999 matches
-
partea de jos a ecranului: Hartă, Zboară, Vorbește și alte câteva al căror sens îi scăpă. Era o instrucțiune să folosească săgețile de pe tastatură pentru a se mișca înainte și înapoi, la stânga și la dreapta. Încercă și privi uimită cum sprintena vampă de pe ecran se mișcă înainte, smucit, cu brațele legănându-se, într-o simulare a mersului omenesc. Părea să fie într-un fel de grădină virtuală, cu arbori maronii, tomnatici, care se legănau într-un vânt slab. Era ca și cum Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mișcare a lui - a ei. Acum, pe măsură ce înainta printre copaci, frunzele se iveau mai mari, într-o perspectivă clară, ascuțită, ca și cum lentila camerei ei ar fi fost chiar acolo, aproape. Era bizar și fascinant. Se întoarse spre stânga, dar fata sprintenă de pe ecran nu părea să se miște. Ci mai degrabă se mișcă întregul cadru, imaginea rotindu-se în jurul ei, ca și cum ea s-ar fi întors la stânga. Acum putea vedea case, plăcile de ardezie gri ale acoperișului apărând în detalii foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
găsit pe fiul lui Baruch Kishon. Maggie l-a observat la intrare, la scurt timp după ce au ajuns. Aproape că i-a zâmbit cu simpatie: o altă persoană trecută de treizeci de ani, rătăcită într-un club fremătând de tineri sprinteni, superbi. A urmărit-o atunci - și a urmărit-o și acum. Scopul lui era neîndoielnic. Orice avea ea să descopere, va vrea acel lucru pentru el, pentru a-l da mai departe cine știe cui. Oamenilor care o uciseseră pe mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ironic, Încât urechile pleoștite ale lui Lenski se făceau roșii ca mușcatele. „Bruta! Jigodia! Nihilistul!“ izbucnea ea mai târziu În camera ei - care nu mai era alături de a noastră, deși la același etaj. Dacă se Întâmpla ca Lenski să coboare sprinten scara, În timp ce ea urca greoi și se oprea gâfâind astmatic la fiecare zece trepte (căci micul lift hidraulic al casei noastre din St. Petersburg refuza În mod constant și destul de jignitor să funcționeze), Mademoiselle susținea că se ciocnise de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
crom. În timp ce examina floarea plecată pe care stătea agățat cu corpul său acoperit de puf, ușor Încovoiat, continua să zvâcnească fără astâmpăr din marile aripi, și eu l-am dorit cu atâta ardoare cum nu mai dorisem nimic până atunci. Sprintenul Ustin, instalatorul casei noastre de la oraș, care dintr-un motiv comic (pe care-l explic În altă parte) s-a Întâmplat să stea cu noi la țară În vara aceea, a izbutit În cele din urmă să-l prindă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
emoționat nu mai găsea a patra placă, amestecând-o cu cele deja folosite și În timp ce Lenski aștepta răbdător În Întuneric, câțiva spectatori Începeau să-și proiecteze umbrele negre ale mâinilor ridicate pe ecranul alb și speriat; dintr-odată, un băiat sprinten și nerușinat (poate că eram totuși eu - domnul Hyde din doctorul Jekyll din mine?) reușea să-și proiecteze piciorul, ceea ce declanșa bineînțeles o competiție zgomotoasă. Când ultima placă era găsită și apărea pe ecran, ea Îmi amintea de o călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-i simt moliciunea sub braț. A fost tot ce-am putut face ca să mă abțin să n-o sărut rapid câtă vreme mă retrăgeam din mașină, dar eram suficient de rațional, în ciuda bucuriei care tresălta în mine ca un mielușel sprinten, pentru a-mi păstra speranțele ațintite ferm asupra viitorului și să evit orice risc care ar fi putut să-l primejduiască. —Acum, Stacey, am zis cu o voce care speram să fie potrivit de calmă și liniștitoare, știu că Warren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Apreciez discreția tot atât de mult ca și modestia. ― Nu sânt deloc sigură că înțeleg ce vreți să spuneți. Făceți-mi plăcerea, mister Stanley, și acceptați o mică amintire. Așa se obișnuiește la noi când îi pomenești pe cei dragi. Se aplecă sprintenă spre sacoșă. Inspectorul se trezi brusc în brațe cu câțiva metri de americă, două pahare de plastic albe și o farfurie de colivă vârfuită cu o ploaie de bomboane colorate. ― Nu, domnule maior, nu mă puteți refuza nici dumneavoastră. Aveți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
