985 matches
-
Stănescu sau Marin Preda - pentru a nu-i cita decât pe aceștia doi, dar am mai putea adăuga vreo zece-cincisprezece nume aproape de aceiași valoare! - au fost Într-un fel eroi ai rezistenței naționale, supra-literare, chiar și În ciuda unor ezitări sau „stângăcii” pe care le-au comis În infernala misie de a lupta contra „istoriei”; iar „istoria” celor cincizeci de ani de așa-zis comunism părea cu adevărat instalată și chiar legitimă de vreme ce statele libere, modelele noastre dintotdeauna, o luau În seamă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
schimbări”, ale unor presiuni mai decise ale Aliaților față de impertinentul colos bolșevic sau, poate, chiar o „venire a Americanilor”! Ei, adulții și bătrânii acelor ani, nu mai aveau cum să se „adapteze” sau, dacă o făceau, propuneau forme de-o stângăcie ridicolă, atrăgând batjocura groasă a noilor „șefi”, inși veniți din toată lumea, recoltați În grabă din acel „gunoi social” din care se alimentează Întotdeauna și În eternitate istoria când ea prinde forme aiuritoare și brutale. Insist, cum se vede, asupra acestor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și, cum nimeni nu a luat apărarea „bătrânilor”, Eugen Simion, secondat de Fănuș Neagu, Marin Sorescu și Valeriu Cristea s-au ridicat și cu un gest ce mi s-a părut intempestiv, au părăsit ședința. Eugen Simion a avut și stângăcia, apoi, să se declare de „partea lui Iliescu”, Înscriindu-se În F.S.N.-ul care fusese părăsit de Doina Cornea, Blandiana și Dinescu și astfel, iată, s-a produs oarecum fulgerător fisura, falia ce a tăiat cam la mijloc mica, și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
crezând că cele trei romane vor fi o dovadă suficientă că „sub comunism” au putut apărea opere valabile oriunde. Sigur, m-am așteptat ca În absența stăpânilor, Bunavestire și Don Juan să aibe un alt ecou! A fost de vină stângăcia mea relațională sau, cum o cred eu - după o altă pulsiune paranoidă! -, faptul că Parisul zilelor noastre se deosebește esențial de acel Paris dintre războaie unde au găsit refugiu texte și autori singulari, mari, precum un D.H. Lawrence, James Joyce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În sordide stabilimente, poeții nu mai sunt publicați de marile edituri europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială, ca o formă insistentă a incapacității de adaptare. Și bătrânețea este numai una din formele „ei”, ale acestei suferințe „disprețuite”, căreia nu i se găsește un loc onorabil Între noi. Se pare că Norocul Își schimbă fața și culoarea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
clișeele de gândire ale altora, mai „sus-puși”, mai „afirmați”. Unora care știu - și doar din auzite! - de cariera „fulminantă” social pe care am făcut-o la sfârșitul anilor ’60, o să le vină greu să creadă, probabil, această „insistentă”, „întârziată” inabilitate, stângăcie cu care-l încarc eu, acum, pe debutantul în roman care-am fost. Dar dacă amintesc încă o dată de ieșirea mea la fel de „fulminantă” și de „scandaloasă” în ochii celor care mi-o prilejuiseră, vorbesc de „prima garnitură” a lui Ceaușescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acum, îi port numele, și eu cred încă o dată, cum am mai scris-o, într-o reală „succesiune de eu-uri” care compun o personalitate, creatoare sau nu, și când „eu” azi vorbesc de tinerelul care am fost și de stângăciile sau de ideile sale, atunci un pic „prea originale”, este pentru că eu însumi, instalat în loja suspect de confortabilă a șapte decenii de existență (în „interiorul propriului meu trup și adesea, din vina mea, în marginea comunităților umane și a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu o afirmare profesională și socială și care se termină cu o „închidere” - dureroasă, o recunosc, pentru încă tânărul ce visase un succes public, iute, dacă se putea, care să-i confirme, în sfârșit, lupta de ani cu propriile sale stângăcii stilistice, dar și cu scepticismul general ce-l înconjura, mai ales în sudul țării, unde sarcasmul e facil și inventiv și unde lumea nu are răbdare cu acele spirite ce se formează cu greu, apte de „ambiții” care întrec orizontul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-ți reușești moartea?), explică parțial cum a putut deveni acest vademecum bestsellerul Antichității târzii și cum a putut el rămâne în topul vânzărilor vreme de două mii de ani. Dar să nu cădem în capcana ironiilor facile. Ceea ce poate părea o stângăcie în ochii unui critic literar sau ai unui profesor de filosofie și-a avut totuși punctele sale forte. Caracterul imprecis al lucrării i-a permis fiecărei epoci să-și regleze lentilele pentru a se acomoda cu vederile expuse. Bestsellerurile sunt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
