1,115 matches
-
lor... Asta se întâmpla Duminică seara, dar nu se putea închipui că vreun sătean să lipsească de la slujba părintelui Tulească Ștefan. El a fost cel care m-a botezat, ca de altfel pe tot tineretul satului. Adora copiii. Noi ne spovedeam în cor și doream să dăm impresia de cei mai cuminți și adorabili foști sugari pe care îi va vedea cineva. Când ne întreba dacă am furat, noi ziceam: „Nuuuuuu...”, și el ne completă: „Ba daaaaaa... Că doar cine a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de slănină, o pungă cu făină, un blid de nuci sau orice credea de cuviință pentru a asigura o masă cât mai îmbelșugată. Nunta propriu zisă începe sâmbătă dimineața, când mirii merg separat la biserică, unde preotul satului, după ce îi spovedește le oficiază taina împărtășaniei, pentru a fi curați sufletește înaintea marelui act al cununiei religioase. Bineînțeles că într una din zilele precedente au avut grijă să legifereze cununia lor la ofițerul stării civile pentru a fi împlinită porunca lui Iisus
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
i-a furat hamurile cailor. Având destul timp, și cum gândurile mi se țin lanț, mi-am amintit întâmplarea și, ca să mai facem puțin haz, iată ce am pus pe hârtie: La popă M-am dus la biserică Să mă spovedesc și eu Că am văzut la pop-al nostru Că spovedește mereu. -Sărut mâna taie părinte; - Cu ce pot eu te-ajuta? - Cer iertare, taie părinte C-am făcut mare păcat. - Ia, spune Ioane, tată, Ce te frământă așa...? - Hamurile
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mi se țin lanț, mi-am amintit întâmplarea și, ca să mai facem puțin haz, iată ce am pus pe hârtie: La popă M-am dus la biserică Să mă spovedesc și eu Că am văzut la pop-al nostru Că spovedește mereu. -Sărut mâna taie părinte; - Cu ce pot eu te-ajuta? - Cer iertare, taie părinte C-am făcut mare păcat. - Ia, spune Ioane, tată, Ce te frământă așa...? - Hamurile, taie părinte De la cai, eu le-am furat. - Hamurile mele mă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
te-ajuta? - Cer iertare, taie părinte C-am făcut mare păcat. - Ia, spune Ioane, tată, Ce te frământă așa...? - Hamurile, taie părinte De la cai, eu le-am furat. - Hamurile mele mă...de la cai! - Da părinte, zău așa... Că doar mă spovedesc Mă ierte sfinția ta. - Așa e Ioane tată, Dar eu nu te pot ierta. - De ce oare, părințele, Ce spun eu e tare drept. Că am furat hamurile Jur cu mâinile pe piept! - Da Ioane, ce spui tu e tare bine
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de mult se iubeau, că și ei au făcut opt copii, ca și popa Jan, unul din noi a murit la vreo patru anișori. Deci, tăticu, s-a luat la întrecere cu popa, să aibă câte opt copii. Apoi, la spovedit, să-i ierte Dumnezeu, de ce să-i ierte, că s-au chinuit cu copiii! Atunci oamenii de unde veneau, întâi făceau... dragoste! și pe urmă mâncau. Acum, ce să facă? Se satură, beau bine, și uită de femeie, și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
viață, când zilele trec fără folos. Când mă simt de prisos, singur, pustiu. Când aș vrea să merg la cimitirul părinților mei, să așez o lumânare la căpătâiul lor, să-i revăd în taină, să mă reculeg și să mă spovedesc lor în tăcere, cuminte, întreg, ca să pot începe o nouă zi cu speranțe, cu încredere, în ciuda faptului că și bătrânețile acestea înaintează, mi-adaugă noi beteșuguri, că timpul galopează, că simt cum se-nmulțesc noi dificultăți și adversități... Fiindcă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de-acum nu mai avea nici un rost să nege. Oricum Ortansa nu se prea sinchisea să se mai ferească, dacă eu catadicseam să-i dau liber Încă de acum un an, tot căznindu-mă s-o fac să mi se spovedească. Știam că ele-și petrec multe ceasuri pe zi Împreună, la asistentă acasă sau aici, În lipsa mea. Abia de apucasem s-o văd În câteva rânduri preț de câteva minute pe fetița aia roșcovană, și asta pentru că nu țineam chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
