990 matches
-
de ins călăuzit de muze, Gallus își dă seama că existența lui este definită în primul rând de poezie : Poet, el cu gândirea se primblă tot prin nori/ În brațe amoroase căzând adeseori,/ Și printr-un vers ce saltă pe sprintene dactile,/ În loc să guste somnul, preface nopți în zile (I 2). Slujitorul știe bine locul unde poetul se retrage ca să scrie (El vine câteodată aici, lângă fântână,/ De muza-i drăgălașă condus cu drag de mână,/ Și pe tăbliți de ceară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a combate; nici pentru a primi pe încredere și a lua de bun ceva, nici pentru a găsi subiect de conversație, ci pentru a cântări și a reflecta.” Francis Bacon 65. „Cititul face mintea cuiva bogată, convorbirea i-o face sprintenă, scrisul i-l face precis, Și de aceea, dacă un om scrie puțin, el trebuie să aibă o memorie bună : dacă citește puțin, trebuie să aibă multă iscusință pentru a părea că știe ceea ce nu știe.” Francis Bacon 66. „A
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
biblic. Asta însemna să uiți necumpătarea ulterioară a lui Noe însuși și cunoscutele lui libații... Dar iată textul: Tânărul preot, cu privire aprinsă și bărbuță neagră, conturând fin un obraz palid, împinse aminul până la pierderea răsuflării și, cu un pas sprinten, dispăru în spatele iconostasului. Slujba se terminase. Îndreptându-și spatele cu un suspin de ușurare, elevele se puseră pe șușotit și chicotit. Directoarea se închină pioasă și trecu printre rânduri. Abia ieșise din capelă, că supraveghetoarele luară poziție ca să împiedice busculada
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
văicărit în tot timpul parcursului stând cu gura la crăpătura dubei și strigând: — Săriți, fraților, că ne omoară! Săriți de ne scăpați!... Suntem studenți români!... etc. În sfârșit, ajungem la Văcărești. Duba e descuiată, suntem scoborâți. Unul câte unul sărim sprinten, afară de Rădulescu, care, făcând pe mortul, urmează să se vaite și este dus pe mâini! Poarta Văcăreștilor se deschide!... Și intrăm... în cea dintâi curte vedem o mare desfășurare de forțe. Postul de gardă este întreg în picioare, soldați în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
retorică. Și-a luat doctoratul în drept la Paris și, întors la Tg. Jiu, s-a înscris în barou și în partidul liberal. Nu a fost niciodată un om de bibliotecă, un pasionat de lectură cum era Duca inteligența lui sprintenă, ușurința ideației, îi acopereau cu prisosință lacunele culturii lui. De formație literară romantică, admira proza frumos cadențată, ținuta teatrală, emfatică, elocvența pompoasă. A făcut războiul din 1916, fiind comandant al unei companii de infanterie din regimentul 18 Gorj. În 1919
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
bătrâni (cu crengile lăsate), făceam pe "mortul", imitam preotul și câte și mai câte. Punctul de atracție era însă clopotnița. Ne-am rugat de pălimar să ne lase și pe noi să ne urcăm sus, la clopote. Aurel era mai sprinten, Gheorghe bun de gură și toți trei am reușit să-l lămurim. Doamne, când a început să tragă clopotele cele mari, am crezut că ne-asurzește! Ne-am dus mâinile la urechi și ne holbam nedumeriți unul la altul. Abia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
până la moarte. Am să-i arăt ce Înseamnă să mă disprețuiască! Îi aruncă lui Adalbrecht o privire de gheață și adăugă: Nimeni să nu Îndrăznească să mi râdă În față, Înțe legeți, nimeni! Auzind aceasta, stăpânul de pe Stouff se ridică sprinten și puse mâna pe spadă. — Potoliți-vă, izbucni Otto, cu o voce dură care-i făcu pe cei doi adversari să-l privească surprinși. Potoliți-vă! Nu, zău, credeam că am de-a face cu bărbați În toată firea, nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
plinuță cum era ea, bolnavă - cum mai știam eu - era de o agilitate de neînchipuit! Nimic nu trăda cumplitul diagnostic! Teama mea de a fi nevoit să intervin cu mijloace excepționale în condiții excepționale, nu avea niciun suport! Ana era sprintenă, veselă, plină de umor și - ceea ce mă necăjea cel mai mult pe mine - nu mă lăsa să-i car eu bagajele! Dacă ați ști cât m-a cărat prin Mumbay să căutăm un magazin filatelic pentru a-i achiziționa lui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
