69,593 matches
-
critică. Dintre noile metode, este cea care m-a atras cel mai mult pentru că a ajuns acolo unde critica tradițională nu ajunsese niciodată: în pivnițele textului. Ea vede ceea ce criticul pozitivist nu vede: dedesubturile, umbrele, detaliile, obiectele, opțiunile obscure ale spiritului. Jean-Pierre Richard, pe care l-am cunoscut bine în timpul stagiului meu parizian, a dat o dimensiune complexă și performantă tematismului. El și-a numit metoda: pluritematism. În același sens au mers Jean Rousset și, într-o oarecare măsură, Jean Starobinsky
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Alecu Văcărescu, el ce ne-a lăsat?.. Ei, aici, lucrurile se încurcau. Să fie ‘puișor canar’? Nu eram sigur, să fie ‘amărâtul al meu trai/ Iad îmi pare iar nu rai’, nici, pe acestea nu le-a spus Nicolae Văcărescu, spiritul creștin al familiei. Pe scurt, mă făceam de rușine în cazul lui Alecu... Așa că, după multe decenii, ca să mă răzbun pe aceste beizadele care-și puneau oful și ahul în versuri, am decis să scriu o carte. Să văd, am
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
aceste manifestări spontane, s-a așezat, în mod legitim, și arta propriu-zisă. Platoul din fața Teatrului Național a găzduit repetate intervenții ale artiștilor plastici. Instalații cu suport textil, realizate de studenți sau de artiști consacrați, au reverberat, într-un comentariu profesionist, spiritul și mesajul Pieței Universității. Ele au unit cele două componente ale locului, au descărcat tensiunile istoriei și au preluat, în gratuitatea lor, aspirațiile născute aici. Dintre care multe aici au și rămas, ca literă pe zid sau ca desen pe
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
dintre adversarii tezelor naționaliste cu pricina sînt ispitiți de ideile principale aflate în joc. Care este preocuparea cea mai constantă a, să zicem, lingviștilor români din anii din urmă? Aceea de a reveni la scrierea cu â, ca mai potrivită spiritului limbii noastre și originii ei latine. Oare ce arată această preocupare, prin insistență, dacă nu un subconștient încărcat naționalist? Și, atunci, de ce să ne mirăm că atît de puțini au fost aceia care au dorit să polemizeze cu susținătorii unei
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
păcatul lipsei lor de originalitate: ca adaptări, prelucrări, cu sursele nu întotdeauna indicate explicit. Nu aceasta este totuși opinia dominantă în istoria literară românească mai nouă. Un foarte complex și convingător studiu al profesorului Paul Cornea analiza tocmai "circuitul popular", "spiritul vodevilesc" și calitatea limbajului care dau valoare comediilor, indiferent de existența modelelor și a izvoarelor ( a căror căutare, pentru orice detaliu textual, a fost de altfel exagerată): "În ultimă instanță, totul se ține grație dialogului" ( Itinerar printre clasici, 1984, p.
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
al acesteia, care este luciditatea. O luciditate necruțătoare în expresia-i reținută, abreviată. Chiar consemnările consecvente ale "vieții mizerabile" nu indică oare tăria de-a o autentifica, implicînd rejectarea? Pe de altă parte, Constantin Mateescu înțelege a da glas unui spirit critic necomplezent în propriul său domeniu, cel literar. Lectura sa e total neconvențională, cu riscul de-a contraria. Am reținut cîteva opinii ale scriitorului asupra unor opere și autori care numai rareori au parte de rezerve, opinii care, incontestabil, dau
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
în variantă sovietică, originală). Frapează naturalețea ( simplitatea) cu care e narată tragedia deținuților politici. Dar marea artă e absentă". Probă că "libertatea" e menționată în titlul volumului nu numai cu nuanță peiorativă, ci și ca o dimensiune reală a exercitării spiritului. Constantin Mateescu - Jurnal în libertate (1990-1993), Editura Almarom, Râmnicu Vâlcea, 326 pag.
