1,760 matches
-
celui de-al doilea. Epicur nu gândește atât în termeni de bine și de rău, cât în termeni de bun și de rău. în această ordine de idei, „bun” desemnează tot ceea ce permite realizarea proiectului filosofic, iar „rău” ceea ce-l stânjenește, îl încetinește sau îl face imposibil. Dincolo de bine și de rău, gândirea Grădinii propune un utilitarism hedonist în numele căruia răul se suprapune suferinței. Ceea ce este bun caracterizează fie absența suferinței, fie suprimarea ei. în afara de asta, nimic nu este adevărat... Răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Nici optimist, nici pesimist, Lucrețiu pune bazele unei gândiri tragice. El nu optează nicio clipă pentru cea mai bună dintre lumile posibile, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
căutării voluptății, ea atrage totul în direcția sa, dar Marte nu doarme nici el și împiedică plăcerea să dispună de puteri depline. Filosofia constă în arta de a o urma pe Venus, de a te inspira de la ea, pentru a stânjeni, atât cât se poate, voința și capriciile zeului războiului. -8- Rafinarea unei rațiuni polemice. Pentru a duce un război contra războiului, Lucrețiu propune o epistemologie radical demistificatoare. Instrumentul lui? O rațiune polemică, în sensul primar al cuvântului: cine pleacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ce dădea un sens vieții sale Împrăștiate, singura ei lumină. — Nu, Îi răspunse papițoiul vag. Ceilalți nu vor primi mesajul. — Mesajele de confirmare au fost deja expediate toate? Întrebă Emma. Vocea ei scrâșnea ca o unghie pe tablă. Tânărul șef, stânjenit de franchețea operatoarei, se ridică de pe scaun pentru a-i da de Înțeles că trebuia să plece Înainte ca această conversație să ia o turnură neplăcută. — S-ar putea, dar nu mă ocup eu de asta, o preveni, forțându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
televizor alături de Hillary Clinton era atât de fericită și de mândră de mine. Dacă trebuie neapărat să vină și Kevin Buonocore, măcar să fie prezentabil. Adică așa, ca toți ceilalți. Era atât de comic din cauza plasturelui de pe ochi, sărăcuțul, cine știe cât de stânjenit o fi. Are un aer atât de rătăcit. — Încercă-i, Kevin, și spune-mi dacă e mărimea potrivită. Nu era prea sigură dacă era talia corectă. Buonocore Jr. părea destul de Îndesat. Prea mulți cartofi prăjiți, prea multe după-amieze singur În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chiar flatată. În atmosfera de brutalitate de la St George, gestul a tușat-o ca fiind unul excentric de inocent. Nu l-a căutat pe Connolly ca să-i mulțumească pentru desen. A presupus că, din moment ce nu-l semnase, l-ar fi stânjenit mulțumindu-i. Dar a început să se aștepte ca, mai devreme sau mai târziu, el s-o caute. Și cum era previzibil, într-o zi cu puțin înainte de vacanța de la mijlocul semestrului, l-a găsit învârtindu-se pe lângă atelierul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
om... Prima zi de școală, clasa Întîi... mai știi?...cu Monica, În curtea școlii, atîrnați de ghiozdanele cît toate zilele, rînjind ca niște ticăloși mici... Ia uite, ce dracu’ ne-au făcut ăștia? uniformele alea caraghioase vraiște pe noi, ne stînjeneau, dar eram și mîndri, deși parcă nu știam cum să stăm În ele. Nu știu de ce, pantalonii negri Îmi sînt foarte scurți, iar pantofii, foarte mari. Iar Monicăi Îi țîșnesc din sarafan două bețe subțirele, două picioruțe strîmbe și nesigure
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
loc stai! La stîn-ga! Pe loc repaus! SÎntem pe o alee În spatele dormitorului. Îl scoate pe răcanul nesincronizat și vorbăreț din formație și Îl pune să bată singur pas de defilare În fața noastră. Csabi nu pare un prostovan, dar e stînjenit de evoluția lucrurilor și de faptul că e lipsit de adăpostul grupului și, cînd caporalul Portocală țipă la el să se miște, se sperie. Vrea să se urnească de pe loc, dar nu mai știe cu ce picior trebuie să pornească
