrei să-l alungăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ar intra în vorbă cu bătrânii, e sigură că ar întâlni pe cineva care știe cu exactitate cine-i ea, cineva care ar putea-o plasa într-un arbore genealogic complicat. Ar da peste veri de-a treia, a patra spiță, rude îndepărtate care ar lega-o de oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată și printre care s-ar simți imediat ca la ea acasă. Dacă ar rămâne în pană cu dubița albă, ar putea bate la oricare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în palme. Plângea. Bărbia căzută topor deasupra unui braț de vreascuri putrede; ochii descompuși în orbite cenușă cu ceva urme de cer rânced pe fundul fântânilor; fruntea despicată a secetă Carul Mare a tras brazdă adâncă până și-a rupt spițele într-un gând; obrajii scrijeliți de vânt piatra de moară macină bobul de grâu în intenția plugarului, piatra de om ține evidența desfrunzirilor în grădina lui Dumnezeu; buzele înțelenite în nerostire maci roșii pe calea ferată adulmecând depărtările; mâinile, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în vreme de furtună, își ascunde casa sub frunză să nu moară odată cu el, eu mă dezbrăcam de casă ca de o haină, ca de o nelocuire veștedă.) L-a părăsit Dumnezeu. În lipsa lui, cineva și-a băgat piciorul între spițele Carului Mare; se rostogolește hodorogită caleașca printre stele și nicio tușă de absolut. Anatema peste cei care tulbură geometria cerului! Avea un mers grăbit și dezordonat, o privire ștearsă, trecută dincolo de punct, de fotografie, de curgere; rătăcea departe și nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu poți fi mai Dumnezeu decât Dumnezeul ce-mi veghea somnul și liniștea de sub grindă. "Fericiți făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema." Geaba mă ghiftuiești cu iluzii, dacă în mine Carul Mare a rămas fără spițe, dacă inima i-a fost ruptă, dacă Steaua Nordului se rostogolește prin sânge. Fiul cărui cer pot fi? "Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor." Destulă amăgire, Dumnezeule, destulă! Păstrează-ți dreptatea și nedreptatea și împărăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
douăzeci de ani. A alergat cot la cot cu viața, a mers la pas cu ea, a obosit, s-a hodinit și a continuat drumul. Badea Vasile îmbătrânea în mersul calului, fără să-și dădea seama. Prea repede se învârteau spițele prin colbul Sărății. Rachiul și curvele l-au pus pe chituci. A îmbătrânit odată cu Puiu, de parcă au trăit împreună aceeași viață. Petru era cel mai mare dintre copii. Taică-său și-ar fi dorit să-i semene. Căruța putrezea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și pentru sine un litru de Dumnezeu roșu. Riguros părinte era ava, nu se abătea nicio litera de la canoanele anthonite. Pregătea Sfintele Taine meticulos, cu grijă, cu băgare de seamă, precum un farmacist medicamente pentru furnici. Călugării, oameni de toată spița, făceau nevoință, post, rugăciune, supușenie. Jupânul era Dumnezeu, cuvântul părintelui stareț bilet de odihnă în grădina cerului. Fraților, în ușa voastră o să bată, pe laița voastră își va hodini oasele, din strachina voastră se va hrăni. Așteptați-l în post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului de spițe. Schijele de lumină sfâșiau noaptea. O hemoragie galbenă inunda valea până spre culmi. În mijlocul cercului, în mijlocul bisericii, Petru dănțuia Isaia. Biserica destrăma cusuturile nopții, fâșii negre pansau rănile sfinților; din inima horei, limbi de foc până sub tălpile lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
facă. Ar fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-atâta n-ar fi, numai că ce găsești nu-i tot una cu ce cauți, iară ce-ți trebuiește ori nu este, ori s-a isprăvit chiar mai înainte. Cela car era prea îngust, celălalt prea înalt, unul avea o spiță crăpată, altul proțapul prins ca vai de lume... De, ca atunci când duci spre vânzare ce-ți prisosește și ți-i de-a scăpare. M-am învârtit eu o vreme, băgând de seamă că bine-a zis cine a zis cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