galbeni ― într-o glastră din cristal negru. Pe măsuța scundă pregătise serviciul de cafea, un coșuleț cu prăjituri uscate și un altul cu migdale. Mirciulică privea fix cupa de frișcă. ― O adevărată orgie de dulciuri, observă Cristescu. Bătrâna se răsuci sprintenă. Purta o rochie neagră cu guler bărbătesc. ― Cozonacul l-am băgat puțin la cuptor. Ador prăjiturile calde când afară e umed. Mă scuzați numai o clipă... Mirciulică, ocupă-te, te rog, de musafiri! Cristescu își roti ochii prin încăpere. Recunoștea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cine i-a spus că tablourile au dispărut? ― De unde vrei să știu?! Scarlat presupunea că treaba asta ar fi aflat-o în ultima clipă și ne-a comunicat-o ca să fim pregătiți sufletește. ― Joacă tare, spuse inginerul pe gânduri. Sări sprinten în picioare, trăgîndu-l de mână pe celălalt. Cârnul își privea țintă degetele îndoite. Apucă arătătorul și mijlociul scuturîndu-le puternic. ― Stai! Mai am două chestii să-ți transmit. Întâi, cică să căutăm în safe... ― Nu există nici un safe! ― Pe urmă zicea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o privire indiferentă și deschise o ușă. Maiorul zări sala cu aparate complicate. Întoarse iute capul și își continuă drumul. Primii fulgi de zăpadă cădeau la fereastra Melaniei Lupu. Bătrâna deschise ochii. Un zâmbet de fericire îi inundă fața. Sări sprintenă din pat și alergă desculță la geam, împiedicîndu-se în cămașa de noapte lungă imprimată cu ursuleți și ciupercuțe. Bătu din palme încîntată. ― Ninge, Mirciulică! Ninge! Vino să vezi! Parcă sânt flori de măr. O ploaie de flori de măr. Ridică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lucrai acesta se plătește. Și apoi Mirciulică..." Revăzu scena... Motanul pe masă jucîndu-se cu aparatul, apăsând, fără ca ea să audă, ori să bage de seamă, pe declanșator... Se frânse dintr-o dată. În fața maiorului nu se mai afla femeia fără vârstă, sprintenă și grațioasă, ci o străină. O străină cu chipul sleit, obosită și tristă. Șopti, fluturîndu-și absentă degetele într-un ciudat rămas-bun. ― Mirciulică... Totdeauna mi-a fost teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne dă banii ăștia, rânji Matei. ― Cunoștința mea, declară senină Melania Lupu, este un mare amator de artă și desigur... nu-i așa, dispune și de mijloace corespunzătoare. Chicoti: Dacă vreți, pot să-i caut numărul de telefon. Se ridică sprintenă și dispăru în odaia ei. Sculptorul se întoarse spre Panaitescu. Întrebă încet: ― Crezi că-i trombon? Celălalt, adâncit în calcule complicate, nu-i răspunse. Valerica Scurtu rămăsese cu ochii pe fereastră. Un colț desprins al perdelei lăsa să se vadă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în afară de Panaitescu al cărui chip părea sfâșiat de viziunile de apocalips ale unui coșmar. Grigore Popa își frecă mâinile înghețate: ― Bine că a plecat! Aș bea ceva fierbinte... ― E o idee! exclamă Melania Lupu. Se descotorosi de pledul gros, ridicîndu-se sprintenă din fotoliu. Sînteți invitații mei! Vă pot oferi o ceașcă de cacao. După aceea, voi telefona domnului Van der Hoph. Insomnia nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
coboară pasărea străină Pe-a lui Florin amabilă soție; Pe cal ridică sarcina lui lină, La pieptul lui ar vre în veci s-o ție, Se uită-n ochi-i, dând la calu-i pinten - Ș-acesta vântului s-așterne sprinten. În vremea asta Smeul se suise La cer, cu aripile lungi întinse, Culege-n cale-i blândele surâse A mii de stele, ce sburau ca ninse; La tronul cel etern pe scări deschise Stau mândre genii cu lumină - ncinse; L-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
calibrată pentru a obține acest efect unic - părul și sprâncenele vopsite, cravatele de mătase și sacourile cu însemnele cluburilor de iahting, întorsăturile efeminate de frază - dar, odată ce începeai să îl cunoști, se dovedea a fi un om cu o inteligență sprintenă și provocatoare. Era, în felul în care te ataca în mod repetat, ceva care stârnea, o istețime care săgeta și împungea, făcându-te să dorești să răspunzi bine când începea să își formuleze întrebările piezișe și mult prea personale. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