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
să fiu ceea ce-aș putea să fiu dar nu sunt,/ Aș putea fi ceea ce-aș vrea să fiu dar nu sunt,/ Însă sunt ceea ce sunt dar nu pot fi astfel" aceste trei versuri caracterizează pe scurt starea de spirit în care vă aflați, cuibul de vultur cu trei pui care-și fâlfâie promițător aripile. Este bun, este necesar antrenamentul, fără el apropiatul zbor planat și maiestos ar fi imposibil. Vă lăudăm mișcările de-acum întru fortificare, și nu ne
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
Liviu Dănceanu De Șase decenii Valentin Gheorghiu se dăruiește semenilor cântând. Este felul său de a-și prezerva integritatea. Mereu dăruindu-se, rămâne mereu întreg. Mai mult, cu fiecare ieșire la rampă, sufletul lui sporește, iar setea spiritului este mai puternică. O sete potolită cu măsură, căci, nu-i așa, doar sorbind încet, își stinge setea cel însetoșat. Poate că firescul este ceea ce palpită cel mai puternic la Valentin Gheorghiu: tușeul prin care mâinile îmbracă tastele pianului aidoma
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
mâinile îmbracă tastele pianului aidoma unor mânuși; frazarea țâșnită parcă din raporturile frecvențiale și funcționale ale celei mai severe fenomenologii sonore; compozițiile ivite din elanul spontan, ca un punct de sprijin în căutarea adevărului. Nimic nu e factice ori alterat. Spirit viu, cutezător, nu își caută răspunsurile prin te miri ce văgăuni culturale și nici nu își clocește efuziunile, ci le aplică deodată, ca o parafă a imensei sale personalități. Vrând, ca orice mare artist, să atingă plenitudinea, simte că este
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
de senzația lucrului întrerupt și ne dus până la capăt. De fiecare dată, Valentin Gheorghiu a transformat handicapul imanent al muzicii acela de a fi o artă intermediată într-un copios avantaj, căci în orice compoziție există, în afara gândirii autorului, și spiritul executantului care, doar atunci când accesează sensul intrinsec al muzicii și dezvăluie zona inefabilului sonor, poate deveni un privilegiu de care se bucură această artă. Un privilegiu pe care pianistul Valentin Gheorghiu îl consacră compozitorului Valentin Gheorghiu atunci când îi cântă lucrările
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
scriitori care ofereau informații Europei Libere, asumîndu-și riscuri deloc de neglijat, fără a beneficia de faima unor mari rezistenți ai regimului comunist: Augustin Buzura, Geta Dimisianu, Constantin Abăluță, Dan Hăulică. Jurnalul Doamnei Monica Lovinescu este lecție de deontologie profesională, demnitate, spirit civic, sacrificiu de sine în folosul comunității și (să nu ne ferim de cuvinte) dragoste de țară. În fața exemplarității unei vieți precum cea a Doamnei Monica Lovinescu suntem datori cu o reverență.
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
este politețea ei deopotrivă față de scriitor și față de cititor. Menirea criticii este de a judeca, așa dar de a discerne, lămuri, aprecia. Dar ce fel de apreciere este aceea care lasă loc dubiilor? Aproximația este întotdeauna dubioasă, prin urmare, contrară spiritului critic. În al treilea rînd, e vorba de simplitate. Pe criticul prost îl recunoști numaidecît după felul complicat în care se exprimă despre cele mai simple lucruri. Critic bun este acela care, dimpotrivă, știe să spună simplu cele mai complicate
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
bun este acela care, dimpotrivă, știe să spună simplu cele mai complicate lucruri. Simplitatea nu e în toate cazurile înnăscută. Aș așeza-o mai degrabă printre însușirile critice care se dobîndesc prin experiență. Dacă nu posezi de la început claritate și spirit de precizie, e mai bine să nu te apuci de critică. Simplitatea nu este însă, ea, un atribut al tinereții în critică. Mai degrabă, tinerii se simt ispitiți să fie sofisticați în idei și în limbaj. Îi dezvață exercițiul critic
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
conchidem că adevărata critică este aceea care dă idei, nicidecum aceea care pleacă de la idei: critica nu aplică literaturii o grilă, teoretică, ideologică ori altfel, ea poate cel mult releva anumite aspecte teoretice, ideologice, filosofice, morale, religioase ale operelor literare. Spiritul critic este opus celui ideologic. Critica este ea însăși literară în sensul că acordă prioritate esteticului. Am scris altădată despre rațiunea estetică exclusivă a criticii, atacată ieri dinspre sociologismul marxist sau dinspre formalismul structuralist, iar astăzi dinspre studiile (multi)culturale
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
ei ne-am referit în considerațiile de mai sus. Faptul că am scăzut numărul premiilor se explică prin prudența dictată de constatarea unui nivel general nu tocmai promițător al debuturilor din 2002 și 2003. România literară vrea să rămînă fidelă spiritului critic pe care l-a dovedit mereu, pînă și în împrejurările grele din anii comunismului, cînd tocmai din promovarea valorii estetice și din combaterea rebuturilor ideologice și-a făcut titlul de glorie. Am preferat de aceea o severitate care, afectînd