carne În toate felurile. Thomas și Antonia, singuri-singuri, ce-ar fi avut de făcut? Orice. Cine să mai judece, de cine să te mai ferești? Un bărbat și o femeie, doar ei pe pămînt, aveau datoria să salveze, Încă o dată, spița umană: femeia era prea bătrînă, dar Elisabeta născuse pe Ioan cam la aceeași vîrstă, Dumnezeu era mare, lua, dar și dădea. „Ai alături o femeie! Stai lîngă ea, fă copii!... Înmulțiți-vă!“ „Am făcut prea mulți, Doamne! Niciodată nu o să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Jumătatea care funcționa era așa de acoperitoare, că nimic nu m-a făcut să zic ceva de Paștele mamei lor nordice. Doar la hotel n-am mai avut room-service și patronul schimba personal prosoapele. Danezii umblau pe bicicletele lor cu spițe albe și roșii, nu făceau zâmbre că nu pot să umple de praf cu roata din spate de la Volvo pe sărăntocii de pe stradă și nici nu aveau pe cine. Ei nu au sărăntoci. Cerșetorii au alocație de hrană și locuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de "brâie de lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită... în care paște un mânz". De pe Muntele Măslinilor, suit cu piscul "în tărie și azur" și aflat "în hotarul marilor mistere", poetul își îndreaptă privirile în jos către nădejdea noastră cu spițele de aur cufundate în noroi. În larga înserare, sufletul se face mic și se închide "în foi, ca o zăloagă". Vântul atârnă de sânul unei femei, țara toată încape la fereastră, steaua se face așa de mică încât poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
14. El a făcut lucruri rele, pentru că nu și-a pus inima să caute pe Domnul. 15. Faptele lui Roboam, cele dintîi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea proorocului Șemaia, și a proorocului Ido, în cărțile spițelor de neam? Totdeauna a fost război între Roboam și Ieroboam. 16. Roboam a adormit cu părinții săi, și a fost îngropat în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Abia. $13 1. În al optsprezecelea an al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
adăpost. Poate, dacă se duceau În adăpost, mureau asfixiate, pentru că dărâmăturile au astupat intrarea. Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Pe mine mă văd rătăcind, istovită, picioarele Îmi tremură, mâinile Însângerate Împing o roată de bicicletă strivită, cu spițele strâmbe. Mă văd cum cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dac-aduci din librării la trei zile trei volume, simți că ești și poți să fii cum ai fost cândva, copile, cu-a ta lume din povești, plină de euforii... O grădină cu alei de idei și de emoții... alte spițe n mersul roții vieții noastre numai chei la un timp pe care hoții vor să-l stăpânească ei... Evadările în alte spații spre niște-nălțimi celeste unde vezi direct ce este cuibul denselor mulțimi de ntrebări și ecuații... armonii de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Încerc, totuși, să mai visez... Gândul îmi spune să nu-mi pese... Ceva misterios se țese: și totuși, nu mă-ngrijorez. Geamu-i opac, zarea e mată nevoia de lumină e acută, fruntea mai adâncește-o cută, intuiția mai pune o spiță la roată. În piept călătoriile-s discrete, aici, toți factorii converg; pe creste zările își șterg ochii de ceață pe-ndelete. Mă uit în față și-n spate, mă uit în lături pe furis; potecile spre luminiș încep încet să se
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
visele și să-și reprime rușinoasele momente de slăbiciune. Sprijinindu-se pe mărturiile unor bărbați învățați și chiar sfinți, autorul broșurii dorea cu înverșunare să apere "vitejia" masculină de perspectivele înfrîngerii și să demaște momeala folosită de diavol pentru atragerea spiței bărbătești în Infern, dar "vitejia" aceasta arăta foarte prost în demonstrațiile lui. Ea nu reușea decât să-mi trezească dorința de a mă lăsa "corupt", pregătindu-mă să descopăr că misoginismul e cea mai rea soluție pe care o poate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]