996 matches
-
a doua Timpuri trecute TREIZECI ȘI UNU K noaptea: case îngrămădite laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să se apere, încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor dărăpănate. în jurul caselor, străzile. Linii prăfuite de viață rotindu-se și împletindu-se printre casele diforme, venind de nici unde, învârtindu-se la nesfârșit și având un singur scop: existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plin de importanță, rolul principal În propria lui piesă și căutând un public dispus să-l urmărească, să-l asculte și să rămână impresionat de ceea ce vedea și auzea. Acum am ajuns la litera m, spuse dintr-o dată, aranjânduși cu stângăcie pălăria de paie peste pletele ciufulite. Eu Încerc să păstrez o anumită ordine În căutarea și descoperirea cuvintelor bune de pronunțat... Îmi pare rău că nu pot să vă rostesc și cuvinte de dinainte de m căci nu mă ntorc niciodată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în grabă, aparent simțindu-se îngrozitor de vinovat. Ce să fac? Știi, eu cred că e foarte bună... —Las-o în pace, i-o tăie Sally. Dacă te duci să vorbești cu ea, o să fie peggio 2. Paul scăpă ocazia cu stângăcia lui, în timp ce Sally se duse s-o încurajeze și el pe Tabitha. Sophie își făcu apariția cu un strănut uriaș, de pe traiectoria căruia încercă să scoată bucățile de material pe care le avea în brațe. Le trânti pe biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Aveam impresia clară că vede la MM un spirit înrudit cu al ei. Am privit-o lung, încercând din răsputeri să găsesc o cale de a formula întrebarea care-mi stătea pe limbă. În cele din urmă, am zis cu stângăcie: — Ce altceva ți-a mai spus Helen și s-a dovedit a fi adevărat? Hazel avea un aer gânditor. — Vrei să spui chestii la care nu m-am gândit eu însămi? Păi, ce a zis despre Bez, cred. Tipul pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde cu stîngăcie, cu neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți și adormi. Niña Carmen rămase foarte liniștită multă vreme, contemplînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Charlie își revenea mereu după un pic de lingușeală - cu siguranță din partea lui Sally, dacă nu din partea mea -, dar în seara aia nimic nu-l scotea din starea întunecată. Eu am încercat. În ciuda comportamentului său ciudat și a propriei mele stângăcii, am insistat să se întoarcă acasă de la supermarket cu mine, cu tot cu afurisitele de fursecuri, pe care știam că oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să-și spună adevărul în față, mai ales dacă au trecut de un anumit număr de ani... Încerc să le semăn. ― Nu se poate, suflă speriat locotenentul. Asta nu se poate! Cristescu îl privi impresionat și-i atinse umărul cu stângăcie. Se îndreptă apoi spre ușă cu pași fermi, pipăind coala de hârtie îndoită în buzunar. CAPITOLUL XIV BUNĂ SEARA, MELANIA! ― Degeaba, Mirciulică! Melania Lupu ținea strâns plapuma, ridicată până în dreptul bărbiei ca și cum cineva ar fi încercat să i-o tragă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
curată", în timp ce ea credea din tot sufletul în afirmațiile lui. Prima întâlnire cu proaspăta lui cunoștință a fost pentru el și prima întâlnire cu o fată. Nici măcar nu știa cum să se prezinte în fața ei. După ce a trecut pragul unor stângăcii de neiertat, au urmat mai multe întâlniri de vis, discuții despre viitor, despre cărțile citite în ultimul timp, vizionări de spectacole, filme la cele trei cinematografe ale orașului Forum, Fantasio și Lux sau Muncitorul, Flamura roșie și Tineretului după noua
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
seară, prima lui întâlnire cu o fată. Deși se pregătise serios și făcuse zeci de repetiții, acum, singur cu ea în față, în parcul mare al orașului, nu-și mai amintea nimic. Se fâstâcise rău de tot. Observând deruta și stângăcia partenerului novice, preluase ea inițiativa. L-a invitat pe o bancă chiar din apropierea lor. El și ea alături și amândoi împreună au intrat, pe neobservate, direct în rai. În jur nimeni. Visa cu ochii deschiși. El, un muritor de rând
