1,116 matches
-
lipsește: banii și bunul-simț. Credeți-mă, don Gustavo, am implicat deja prea multă lume În chestiunea asta. — Atunci, Încă unul În plus n-o strica. Hai, cu Încredere. Închipuiește-ți că sînt confesorul tău. — De ani de zile nu m-am spovedit. — Se vede pe fața ta. 33 Gustavo Barceló știa să asculte contemplativ și salomonic, asemenea unui medic sau nunțiu apostolic. Mă urmărea cu mîinile Împreunate sub bărbie, ca la rugăciune, și cu coatele pe birou, aproape fără să clipească, Încuviințînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
indică totdeauna o absență. Doar trăind nemijlocit și naiv în veșnicie, ai înfrînt energia organului temporal. Sfințenia - un imediat al eternității - nu se mândrește cu pasul împlinit în afară de trecerea directă a lucrurilor, fiindcă ea este eternitate. Cel mult, se poate spovedi timpului, pentru a se ușura de excesul substanței proprii. Mărturisirile sfinților izvorăsc din povara pozitivă a veșniciei. Cărțile lor cad în timp, precum stelele din firmament. Exces de eternitate de o parte și de alta. Pierderea naivității naște o conștiință
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
desparți de ei, orice sinucidere e prea dulce. Fiece cuvânt ce l-ai spus parcă a devenit noroi și se ascunde undeva pe fondul izolării tale, ca să te murdărească în fața ta. Vorbele se transformă în otravă și, după ce te-ai spovedit ceasuri și ceasuri, te amețește vidul oamenilor și-al tău. Tot ce nu e singur putrezește, și niciodată n-am fost singur până la înmugurire. După orice conversație, ești mai părăsit ca în mormânt. și-ai ușurat spiritul și ți-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În clipa aceea mă rușinam, pentru că simțeam cum Îmi curge un fel de miere prin vine - vă jur, nici măcar nu mi se umezea prepuțul, era altceva, cu mult mai grozav, grandios - și la Întoarcerea spre casă mă duceam să mă spovedesc... Cred că păcatul, iubirea și gloria sunt asta: când tu Îți dai drumul pe niște cearșafuri Împletite de la o fereastră din Villa Triste, și ea te ține strâns pe după gât, suspendată În gol, și-ți murmură că tot timpul te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că nici nu observă atunci vorba ungurească. Fața lui părea aprinsă și buzele învinețite îi tremurau într-un surâs nervos. Vorbind, îi clănțăneau dinții și glasul lui avea o asprime aproape răgușită: ― Părinte Constantine... am venit la tine... să mă spovedesc. Când își auzi glasul, i se păru străin și, instinctiv, se uită împrejur dacă nu a vorbit într-adevăr altcineva. ― Poftim înlăuntru... poftim, zise Boteanu mirat și șovăind. Pătrunseră într-o odaie albă, în care Apostol văzu pe perete, între
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și prejudecăți, pe atât de clasicele practici în care intelectualul „românesc” public este musai omniscient. În privința feministelor ca persoane faceți afirmații care mă stupefiază. Decretați că ele sunt: „frigide, complet neispititoare, atee, nemăritate, fără copii, că nu au ce se spovedi la preot în afară de vanitatea proprie, nu au nici măcar prieteni și că a încerca să cucerești o astfel de femeie este ca și când ai mângâia un sân cu silicon sau o coapsă falsă”. Consider că, până în acest moment, vă războiți cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
declarată și cunoscută ca atare este necăsătorită, nu are copii, nu are prieteni, este frigidă, nu este, nici nu a fost ispititoare, orice bărbat care, în prostia și orbirea lui a curtat-o cândva este de plâns, că ea se spovedește doar vanități și că, de fapt, cel mai probabil este atee. De altfel, prin 1994 am aflat despre mine, ca feministă destul de solitară cum eram pe atunci, că sunt sterilă, am hormoni masculini și sunt plină de păr. Vă invit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și cetățeni. Rămâne ca dumneavoastră să vă documentați și să demonstrați că erau și ele nemăritate, fără copii, fără prieteni. Nu vă cer imposibilul, anume să demonstrați și că erau frigide, neatrăgătoare și atee, că nici nu aveau păcate de spovedit în afară de vanitate sau că era vai de capul cui voia să le cucerească, în cazul extrem în care mai atrăgeau pe cineva orb. Sămânța acestor deviante (nelegiuite?) nu a pierit. Eu mă voi referi la cele de acum, doar la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