brusc discuția cu un gest al mâinii drepte, așa cum ai tăia o sfoară, și le spune repezit celor două femei : „Nu mai vorbiți cu el, gata. Nu vedeți că este spion, că este pocăit !? Ia spune, mă băiatule, tu te spovedești ? Ai un duhovnic ? Ești român ? La mănăstire mergi ? Da’ despre cip ce crezi ? Ai card la tine ? Tu ce crezi că fac ăștia cu cipul, hai spune ! Ce cauți tu aici, de ce-i smintești pe ortodocși ?”. Cele două femei se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Mai târziu, când am intrat în biserica nouă, am văzut că și ea joacă un rol esențial în buna desfășurare rituală a pelerinajului. În spațiul din interior erau amenajate mai multe „alveole” dispuse circular pentru pelerinii care doreau să se spovedească. De dimensiuni reduse, m-au dus cu gândul la niște „confesionale” catolice, deschise, logica secretului spovedaniei constând în acest caz în apropierea de preot și nu în obstacole construite, după cum este cazul în Occident. Fiecare dintre aceste alveole (sau nișe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cel perfect împăcat cu sine, care nu crede că dincolo de raza lui vizuală și de mintea sa mai pot exista alte orizonturi. Mulțumit cu ideile, programul și tabieturile sale, el nu are nevoie de prietenie, nu simte nevoia să se spovedească, dar nici de-a fi iubit. Contrar acestei tipologii prea des, de fapt, întâlnite refugiul nostru s-a dovedit a fi în poesie. Aici am găsit soluția și exprimarea cea dreaptă, sfințenia și umilința, consolarea împotriva îndobitocirii, frigului și grijilor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
omul, ca și faptele lui sunt aidoma celor din lumea spre care aspiră, pământul îi este lumea hărăzită să o păstreze, s-o apere, fiindu-i averea și soarta. Pădure, sora mea, la tine vin, La tine vin să-mi spovedesc păcatul. C-am cheltuit atâtea zile seci Din viața ce mi-ai dat, sunt vinovatul. Sunt vinovat c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină, Sunt vinovat c-o fată cu ochi mari Și-a-nlăcrimat privirea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
șapte sacramente Nu este demn de poet să mistifice mielul, să-i vândă la mezat lâna1296 (tr. a.). Doamne, Dumnezeul meu, mă căiesc din toată inima, de toate păcatele mele și1297... Așa încep actul meu de căință după ce m-am spovedit în confesional. Și știu că după cercetarea cugetului meu dobândesc conștiența săvârșirii vreunui păcat, adică sacrilegiul de a fi încălcat poruncile și nu sunt demn să primesc harul nevăzut pentru sfințirea sufletului. Sacramentele sau tainele sunt semne văzute, orânduite de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe toti cei treisprezece cu aproape o oră mai înainte de deșteptarea pentru tot internatul. În liniște, ne-am făcut toaleta și am plecat la Biserica Sfântul Gheorghe înaintea întregului internat, pentru ca părintele profesor Ion Brezeanu să aibă timp să ne spovedească. Postisem post negru, de vineri dimineața până Duminică. Distanța, de altfel mică, de la Școala Normală (actualul Muzeu de istorie) până la Biserica Sfântul Gheorghe Vechi (vizavi de fosta Prefectură, actualmente, Muzeul de Artă), în capătul bulevardului Regina Maria (astăzi, al Republicii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
moară. Se chinuia și nu murea. Dumnezeu i-a lăsat timp să mărturisească păcatul. Soția lui l-a întrebat: Ce-ai, mă Lixandre, ce-ai făcut de te chinui așa, nici nu mori, nici nu trăiești? Chemați preotul să mă spovedesc. În auzul tuturor a mărturisit preotului greutatea; după ce a fost dezlegat și împărtășit de preotul Gheorghe Popescu, a murit. Iată ce înseamnă să năpăstuiești pe cel în suferință. Dar e mai bine să ne rușinăm aici, decât să fim rușinați
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bucurie că Dumnezeu operase asupra sufletului lui actul părerii de rău, zdrobindu-i inima împietrită, cu harul milostivirii Sale. Îmbrățișându-i și sărutându-i pe amândoi, le-am spus: Când ne întoarcem în Galda, mergem la Părintele Oțoiu Victor și, spovedindu-ne, îl vom ruga să te dezlege de păcat și să te primească în Biserică. După ce a acceptat propunerea mea am mai mers aproape un kilometru împreună, iar omul și copilul au apucat în sus pe pârâul Mărului. Noi o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