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
inocență acesta trimite prin poștă oficialităților comuniste din vremea terorii o cerere de emigrare în Australia pentru el și calul său. Întreaga evocare a lui Vasile și a calului său are un aer de legendă și de eroism anonim, în spiritul muzicii militante din anii ’60-’70 ( piesele lui Bob Dylan sau Joe Hill, hitul interpretat de Joan Baez la Woodstock). Alt spirit contestatar al acelor ani a fost Jim Morrison, legendarul lider al grupului The Doors. Lui îi dedică Liviu
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
evocare a lui Vasile și a calului său are un aer de legendă și de eroism anonim, în spiritul muzicii militante din anii ’60-’70 ( piesele lui Bob Dylan sau Joe Hill, hitul interpretat de Joan Baez la Woodstock). Alt spirit contestatar al acelor ani a fost Jim Morrison, legendarul lider al grupului The Doors. Lui îi dedică Liviu Antonesei o proză superbă La Morrison Hotel, în Père Lachaise. Chiar și scena de sex oral în cimitir, care condimentează povestirea se
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
Chiar și scena de sex oral în cimitir, care condimentează povestirea se încadrează perfect temei și stilului de viață iconoclast care a făcut din Jim Morrison un idol al generației beat. De altfel, implicit sau explicit întreaga carte este tributară spiritului contestatar de la Woodstock (printre cei venerați de diverșii naratori cu siguranță și de autor să nu-i uităm pe ceilalți doi "martiri" ai generației, Jimmy Hendrix și Janis Joplin ), anilor hippie, culturii "power flowers", literaturii lui Ginsberg și Kerouac, acțiunilor
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
română a titlului original al cărții lui Nadeau, Grâces leur soient rendues, prin Să fie binecuvîntați, traducere pentru care autorul și-a exprimat acordul. Ne aflăm de altfel în fața unei versiuni în limba română ce știe să păstreze savoarea și spiritul originalului. Sînt refăcute în carte jocuri de cuvinte și propuse variante noi pentru textele literare citate, chiar dacă acestea au versiuni mai vechi în limba română, traducătoarea mărturisind „plăcerea de a ne apropia în acest mod direct și modest de marile
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
Pavel Șușară Onisim Colta Sub camuflajul unui figurativism corect, al unei tehnici impecabile, al unui recurs blînd la memoria colectivă și la reprezentări solide și temeinic verificate, pictorul orchestrează, aproape cu voluptatea unui spirit arcimboldesc, una dintre cele mai complicate și, în același timp, mai solide în logica ei interioară, construcții sensibile și simbolice. Atît în pictura în ulei, cît și în grafică, pictorul se plasează la distanță egală, dar și cu un interes
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
în același timp, mai solide în logica ei interioară, construcții sensibile și simbolice. Atît în pictura în ulei, cît și în grafică, pictorul se plasează la distanță egală, dar și cu un interes egal, față de două mari provocări: materia și spiritul, perisabilul și inalterabilul, imanența și idealitatea. Iar aceste binoame nu sînt doar simple artificii retorice ale demersului critic, ornamente analitice cu un presupus potențial metafizic, ci componente intrinseci și explicite ale viziunii plastice a lui Onisim Colta și ale strategiei
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
căzut tencuiala, un paviment din piatră, o pîine desenată halucinant chiar pe lopata cu care ea se introduce în cuptor ș.a.m.d., cam acesta este repertoriul de forme pe care Colta îl cultivă cu insistență și cu un enorm spirit analitic. Reperul lui absolut în această acțiune pare materialitatea modelului, rezoluția substanței sau, cu alte cuvinte, înalta fidelitate a redării. Dar această fascinație în fața materialității lumii, această senzualitate, puțin circumspectă și pudică în relația directă cu obiectul constituit, nu este
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demon- strațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre cei mai radicali factori de perturbare. Un adevărat distrugător de tabuuri și un contemporan greu de îmblînzit
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
acord cu fiecare lucrare în parte. Este solidară cu lipsa de stil și de viziune artistică a autorului. Efectul final în fața căruia am fost aduși este unul de talcioc, de bric-à-brac, de mărunt amatorism care nu reprezintă nici România, nici spiritul românesc. Dacă ar fi așa, dacă ceea ce vedem pe simeze ar reprezenta cu adevărat țara, ar fi vai și amar de sufletele noastre și de viitorul țării. Mă întreb atunci, ce sens a avut alegerea acestei producții cu pretenții artistice
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]