5,301 matches
-
Crește iarba, covor moale, Roua cade pe ogoare Sună codru-n așteptare, Primăvara-i pe cărare Înflorind florile-n cale Și zefirul, boare lină, Ne răsfață în grădină, Iar copacii din livadă Straie verzi îmbracă-n grabă, Ca stropiți cu spumă crezi Că sunt prunii în livezi. Cade roua pe câmpie În a florilor pocale, Prospețime, puritate, Naște bolta azurie. Sosit-a dulcea Primăvară Ah! Iubire, Sufletul mi-e plin de tine! (F.C.) Referință Bibliografică: Sosit-a dulcea Primăvară la Purani
SOSIT-A DULCEA PRIMĂVARĂ LA PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349994_a_351323]
-
Acasa > Poeme > Antologie > INSULA DE PORȚELAN Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 630 din 21 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Spuma valurilor mângâia insula de porțelan ca un cântec de iubire Privirile muritorilor ațintite dintotdeauna spre țărmurile insulei de porțelan la care nu ajunsese nimeni Cei care reușeau să se înfrângă pe sine și să treacă dincolo de linia orizontului pentru a
INSULA DE PORŢELAN de ION UNTARU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344471_a_345800]
-
și autorii, invocați cum numai el știe, produc efecte magice : „Apollinaire, Apollinaire, Villon, Villon...ce gol imens ! Pisc Barbu, patimă, arteră Cronometând o altă eră, Clepsidră veacului, și sens.” Autobiografia poetului se păstrează într-un spațiu imaginar și acoperă cu spumele ei superbe, realitatea : „Un timp romantic, revolut, Adolescența cu săruturi, Strivită de un ev cu scuturi ; Surâsul strâmb luat recrut, Vasal de sânge și tributuri, Evocă Evul în auz Balade, epopei canzone, Istorii ale altor zone Pe care astăzi le
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
în sine împăcata stăpânea eternă pace!... (a se vedea poezia de la început...) Dar deodat-un punct se mișcă..cel Întâi și singur. Iată-L, Cum din chaos face muma, iară El devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab că boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De atunci negura eternă se desface în fâșii, De atunci răsare lumea, luna, soare și stihii..." De fapt, este bine a se revedea întreaga această poezie, pentru că este nu numai o lecție de
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
nou ca tine, fără casă, fără masă... și să tai frunză câinilor? ... Dacă nu era Ancuța, cine mă aduna de pe drumuri? Hai noroc și să ai parte de Ancuța și ea de tine!... După vreo cinci rânduri de halbe cu spumă rasă, Nicușor este zgâlțîit puternic și când a auzit glasul Ancuței i-a trecut tot cheful. Aici mi-erai, craiule? Știi, am fost invitat de... Un derbedeu neînsurat, așa-i? Da, neînsurat. Sărut mâna doamna Ancuța!.. Domnule, dacă în clipa
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348009_a_349338]
-
-i arăt eu lui ședință când ajunge acasă! Și nici "ciorbă" caldă nu-i voi oferi, chiar dacă și eu voi suferi. Două zile îl țin la respect, să se-nvețe minte. Eu mă abțin cu ușurință, totuși, dar el face spume că stau cu fundul la el și îl refuz". Soneria a trezit-o pe Anca din melancolia ce-o cuprinsese. Cu gesturi leneșe s-a deplasat încet la ușa de la intrare. A privit prin vizor și, contrar obișnuinței, de data
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
desferece larg sufletul ca s-o primească. Deschise cartea la pagina unde poeta, martoră la freamătul mării, admira cum pescărușii pluteau deasupra valurilor în zborul lor neliniștit. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
o purta în galopul calului spre castelul său de cleștar, ascuns într-un vârf de munte, undeva, într-un spațiu necunoscut, înconjurat de păduri seculare, cu stejari și arțari falnici, sub care dansau domnițele îmbrăcate în rochiile lor albe ca spuma laptelui. Dalia adormi înaintea mamei sale Gloria. Cartea îi căzu din mână, odihnindu-se alături, în timp ce ea continuă în vis, să alerge în brațele lui Făt Frumos, pe cărări de pădure, încălecată pe ducipalul cu greabănul puternic, acoperit cu spumă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