strângere de mână fermă. Coboară dealul cu mașina, să ne ia. După ce se salută cu Al junior și Al senior, ni se prezintă și contribuie la transferul bagajelor din mașina mea în spatele autoturismulului lui Volvo, combi. Observ că se mișcă sprinten, aproape grăbit, în timp ce merge de la un vehicul la altul. Gesturile lui au o eficiență agilă, aproape nervoasă. Stanley nu pierde timpul. Statul degeaba dă naștere la gânduri, iar gândurile pot fi primejdioase, un lucru pe care îl va înțelege ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vânători. Era ceata din care făcea și el parte și cu care alerga împreună. În ceată erau cam mulți membri și greu de apreciat numărul lor exact din cauza ierbii înalte și a florilor ce au crescut în neștire. Toți alergau sprinteni, în pielea goală, înnegrită și tăbăcită de soare, cu mult păr pe corp, în special pe piept și pe cap; un păr lung, sârmos, negru și creț. Înalți, viguroși, robuști și ageri, erau atenți la mișcările celorlalți și, în caz
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bătrâni și cu brațele întinse se rotea pană când amețea și se lăsa să cadă cu fața îngropată în iarbă, râzând. Uneori începea brusc să alerge, fără vreo pricină... Alerga, însoțită de Pârvu, ca o ieduță, cu trupul mlădios și sprinten, care aluneca printre ierburi, paltini și aluni... pentru bucuria de a sări. Îi plăcea să hoinărească, de-alungul pârâului care susura tainic la umbra copacilor; venea din inima pădurii, de unde nu se știe, trecea prin spatele casei și se pierdea în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu-i prea târziu, și ca fulgerul se cațără într-un fag rămuros. Când râsul sare după el, motanul trece în coroana vecină a unui gorun. Hăituiala continuă, când pe pământ, când prin coroana copacului. Din nou, motanul, mult mai sprinten, se avântă pe un copac învecinat.. dar, creanga se rupe și se prăbușește cu zgomot adânc. În acelaș timp, râsul a aterizat lângă el și trece la atac. Motanul, un exemplar foarte voinic, își primește adversarul cu lovituri de labe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
troienele de zăpezi creșteau înalte. Vârtejuri de zăpadă șuierau acoperind urmele... îngreunând jderului de a le adulmeca. Deodată, tresări. În spatele său se auzi gâfâit și fugă ...Trei lupi veneau în goană spre el. Începu o goană, de urmărire... Jderul mai sprinten la cățărat, se distanță până găsi un adăpost sigur. Șuierând, vuind tăios, vijelia se năpusti cu urlet în coamele pădurii care se ridica neagră în noapte. Lupii l-au hăituit... dar, i-au pierdut urma. De sus de pe cracă jderul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un loc... „...Aha, pe acolo se furișează, hoțomanul!“ iși zise el zâmbind. Jderul își căuta salvarea, simțind că-i urmărit, ascunzându-se. Pădurarul începu să-și piardă răbdarea așteptând... Dar, iată-l că țâșnește. O zvâcnire minunat de ușoară, de sprintenă, o alunecare atât de mlădioasă, cum nu mai văzuse niciodată în toată viața lui de pădurar și vânător. Nu sare, nu aleargă... pare că nici nu atinge zăpada, pare că plutește pe deasupra învelișului moale... Deodată, îl vede în întregime, foarte
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au luminat într-atât de puternic existența, încât eram aidoma omului ce nu-și mai încape în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i bine în evidență ochii ce scânteiau de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
slujbele bisericii. Ținându-mă cu dragoste autoritară de mână, bunicul i-a promis mamei, la plecare, că mă va păstra la distanță față de depravații mici de pe-aici chiar așa spusese bunicul, depravații mici de pe-aici, semn că era sprinten la minte, prinsese din zbor care-i șpilul și că o să fiu full (el spusese tobă, țin bine minte asta) de rugăciuni, la terminarea stagiului de reeducare. La cor a fost o încântare. Era vorba despre corul bisericii, bineînțeles. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
simțit obligată să întrebe: "Dar domnul Onuț poate să rămână?"... Devotatul a fulgerat-o cu o privire de fiară încolțită, ca în desenele acelea animate în care pantera roz tremură de ciudă că n-o poate sfâșia pe veverița cea sprintenă și isteață... Și lumânările, să dispară lumânările de aici, că avem treabă serioasă, adaugă insul... Dar Nineta prinsese faza cu pantera și veverița și i-a turnat-o iar: Suntem într-o casă de creștin. Dacă scoatem lumânările de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]