încercat să atragă câțiva dintre noi. S-au adresat taman lui Valeriu Gafencu. Privind compătimitor, i-a răspuns milițianului: Eu mă rog lui Dumnezeu să te ierte pentru păcatul acesta. Dar să știi că nu te iartă dacă nu te spovedești și nu te împărtășești! S-au întors la Aiud și au raportat că nu vrem să muncim. În 4 Mai 1948 au sosit două carosate mari, am fost îmbarcați și expediați la Aiud. Prin sat, lumea ieșea la porți și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cineva viața pentru prietenii săi”, la Valeriu era așa de firească, încât dacă n-ar fi făcut-o în ascuns (tainic) pe mulți i-ar fi tulburat sau i-ar fi smintit chiar. La începutul prieteniei noastre, voind să mă spovedesc pentru a mă putea împărtăși, cercetându-mi cugetul, am găsit o stare de îndoială pe care o aveam asupra sincerității manifestărilor duhovnicești ale lui Valeriu. Mi se părea că unele din formele pe care le îmbracă viața lui duhovnicească au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai vârstnic între ei, încât, până la urmă, i-au înmuiat inima. Înainte de a-și da sufletul, cu greu, fiindcă orice respirație ajunsese un spasm, l-a îmbrățișat pe cel care i se devotase, apoi pe toți ceilalți, s-a putut spovedi părintelui Todea și s-a stins împărtășit. Psalm 38,18: Lasă-mă să mă odihnesc mai înainte de a mă duce și a nu mai fi. După câteva săptămâni a încetat din viață băiatul care-l îngrijise filial. De la Ion Ianolide
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dacă nu s-a impus ca femeie demnă, este „nevastă”. Diferența dintre termeni arată prestigiul de care se bucură persoana în ochii satului. Cu trei zile înainte de a muri, mama l-a trimis pe tata să cheme preotul, să se spovedească și să se împărtășească. Apoi l-a rugat pe tata să nu plece în sat. Căci tata avea obiceiul ca primăvara să ia smicele de cireș, de prun, de trandafir și intra prin curțile oamenilor, indiferent dacă erau sau nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
au căpătat înțelesuri profunde și reale în creștinism: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem...”. Cei ce-au admis învățături bolnave, sectare sunt considerați spurcați, nu au atingere cu viața comunității și sunt ținuți la distanță. A nu te spovedi, a nu te împărtăși, a nu-ți boteza copiii, a nu te cununa sau a nu face pentru morți parastasele rânduite de Biserică, toate aceste neîmpliniri sunt considerate nelegiuiri și atrag excluderea din comunitate, prin izolarea tacită, unanimă. Țăranul și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fi rearestat, primul lucrul pe care mi-l dai va fi această Sfântă Împărtășanie”. Au trecut încă 27 de ani, până în 1992. Din când în când mai întrebam câte un preot cum să procedez. Simțindu-și sfârșitul, înainte de a se spovedi și împărtăși, soția m-a rugat: Ce ai de gând să faci cu Sfânta Împărtășanie din batista aceea? Se află în șifonier, într-o cutiuță. Te rog să rezolvi cu Ea. Visul Cu o săptămână înaintea morții soției mele am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în grija mea. Nu acum, ci puțin mai târziu”. M am trezit și nu știam cum să înțeleg cuvintele. Nu i am spus soției visul, dar am întrebat-o dacă se simte mai bine, dacă n-ar vrea să se spovedească și să se împărtășească, deși se împărtășise nu cu mult timp în urmă, de Sfânta Marie Mare (Adormirea Maicii Domnului, la 15 august). Voia să chem preotul, atrăgându-mi atenția asupra Sfintei Împărtășanii ce o aveam din închisoare. După ce preotul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a declanșat prima bătaie! Păi, după ce am discutat câteva zile, amical așa, într-o dimineață, ceilalți au tăbărât asupra noastră, a celor noi... Au început bătăi... bătăi crunte și ele au continuat tot timpul. Trebuia fiecare din noi să se spovedească în fața unui comitet ad-hoc format din cei mai vechi și, dup-aceea, să trecem la Țurcanu să punem pe hârtie ce am declarat... Care au fost reacțiile dumneavoastră când ați intrat în bătăi? Prima zi a fost dezastru... Ce mai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe împărat în sala cavalerilor. Ora 7 cină en famille, 40 persoane. Seara ceai. Împăratul privește fotografiile de la Sinaia. Ora 10½ în pat. Marți, 9/21 octombrie. Nunta de aur a scumpilor părinți. Vreme minunată. Ora 6½ sculat. Ora 7½ spovedit la biserica mare. Acolo mama și Carola. Ora 8 liturghie în capela castelului, ținută de abatele de la Einsiedeln. Părinții și copiii, tante Marie și Carola la comuniune. Dejun en famille. Felicitări. Ora 10 felicitări în ținută de gală, din partea întregii
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]