spuma laptelui. Dalia adormi înaintea mamei sale Gloria. Cartea îi căzu din mână, odihnindu-se alături, în timp ce ea continuă în vis, să alerge în brațele lui Făt Frumos, pe cărări de pădure, încălecată pe ducipalul cu greabănul puternic, acoperit cu spumă. Un armăsar cu stea în frunte, strălucitoare ca un cristal. Era steaua ce-o călăuzea pe ea în viața netrăită încă, în viața viitoare care spera să fie o viață plină de iubire, plină de pasiune și de neprevăzut. Încerca
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
CÂRMACII de Alexandru Vlahuță Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase, Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei; Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuți, Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
analiză logico-intuitivă proprie. Am pornit în această aventură dintr-un “punct”, punctul de natură mai specială din știință care a produs marea explozie acum mai bine de 14 miliarde de ani, punctul “ăla în mișcare mult mai slab ca boaba spumii” din poezie, punctul “unul” din filosofiile orientale, Dumnezeu din religie, etc. Toate astea ne spun același lucru, că toți am fost cândva UNUL, și mișcarea dar și drumul, uniți în același “PUNCT”. Din unirea asta de atunci a rămas doar
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]
-
deși tot era ascuns, când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.” “Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, e stăpânul fără margini peste marginile lumii... ” Scris. I, M. Eminescu O non-existență haotică și lipsită de formă, se transformă devenind UNU, care conține în sine întreaga energie necesară pentru a da naștere Universului. Acest principiu Unic, sau oul cosmic
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]
-
depărtare strălucește, luminat de razele de soare. Mă împrăștii printre nori de vată uneori când aștept miracole să se deschidă-n zori, sau mă las în voia adierilor de vânt care așează toate visele pe pământ. Marea cu valuri de spumă mă fascinează și mă-ndeamnă să visez mereu trează, atunci văd cum stropii de apă sărată încearcă să cuprindă zarea înlăcrimată. Mă-mprăștii și m-adun printre cuvinte când lacrimi cuprind nespuse jurăminte, și dragostea căutată timp de o viață
PRINTRE CUVINTE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347620_a_348949]
-
cu costumul roșu. Oare i-o fi nevasta? - Nu cred, pare că nu au nicio treaba unul cu altul. Mergi în apă? Fetele porniră spre apă să se răcorească și să se joace în valuri. Săreau să se ferească de spuma care le umezea costumele din ce în ce mai sus. Ana își dădu drumul în apă la întreg corpul să se obișnuiască cu temperatura rece peste corpul înfierbântat. Când se ridică la suprafață nu o mai văzu pe colega ei. Unde ai dispărut, Cristino
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
ouț of discussion. Ciocanu' e unealtă nobilă, nu putem vorbi chiar în jargon de țigani fierari. Însă mitologia se întâlnește în stație la Lizeanu cu țiganu'. Bărbații vin de pe Martie, iar muierile blonde se nasc din scoică, ca Venus din spumele mării (2). Botticelli e universal, dar nu manelist. Blondele nu mai sunt ce fură pe vremea lui. Fine, pudice în goliciunea lor. Nici nu îți vin gânduri violente la privirea picturii lui Botticelli. Blondă lu' Drăghici ridică un picior la
LA LIZEANU ÎN STAȚIE ISIS DEZVĂLUITĂ. KHULMEA KHULTURII! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350021_a_351350]
-
dea de veste, Ca în ‘noaptea ielelor’ tot a fost de poveste, Dar cum era prea mult înnoptat, el n-a visat, Toată noaptea somnul colegilor a vegheat.. I-a întâmpinat abia dimineață să le spună, Dar oripilat făcea doar spume pe la gură, Că fiecare a plecat la trebi și pe la cursuri, Dar el tot le ținea calea și le dădea buzuri.. Ei bine, frustrat n-a mai plecat la școală, S-a făcut degrabă c-a intrat într-o boală
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
de gen feminin pe o rază de kilometri, o mâță grasă de culoare cenușie. Ca să mai treacă puțin vremea (mde, speranțele mor ultimele), dar și ca să fie sigur că nu se otrăvește, Eracle sufla prin pai și se amuza de spumele ce împodobeau gura paharului. Aproape nici n-a observat când pe scăunelul alăturat s-a așezat un domn în vârstă cu un aer perfect de cuceritor irezistibil din vremuri de mult apuse. - Hmeeehh, heehh, mneee, făcu Eracle ca să pară un