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
seama că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
motive să ne temem. Vii? — Sigur că da. Apoi Îl imploră: — Așteptați-mă o clipă! Mi-am pierdut batista. Silueta Înaltă și subțire se aplecă asemeni unei perechi cenușii de foarfece, se puse În genunchi și pescui batista de sub bancă. Stângăcia lui o făcu să zîmbească. Uită de neîncrederea ei și-i mulțumi cu exagerată recunoștință. Ieșind, el păși cu capul aplecat, ca să evite zăpada, zâmbind singur. Unul din soldați Îi conducea și celălalt mergea În urmă, cu pușca scoasă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru a se rupe de realitate. Bună zîua, se aude o voce de bariton fumător. Adam deschide ochii și rămîne mirat. O doamnă imensă, peste suta de kilograme, cu mustață vizibilă și cu un pumn cît un castron, mimează cu stîngăcie gesturi de fetiță cuminte. Îî... bună ziua, răspunde procurorul. Puteți povesti istoria cu... băiatul? Cu monstrul. Da, dom' procuror, a intrat în casă și m-a violat. Vreau să povestiți cu amănunte. Eu înregistrez declarația dumneavoastră. A intrat în casă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele cu care o încîntase scriitorul Viorel Pacoste: Stau în Vila "3 cireși"... Miruna vede doi cireși rătăciți prin curte și zîmbește. Unde-i al treilea? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spălăciți ai acestuia nu văzu decît o privire inexpresivă. — Sigur că nu poate să plece, adeveri el. Vom rămîne amîndoi. Doar pentru asta am venit. O pleoapă clipi pe furiș, cînd doamna Bellairs Încuie ușa, cu un gest de lugubră stîngăcie, și-și vîrÎ cheia În corsaj. — Totdeauna Încuiem ușa, pentru liniștea domnului Cost, spune ea, amenințîndu-i cu degetul. În vis știi că nu e chip să scapi, picioarele Îți sînt ca de plumb, nu le poți urni din fața ușii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
firește, spuse grăsanul. E prima victimă din cartier. Ar fi o mare cinste pentru unitatea noastră. Ea nu mai e doar soția ta, dragul meu, aparține Întregii Anglii, zise doamna Wilcox. Henry porni spre ușă; grăsanul continuă să țină cu stîngăcie cupa de argint, neștiind unde s-o așeze. — Pune-o unde vrei, oriunde, Îl sfătui Henry. Ieșiră cu toții În vestibul, lăsîndu-l singur pe Rowe. — Ai uitat să-ți pui casca, Henry, o auzi el pe doamna Wilcox. Henry fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am spus? — Nu-ți cer imposibilul, ci cîteva lucruri foarte posibile. Stai liniștit. Mai rămîi aici cîteva săptămîni, pînă-ți recapeți memoria... Dacă promiți să vii să mă vezi mai des... — Voi veni. Digby Își lipi buzele de ale ei, cu stîngăcia unui adolescent. Iubita mea... iubita mea... De ce mi-ai spus că eram doar prieteni? — Nu voiam să te consideri legat. Abia acum mă simt legat. — Îmi pare bine, șopti ea, cu mirare parcă. Urcînd spre odaia lui, Digby mai simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
beat, sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre. Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie, alunecând din când În când Într-o baltă de urină și excremente. Clipea din ochi și gemea Întruna. Simțind o prezență umană, Încercă să fugă. Marc Îl luă În brațe; terorizat, omulețul tremura În mâinile lui. Marc ieși din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
anilor, a chelit. Doar la ceafă și-a lăsat plete din care curge mătreața. În fiecare săptămînă își taie unghiile pînă la carne. Pardesiul său, în care uneori și doarme, are o croială demodată, iar în societate se poartă cu stîngăcie. Rîde mașinal, dezvelind dinții stricați. E agitat și iritabil. S-a transferat la școala din centrul comunei, ajungînd unul din stîlpii învățămîntului dobrinez. E șeful unei comisii metodice, susține referate și, între timp, a devenit responsabil cu gazeta de perete