față dublă, duplice, ambiguă, a darului de care vorbim: el este când teribil și amenințător, când extrem de mărinimos, ca un văl, ca o cortină care se ridică peste lucruri, dezvăluind mirifice peisaje, animale cuminți, puternice, păsări colorate, văi și râuri sprintene, ducând cu ele misterul atâtor ființe invizibile și concrete, munți și pustiuri atât de gigantice, Încât ne Învață sublimul și pe noi Înșine În mijlocul acestora; pe noi Înșine speriați, dar și atrași de acel Sublim, de nepotrivirea uriașă Între forțele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În prim-plan, un poet-trubadur cu chitară. Un fel de Vîsoțki polonez, bine cunoscut publicului, judecând după reacția lui entuziasmată. Tipul e înalt, îmbrăcat în costum negru, larg, care i se potrivește perfect, dându-i un aer de etern și sprinten călător, având și o năframă înfășurată în jurul capului. Are o față tăioasă, arămie, nas ascuțit, ochi negri, obraz năpădit de o barbă scurtă. Cântă cu voce tare, iar cuvintele parcă șfichiuiesc caldarâmul. Publicul e conectat și... avizat, pentru că fredonează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mi iau de mâncare..." Îl întreb dacă n-a fost însurat. Nu, n-a fost însurat, nici nu-i plac femeile, căci ele mai mult te speculează, mai mult pentru interes și pentru bani. Deodată mă întreabă, pe când urc destul de sprinten dealul: Da pe-acolo, pe la București, mai este vre-un volintir? Nu, nu mai este. Da de ce-ntrebi? Apoi întreb, că de la ei au rămas îngropate pe aici multe comori... Ș-ai vrea să dezgropi o comoară? Da! De ce? Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
grațioase și glesne fine. Iar complicațiilor acelora lungi, bogate, încâlcite de stofe, adaose cu dantelării, cordele și garnituri sub care într-un corset de fier abia respira o cucoană totdeauna mai bine făcută decât trebuie, prefer un costum simplu și sprinten. Numai să n-ajungă la o moralitate care s-ar confunda cu dispariția totală. Oricum, și costumul folosește la ceva. 5 April 927 [VIITORUL ROMÂNIEI] . Toți avem în minte o imagine fericită și paradisiacă a României viitoare. O țară ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de sens." (pp. 526) Poetul Din furtună Și mânie Tu detună Apă vie La izvoare Argintii Din ponoare Spre câmpii * Visuri line Fulgi alene Să-nsenine A noastre gene; Dă-ne nouă Versuri vii Ca o rouă Inimii. * Libertatea Și dreptatea Sprintene Alinte-ne Zilele Tuturor Munca, fie Bucurie, Cânt și spor. [JURNAL DE CĂLĂTORIE]*1 15 Mai 1954 Plecare 9,20 dimineața. Vreme răcoroasă. Urcăm la 2120 m. altitudine; spre Kiev. Atmosferă și cer de primăvară. Nouri subt noi. Îmbulzeli de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a lumii mireasă, că la nunta mea a căzut o stea... Iar dac-îi zări, dacă-i întâlni măicuță bătrână cu brâul de lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a cunoscut sprinten păstorel tras ca prin inel? Fața lui spuma laptelui, ochii lui floarea câmpului, mustăcioara lui spicul grâului? Tu mioara mea nu te îndura și-i spune curat că m-am însurat c-o fată de crai dincolo de plai. Iară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sunt curios să văd cum și în ce măsură se îndeplinesc prognosticurile vremii acestei mări capricioase. Nu pot fi oare prevăzute aceste schimbări ce par adevărate salturi de tigru? Acum două zile am intrat pe Sütghiol, într-un cuter elegant cu aripi sprintene, la pescuit cel mai umilit și mai țigănos pește din aceste locuri. Pescuitul cu râmă sau bucățele de pește nu cere deosebită dibăcie. Amiralul M. îmi făcea cunoscut că nu cu multe zile în urmă a prins, în locul stâncos unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a mai voit să se ridice. Privea pe călugărul cel beteag și, numai când l-a văzut că se dă la o parte, s-a ridicat cu povara ce i se cuvenea și i se potrivea și s-a dus sprinten devale. Iar devale a amirosit tăpșanurile, a răspuns zbierând simpatic cântecului de clopote și, despovărat de samar, a cotit într-o văiugă și a prins a ronțăi iarba înflorită. Sus, în ograda îngrădită cu răzlogi de lângă biserică, umblă slobod. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