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
de fag./ Îi răspunde codrul verde/ Fermecat și dureros,/ Iară sufletu-mi se pierde/ După chipul tău frumos.[ ... ] Iată lacul. Luna plină,/ Poleindu-l, îl străbate;/ El, aprins de-a ei lumină,/ Simte-a lui singurătate./ Tremurând cu unde-n spume,/ Între trestie le farmă/ Și visând o-ntreagă lume/ Tot nu poate să adoarmă./ De-al tău chip el se pătrunde,/ Ca oglinda îl alege -/ Ce privești zâmbind în unde?/ Ești frumoasă, se-nțelege./ Înălțimile albastre/ Pleacă zarea lor pe
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
cel smerit întotdeauna stă tare și mândria nu-i clatină lui piciorul niciodată. Omul cel mândru este ca un copac fără rădăcini, nu suferă furtuna vânturilor. Gândul cel smerit își zidește cetate și cel ce rămâne în el este nesurpat. Spuma de pe apă piere și pomenirea celui mândru nu rămâne după moarte. Cuvântul celui smerit este întărire sufletului, dar al celui mândru este plin de mânie. Rugăciunea celui smerit trece și ajunge la Dumnezeu, iar a celui mândru mânie pe Dumnezeu
UN DISCURS AL LUI EVAGRIE DIN PONT de ION UNTARU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361937_a_363266]
-
vorbi nici măcar cu cea de lemn. Privesc albastru până cerul s-amestecă cu marea valul din ea mă cheamă... eu sunt chiar inima lui aruncată nadă primei bărci de pescari... la ce să mă aștept ? Doar să mă topesc în spumă, în nici un caz pe maluri doar în cârligul altui rost pe care bunica nu l-ar înțelege chiar dacă i-aș spune că sunt prințesa lui Făt-Frumos; chiar dacă i-aș întinde palma să numere toate drumrile câte mi-au mai rămas
AL DOILEA DELIR de MARIA COZMA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361951_a_363280]
-
alintare nudă să mai torni un vin în cupe, Când ne bântuie furtuna, o să-mi cânți în cor cu îngeri Simfonia unor vorbe care gândul să-mi ocupe. Și cu valurile-n brațe, până-n largul diafan, Sus pe crestele în spume, tu să fii a mării nimfă, Eu rămas doar cu mirarea unui ucenic profan Să simt cum iubirea-mi urcă-n sânge și în limfă. Poate atunci a sosit valul până-n ochii tăi marini, Ca să înțelegi tot rostul alergării înspre
SIMFONIA UNOR VORBE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361974_a_363303]
-
aminte care din cei doi ieșise prin portieră izbind-o de țâțâni și care trecuse prin parbriz făcându-l țăndări. Sigur e că Piticu s-a oprit la punctul de pază militarizată, cu ochii cât cepele, dând din mâini, cu spumă la gură, dar nimeni nu înțelegea ce voia el să spună: - Tata mare, tata mare, dar Fira... Banii mei, banii mei! În timp ce Păcălici a alergat într-un suflet până la cabinetul medical unde a mai apucat să spună înainte de a leșina
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362019_a_363348]
-
Mamă, tu mi-ai fost dragostea dintâi, Și mâna-ți caldă - primul căpătâi, Mi-ai dat cu dragoste primul sărut, Al iubirii tale primul început. Ziua în care am venit pe lume, Era Capricornul spre sfârșit, Lumea atunci era în spume, Pământul nu era liniștit! Pentru cei din jur eram micuț, Venisem să încerc un zbor, În brațele mamei eram puiuț, Simțindu-mă ca pe un fulgușor. Referință Bibliografică: Dragostea mamei / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 448, Anul
DRAGOSTEA MAMEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362093_a_363422]
-
loc de pace și unire doar frânghia realului s-a rupt peste capul unui prinț de lut și doar întâmplarea, ea, a tăcut ca un fulg de nea. Complicate balanțe... timpul răsare și apune flux, reflux, marea se îmbracă cu spume m-am pierdut în orizontul orb cu privirea unui șoim miop. Și, și... nu există consolare pentru fiecare stare se naște ceva, ceva, natura timpului din stea. Referință Bibliografică: Natura timpului din stea / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NATURA TIMPULUI DIN STEA de PETRU JIPA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362139_a_363468]