instalează pretutindeni, săpăturile arheologice sunt reluate. Treizeci de mii de suflete în Ierusalimul anului 1880. Începe epoca steamboat-ului și a Orient-Expresului. Se trece la acoperirea lacunelor opt secole de neglijare după prăpădul regatelor latine încercându-se recuperarea timpului pierdut prin stângăcii pioase. Venită la Ierusalim în 1960 pentru a asista la procesul Eichmann, afișând o atitudine gen Katharine Hepburn în African Queen, prietena lui Heidegger nu-și poate reprima un disgusting în fața acestui oraș "zgomotos și urât, populat de o mulțime
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lucruri te exprimă? N-aș despărți atât de ferm lucrurile, că Bucureștiul reprezintă spațiul rezervat politicii literare, iar localitățile de provincie sunt predestinate scrisului. Există atâția provinciali care cu succes practică politica literară și, în schimb, se dovedesc plini de stângăcie tocmai la capitolul scrisul personal, după cum există scriitori care trăiesc în București într-o totală izolare, parcă ar trăi în creierul munților, și nu dau semne de viață decât prin literatura lor de incontestabilă valoare. Cred însă că la noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Kennedy dispune blocada totală econo-mică și financiară împotriva Cubei. De reținut că la acea dată 65 % din exporturile Cubei erau direcționate către SUA și 73,5 % din importurile Cubei proveneau din SUA! În plină perioadă a "Războiului rece", de aceste "stângăcii" ale administrației americane nu avea cum să nu profite URSS: la 8 mai 1960 Cuba reia relațiile diplomatice cu URSS, întrerupte de Batista în 1952; la 4 februarie 1960 vicepremierul Anastas Mikoian efectuează o vizită în Cuba, oferind un credit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
jurnal) mai ales stările „negative“, psihic vorbind, create de nemulțumirea față de felul cum acționasem în cutare împrejurare, de constatarea că ratasem cine știe ce șansă, de faptul că judecasem inadecvat pe cineva ș.a.m.d. Îmi consemnasem acolo, fără menajamente, neizbutirile, ezitările, stângăciile, comoditățile, delăsările etc. etc., până când odată, recitind de la un cap la altul cele cam o sută de pagini adunate, mi-am dat seama că insistența în această direcție configura un personaj care se autoponegrea: ale mele erau acele slăbiciuni, defecte
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din salon, de parcă eram acasă la mine. Așa-s jumătățile de oameni, numaidecât trec de la cea mai mare sfială la cea mai mare încredere în sine. Dar se vede că e scris oricărui începător să-și ilustreze debuturile prin oarecare stângăcie. Astfel, într-un rând am călcat orbiș pe o rochie de mătasă, încât, sfinte Haralambie!... Am auzit o pârâitură, de parcă s-au rupt în același timp și măruntaile în mine. O adevărată catastrofă. Poftim, acum găsește cuvinte de îndreptare pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tocmai sigur, neavând un statut serios, nu pot avea nici o relație serioasă, viguroasă. Miruna avea deja un prieten și io eram varianta de rezervă. Ăsta e adevărul, nu trebuie să facem pe deștepții, dacă toți indivizii și-ar recunoaște nepriceperea, stângăcia lor în ce privește femeile, totul s-ar socoti după o altă măsură. În loc s-o fut, îi povesteam ore în șir, și ea ajunsese la concluzia că aș fi bun să fac pregătire. Îmi găsise și mie o întrebuințare. Îi povesteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ea ca să fac legătura cu lumea. Un intermediar. Să vadă ea lumea în locul meu, s-o trimit pe teren, cum ar veni. Să vadă ea lumea asta cu șefi care fac sex anal și să mi-o povestească, cu toate stângăciile ei adorabile. Poate într-o zi nu voi mai auzi deloc și am nevoie de cineva care să-mi spună despre ce mai vorbesc oamenii de când eu stau pe bară. Un om care scrie, în urma contactelor cu lumea din afara lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cădea, să nu se Împuțineze cu sufletul, ci să Înceapă iarăși. Da, o voi lua de la capăt În fiecare zi și cu voia Domnului osteneala mea o să dea cândva roade. Deocamdată trebuie să mă smeresc și să transform neștiința și stângăcia mea În fapta bună de care am atâta nevoie. Mâine, oricum, va trebuie să mă spovedesc, pentru că am făcut și alte păcate, cu vorba și cu gândul. Doamne, ajută-mă! 5 decembrie 2012 Numai ce m-am spovedit, că am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