dacă Tu ai împins-o-ncoace să ne-ncerci, du-o mai repede, căci, iată, Doamne, rezistăm întru slava Ta. — Ba mai ține-mă, Doamne, un pic, cât să mă pot mărturisi lor - înălță ochii impozanta femeie. — Nu te putem spovedi, căci ești într-altă credință - zise Metodiu. Tocmai de aceea, preacuvioase părinte - făcu Laura. V-am văzut de cum ați suit că nu sunteți iezuiți. N-am încredere în iezuiți. Mă duc cu vorba și cu fapta. Ori de câte ori m-am mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să-și limpezească mai bine situația. Acesta este și un bun prilej de remember, de aducere în prezent a unor manifestări și evenimente din trecut. De parcă s-ar fi spovedit unui interlocutor de încredere. Și cine ar putea fi mai de încredere decât propria persoană? Personajul devine, cu alte cuvinte, povestitor, ia locul autorului și-și desfășoară firul gândirii în mod firesc. Așa e și cazul doctorului Eugen Tomescu, care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe baronne ieșind din cușeta părintelui Brown. Pentru o clipă, m-a cuprins o revoltă brutală, pardonabilă unui bărbat prin vinele căruia curge sângele de foc și pară al familiei Montenegro. Apoi mi-a căzut fisa. Doamna baronne tocmai se spovedise. Avea părul desfăcut și purta veșminte ascetice: un halat enorm, pe al cărui fond stacojiu erau stampați clovni de aur și balerine de argint. Era nemachiată și, femeie totuși, a fugit drept În cușeta ei, ca să n-o surprind fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nimeni. Călugărul, mai ales, dovedea o mare înțelegere la acest capitol: "Femeilor le plac confidențele, n-ați observat? Simt nevoia să-i audă pe bărbați mărturisind vrute și nevrute. Vocația lor e să stea pitite într-un confesional și să li se spovedească bărbații". Moașa nu făcea nimic ca să astupe gura clevetitorilor. Dimpotrivă, când afla ce se discuta pe seama ei, surâdea îngăduitoare. Poate chiar se bucura. Cu o legendă în spate se simțea în siguranță, la adăpost de orice pericol. Privind-o cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aduse pentru Iisus Hristos, trecem pe sub masa unde se află închipuitul sicriu al Mântuitorului (pentru că, numai așa El va avea grijă de noi și ne va face mari și sănătoși) și-l auzim pe părintele zicând: “Băieții să rămână pentru spovedit”. Adică noi. Intrăm toți doisprezece în altar. Parcă am fi niște apostoli. Preotul ne spune să îngenunchem, pune patrafirul pe capul câtorva dintre noi, face un fel de slujbă, după care ne cheamă, unul câte unul, într-un alt loc
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
porcărie, îmi sărută mâna cu recunoștință. „Ce fel de iubire este asta?”, am întrebat o muiere, disprețuitor, dacă duhul îmi rămâne acasă și vin la tine doar cu carnea? Dar bestia scăpără din ochi solzișori de oțel călit, și plânse, spovedindu-se, că mereu mă vede că țâșnesc din dușumele, între ea și omul ei. Că o gârlă de sânge cald i se suie din inimă în creștetul capului și că șipotul roșu îi coboară în măruntaie și în lujerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dat preotul ca să-ți ispășești păcatele? Să spun de trei ori „Sfântă Mărie născătoare de Dumnezeu“ și un „Tatăl nostru“. Numai atât? strigă Ignatius. I-ai povestit ce-ai făcut? Că ai stopat o lucrare critică de mare strălucire? — M-am spovedit, Ignatius. I-am spus părintelui totu’. El a zis: „Mie nu-mi pare c-ai fi greșit, drăguțo. Aș zice c-ai alunecat doar pe o stradă udă.“ Și atunci i-am spus despre tine. I-am spus: „Băiatu’ meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
voia Întîmplării, iar el, Bandura, le avea În fața ochilor. Prin cîte mîini trecuse Marieta Își dădea imediat seama orice bărbat care o iubise - iar revoluționarul acesta cu suflet delicat fusese unul dintre ei - și atunci ea Își dădea drumul, se spovedea. Își depăna amintirile cu o Încîntătoare nostalgie, de parcă acele povestioare grosiere, pline de detalii dezgustătoare n-aveau În sine vreo importanță, căci important era doar faptul că pe atunci fusese și ea tînără, presque une enfant, aproape un copil. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În urmă la domnul Brener. Fură găsiți În atelierul lui Fuchs, avînd asupra lor portmoneul cu sînge Încă proaspăt pe el. „Constrînși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunînd că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului. Cerură un preot să se spovedească.