suferit atacul câtorva lupi flămânzi. În țarcul de răzlogi nu se afla decât măgărușul. Oile fuseseră încuiate. Cei doi dulăi puși ei într-un adăpost, căci lupul are obicei să fure câni în lipsa oilor. Doi dintre lupi, care erau mai sprinteni și s-au socotit mai vrednici, au sărit peste împrejmuirea de răzlogi. Măgarul i-a simțit și s-a așezat într-un punct strategic, în unghiul păreților unei clădiri de bârne din marginea țarcului. S-a pus cu fruntea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu o căciulă ascuțită de același fel, în formă de piramidă și încălțați cu opinci și cu fețele negre din cauza bărbii, a părului lung și nepieptănat, înarmați doar cu un țepoi și o coasă legată de o prăjină, nespus de sprinteni, aleargă departe în mare număr prin acele păduri și munți și atacă peste tot locul deopotrivă rândurile dușmanilor, fie ele cele din față sau cele de la mijloc sau de la urmă și chiar în toate nopțile îi hărțuiesc cu mai mari
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost serbarea de 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare [49] în 4 iulie 1904, pe Ștefan cel Mare l-a reprezentat foarte bine șeful nostru de clasă elevul Cornescu Traian. Era frumos, era voinic, era foarte sprinten și ager și foarte bun la gimnastică. El singur după gustul lui a ales o iapă foarte a dracului. Țipa, azvârlea, mușca, păreche n-avea de naravașă ce era. Și cu Cornescu Traian au mai fost 2 elevi: Romanescu Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Mihai și preoteasa Aglaia și Eugenia. Și Tacu avea un patifon și a cântat un vals și el a jucat cu Maria, soția lui, și eu cu domnișoara Eugenia Vasiliu. Și am îndrăgit-o îmbrăcată cu catrință pe Eugenia. Era sprintenă și foarte voinică. Era soția pe care am visat-o eu cum să fie. Și aici m-a îndemnat și tata și cuscru Vasile Porcariu din Rîșca și bădia Grigoriță Florescu. Și am vorbit că vreau să iau pe domnișoara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în urechi, mă salvează și pot să dorm. Pelerinii încep să se miște, unii semiadormiți, alții mișcându-se încet, șchiopătând ușor, cu degetele sau gleznele pansate. Mănânc pe hol, bine și consistent, îmi iau apoi rucsacul și bastonul și pornesc sprinten ca și cum acum aș fi început camino. Ies repede din Villafranca și pe o cărăruie încep urcușul în pădure vreme de mai bine de două ore. Este frumos, un drum de pădure bun cu piatră flancat mai mult de pini. De la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sau turcesc. Căci aici vedeau frați de o limbă și de o lege cu ei, și, oricum ar fi, dar niciodată sângele apă nu se face. Basarabenii vedeau că românii au și ei o țară a lor, au o oaste sprintenă și vitează, cum nu mai e alta, au o iubire de patrie cum ei n-au pomenit pe nicăieri, pe unde au umblat, și au un ideal național politic, care se cuprinde în două cuvinte: România Mare. Cu bună seamă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
voit să vină o femeie din sat care să-mi arate drumul, dar dânsa, crezând că voi să fug, mă denunță la popa polițai. După o explicație cu el, am luat o călugăriță bătrână de 70 de ani, pitică, dar sprintenă, foarte deșteaptă, maica Ghelasia, care fugea ca un iepure și făcea reflecțiuni filozofice pe când ocoleam Colentina, treceam pe la zăgaz și străbăteam pădurea în lungul ei. Era un aer plăcut de primăvară și o mulțime de viorele, deși prin unele șanțuri
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
administrarea și conducerea Facultății de Medicină și a fostului Institut de Medicină și Farmacie, căruia i-a închinat talentul, omenia și deosebita sa hărnicie. Nu ne putem imagina nici actuala clinică (institut) de gastroenterologie, nici medicina din Iași fără imaginea sprintenă, ageră, de o tinerețe superbă, purtată până târziu, a profesorului Constantin Strat. ALEXANDRU DOBRESCU În urmă cu puțin timp, Fundația "Prietenii Iașului Emil Alexandrescu" a organizat o conferință despre profesorul dr. Alexandru Dobrescu, reputatul dermatolog. Era o zi cenușie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mare vine și curajul mare, imediat am sărit câțiva pași în lături de copac, ca să nu-mi cadă cumva dihania în spate, am pus pușca la ochi și... O! Doamne! ce văzui! în loc de înfricoșatul urs, văzui o veveriță mică și sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita galeșă la mine și părea că se strică de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]