petrecute și eficiența narativă. CÎnd acestea sînt atinse, măiestria vine de la sine, luîndu-și locul care-i e destinat, fără să sară În ochi, nici să tulbure, ci doar aducîndu-și contribuția. Aici e deja format stilul lui Che, cu prea puține stîngăcii sau ezitări. Anii Îl vor lustrui, așa cum el Însuși și-a lustruit voința cu plăcerea artistului, Însă nu cu cea a meșteșugarului de cuvinte: o timiditate tăcută l-a făcut să nu stăruie prea mult, ci să Împingă cuvintele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut cum s-au priceput mai bine, dar cu stîngăcie. Unul dintre ei a Înghețat, incapabil să continue, strigînd, de disperare, «de trei ori trăiască doctorii!». Apoi Alberto le-a mulțumit călduros pentru primire...“ Che a descris scena detaliat În scrisoarea către mama sa, („un acordeonist care aproape că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut cum s-au priceput mai bine, dar cu stîngăcie. Unul dintre ei a Înghețat, incapabil să continue, strigînd, de disperare, „de trei ori trăiască doctorii!“. Apoi Alberto le-a mulțumit călduros pentru primire, spunînd că frumusețile naturale ale Peru-ului nici nu se compară cu frumusețea emoțională a acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nici de cele mai moralizatoare fabule. Ți se pun punctele pe i și pe igrec, ca și cum ai fi cel mai prost cititor din lume, evenimente petrecute la antipozi par aranjate cu ochi și cu sprâncene, criminalul se dezvăluie cu o stângăcie uluitoare. Charles Wilson, după ce conduce magistral hold-up-ul secolului (atacul trenului poștal Glasgow-Londra), „cade” ca un copil în brațele Scotland Yard-ului. Pe urmă, sunt coincidențele - viața își permite coincidențe în fața cărora cel mai neevoluat romancier rămâne perplex. Dacă cele 20
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-i spunem. Asta ne rămâne - nu să fim „mari...” De aceea, când mi se spune că Albert Camus „n-a fost, dragă, un mare scriitor” sau citesc că Labiș a fost doar un poet onest, eu mă gândesc, șarjând conștient stângăciile gândului meu: „De ce ar fi fost nevoie ca Labiș și Camus să ajungă mari scriitori, dacă într-o lungă noapte ei m-au făcut să plâng curat în cântecul impur al lumii?...” 4: Sosit la Cairo, dl Gunnar Jarring, mediator
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
plin de băuturi străine și de pachete de cafea. Fumăm nu știu ce țigări și bem niște tărie. Ne hlizim puțin și apoi mă las învățată cum se sărută, cu limba. Prefer să fie ea prima. Îmi pune mâinile pe umeri, cu stângăcie. Îmi spune să închid ochii și o aud râzând. Totul e să îmi pot imagina că e Waaktaar, iar ea își închipuie ca sunt Harket. Decorul mă excită mai mult decât orice atingere. Sărutând-o pe ea, devin pentru câteva
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în tot ceea ce am încercat să fac. Tot în acea perioadă m-am îndrăgostit de o altă fată Mariana Scutaru care lucra în întreprindere. Eu eram același tânăr deficitar la capitolul relații cu oamenii și recunosc că am comis multe stângăcii. Nu știam cum să mă apropii de o fată. Mai ales că eram marcat de un anumit orgoliu, și orice refuz îmi marca vanitatea. Dar în condiții normale s-ar fi putut înfiripa o relație. În primă fază a fost
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșarzi adormiți prin parcuri, pitorești fanfare provinciale învăluind într-o dulce după amiază duminicală pașnicele defilări ale localnicilor pe Corso ... Fără a-și pierde stângăcia înduioșătoare, ce-i conferă de altfel autenticitate, desenul lui Mihai Dascălu ... a învățat să se integreze unei compoziții sugestive” Victor Ernest Mașek - Estetician, Doctor în Filozofie “Spre deosebire de ceilalți naivi, Mihai Dascălu nu mimează, nu-și construiește lastic candoarea, ci și-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]