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
făcute de gloanțe. Până atunci misiunea lor se limita la supravegherea drumului de țară, ierbos și nu prea umblat, pe care cineva, un trecător rătăcit, dacă ar fi trecut, ar fi ajuns În bătaia pistoalelor mitralieră mânuite cu Încă destulă stângăcie de colegii lor de dincolo de deal. Grințu se ridică din nou În capul oaselor. Era clar că-i revenise cheful de vorbă. Deci o arestare? - Întrebă el din nou. — Aș zice că mai Întâi o delațiune - zise Zare și răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unui om la fel de terestru ca ea? Poate că se hotărâse mai de demult să-și trăiască În acest fel mica ei dramă, Își zisese Gelu, dar, când descoperise că... de fapt amândoi erau la Început, că totul nu e decât stângăcie și teamă și curiozitate În speranța plăcerii...! O plăcere atât de neînsemnată! Prin ce meritase tocmai el și de ce profitase, doar o văzuse cât e de dezorientată, nu? Acum fata plângea Încet, cu suspine abia auzite, iar Gelu Își lăcrima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
temerar, fără ca rezultatul să fie, de cele mai multe ori, spectaculos pe noul tărâm, direcția inversă - dinspre critică spre literatură - pare (cel puțin) mai lejeră, îndeosebi când cunoștințele teoretice întâlnesc talentul creator. Oricum, criticul scriitor, posedând „armele” teoriei, eludează / arde, adesea, etapa stângăciilor inițiale, inerente evoluției majorității celorlalți creatori. În ceea ce-l privește pe poetul Gheorghe Grigurcu, așa cum reiese din antologia de față, acesta este autorul unei opere unitare care, la nivelul conținutului, mărturisește discret că este creată tânjind după dragoste (cuvinte din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cauza e mai adâncă, probabil. Nu e suficient să cunoști ce vin se potrivește la o anumită mâncare sau ce flori se cade să dăruiești în funcție de situație. Există în mine ceva needucabil, cred. Un amestec de tristețe, lipsă de umor, stângăcie și rigiditate m-a condamnat să văd în "mondenități" un chin, o corvoadă, o suferință, deși, în singurătate, am tânjit mereu după ele. Ar fi trebuit să-mi dau seama din capul locului, poate, că mă străduiam în zadar. La
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Nu mi-a fost de ajuns să fiu un contemplativ, să iubesc pietrele înnegrite de lumină și cerurile decolorate de căldură. Am vrut mai mult. Din pricina asta m-am aflat mereu în conflict cu caracterul meu și mi-am detestat stângăciile (între altele, n-am știut niciodată ce să fac cu mâinile în public). Nu-mi place s-o recunosc, dar au existat momente în care aș fi dat orice pentru a fi mai dezinvolt, mai relaxat, în lume. Și mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la scurt timp după ce a împlinit șaizeci și cinci de ani. Asta înseamnă că Dorothy mi-a omorât tatăl? Succesul înregistrat de Dorothy în creșterea porcilor era la fel de impresionant. Iată numai câteva dintre dificultățile pe care a reușit să le învingă: 1. STÎNGĂCIA: Imediat ce Dorothy a început să-și ia scroafele de pe pământ și de pe paie și le-a băgat în boxe de beton, a descoperit că le perturbase instinctele: deveniseră stângace și deseori se întindeau peste proprii purcei când aceștia sugeau. SOLUȚIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar și o anume dezinvoltură pe care nu o poate avea decât un bărbat trecut de prima tinerețe, dincolo de romantismul timidității ocolitoare. Un bărbat care știe, cu toate acestea, că nici vârsta „coaptă” nu-l absolvă totdeauna de o anume stângăcie la prima întâlnire cu o femeie. Puțină emoție (dacă este emotiv!), grija excesivă pentru „prima impresie” (dacă este orgolios!), excitația „noului”, toate îl pot pune în fața unui „eșec rușinos”. Intuiția feminină prevede acest „complex viril”, încearcă să-l prevină sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]