“ Despre acel straniu eveniment vor relata și alte ziare europene, unele Însă manifestînd o reținere mefientă, ceea ce era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covîrșitoare - că acel caz admite forța magnetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lasă avutul și se ascund în mine și în creierii munților ca să-și apere credința până la ultimul grăunte. În timp ce-i răspundeam, mi-am adus aminte de chipul de cerșetor al omului care a venit odinioară șovăitor la mine să-l spovedesc pe șantierul din Ogatsu. Nu știam dacă mai trăiește sau dacă a murit. Dar de dragul oamenilor trebuia să-i spun cardinalului tot ce se cuvenea spus. — Credincioșii din Japonia... nu mai Biserică. Nu mai au nici misionari care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care trebuie să-i slujesc. Un preot trăiește pe acest pământ ca să slujească pentru mulți, iar nu pentru sine. Mi-am amintit de omul acela cu așchii de lemn înfipte în zdrențele de pe umeri care a venit șovăitor să-l spovedesc în golful Ogatsu. Pentru el și pentru japonezii ca el eram eu menit să slujesc. „Că Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească”, îmi ziceam eu în sinea mea abia târându-mi picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trebuie să-mi pun sufletul nu sunt frații călugări care se roagă în liniște în mănăstirea de la Manila. Prietenii mei sunt credincioșii creștini ca omul acela cu așchii de lemn înfipte în hainele sale zdrențuite care a venit să-l spovedesc pe plaja de la Ogatsu. „Liniștește-te! În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta” i-am zis eu. Oare pe unde mai trăia omul acela acum? L-am mințit. Până la urmă tot n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
căruia îi ascultase spovedania la Ogatsu. Nu știa nici unde era, nici cum o ducea acum omul acela, dar avea să moară cu minciuna pe care i-o spusese. Trebuia să moară drept răscumpărare și pentru minciuna aceea. Cu toate că se spovedise, tot nu avea inima împăcată. În toiul nopții, Luis Sasada începu dintr-o dată să plângă. Îl cuprinsese din nou teama de moarte. Ca de obicei, Velasco îl strânse pe Sasada de mâna firavă și se rugă fierbinte la Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Victor Munteanu, printre puținii care lucrează cu acest program. Sunt nemulțumit de comportamentul meu În acest post al Sfinților Apostoli Petru și Pavel și mai ales de faptul că nu m-am străduit să ajung la duhovnic pentru a mă spovedi, ratând astfel și Sfânta Împărtășanie. Accidentul nefericit al Părintelui Iustin m-a stopat Într-un fel, neștiind dacă poate fi sau nu deranjat În perioada de refacere. N-am vrut nici să ajung iar la părintele Moise, pentru că rândul trecut
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pentru chilia mea, așa că am acum toate condițiile. Dacă se rezolvă și cu lumina, va fi excelent. Cât privește căldura, aici totul depinde doar de noi. Facem focul În centrală, avem temperatura dorită. Ne lenevim, tremurăm... gros. Azi m-am spovedit, așa că am primit dezlegare pentru a primi Sfânta Împărtășanie, dar și binecuvântarea de a continua proiectele. 28 noiembrie 2012 Am un canon foarte convenabil față de ce Îmi dăduse Părintele Iustin Pârvu la Mănăstirea Petru Vodă, dar acum nouă ani eram
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
capăt În fiecare zi și cu voia Domnului osteneala mea o să dea cândva roade. Deocamdată trebuie să mă smeresc și să transform neștiința și stângăcia mea În fapta bună de care am atâta nevoie. Mâine, oricum, va trebuie să mă spovedesc, pentru că am făcut și alte păcate, cu vorba și cu gândul. Doamne, ajută-mă! 5 decembrie 2012 Numai ce m-am spovedit, că am și scăpat două minciuni din gura mea spurcată. Chiar dacă ele au condus la o faptă bună
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
neștiința și stângăcia mea În fapta bună de care am atâta nevoie. Mâine, oricum, va trebuie să mă spovedesc, pentru că am făcut și alte păcate, cu vorba și cu gândul. Doamne, ajută-mă! 5 decembrie 2012 Numai ce m-am spovedit, că am și scăpat două minciuni din gura mea spurcată. Chiar dacă ele au condus la o faptă bună și Magda a primit, nesperat, 500 lei din dispoziția Părintelui Iustin, l-am tulburat pe fiul meu, Părintele Casian, care, operat cum
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]