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mă și bată la cap? Dacă nu m-a omorît camionul, o face ea acum. Ce vrei să-ți mai spun? Nu mai e nimic de spus... Se vede bine... Stă pe marginea patului cu un soi de zîmbet stînjenit pe figură, se uită prin salon căutînd un pic de sprijin, se fîțÎie, caută ceva În geantă, apoi se oprește brusc și oftează dramatic. Se preface foarte bine, știu ce vrea... cum aș putea să nu știu? E maică-mea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a dat să-mi trîntească un sărut pe obraz, dar nu știu cum naiba a ieșit că l-a nimerit mai mult pe colțul gurii și a fugit rușinată și cam tot culoarul se uita fluierînd, În timp ce eu am intrat În salon stînjenit de povestea asta neașteptată și așa cam ca Într-un film siropos, și chiar a doua zi de Crăciun a aterizat de nicăieri maică-mea care mi-a adus o cutie de plastic plină cu friptură și alta plină cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui”. Alături, femeia terminase răsfoitul revistei, după care începu să mă examineze pe furiș. Timpul șuiera peste noi ca vântul peste marile câmpii în paleolitic. Pentru câteva minute mă simții mândru (o mândrie prostească), după care, revenindu-mi, mă trezii stânjenit de privirile ei piezișe, trucate cu greu; îmi pierise orice îndemn de a intra în vorbă cu ea: un efort de care nu mă mai simțeam capabil. Ea continua să mă privească simulând absențe și întoarceri de cap întâmplătoare, trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu putea supăra pe nimeni, fusese un funcționar model, fără istorie, fără timp, uitat sau conservat în stereotipii birocrate și mânecuțe negre până deasupra coatelor. Acum era pensionar, intrat deci în altă categorie de serie, care nu numai că nu stânjenea dar nici nu interesa pe nimeni. Se afla puțin incomodat, dar nu prea mult, în noul său statut; își revenea când își făcea plimbarea de după-amiază în centrul orașului, anume în aglomerările de cunoscuți, care-l salutau cu același respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mimând existența acesteia, forțând interpretări voite de ei, poate chiar până la răstălmăcire. - Așa ceva nu se poate. - Dar acolo se va ajunge dacă-l scoți pe judecător din locul lui în bătaia vântului; statul devine absolutist, nici un control nu-l mai stânjenește, iar justiția anihilată. Mai mult chiar - și asta e treapta cea mai de jos - va putea fi folosită drept instrument în mâna puterii statale. - Nu înțeleg. - Când o să-nțelegi, colega, o să fie prea târziu. Orice membru al societății are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceea intră în camera de la față, deși el o poftise pe fotoliul din hol unde-și avea biroul, iar ea refuzase cu un gest familiar, ca de „om al casei” și se instala în primul fotoliu; de lângă fereastră, el, puțin stânjenit de infirmitatea profesională în care se simți surprins, debută printr-o minciună, ca singur colac de salvare: - Ați venit, mi-a spus doamna Pavel, în legătură cu o lege privind învățământul. Trebuie să vă spun ca nu ne-au venit Buletinele Oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asta acasă, nu la tribunal, ca altă dată. O primii și o poftii pe fotoliul de lângă fereastră. Se așeză, la început își ținu mâinile pe genunchi, amintind timidități, neîndemânări de elevă, nepotrivite anilor ei. Se vedea clar că vizita o stânjenea, dar după puțin timp intră în normal, recăpătându-și libertatea gesticulației și a vorbirii. Avea părul vopsit în negru, dar grija cosmetică era stridentă, încercare inabilă de a salva o vârstă intrată în neînșelare. Vocea însă își păstra voiciunea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
circumcizia săptămâna viitoare până la urmă. Și sigur că ești invitată. —Grozav, spuse Ruby. Îmi place la nebunie să văd cum i se taie o bucățică de penis unui bebeluș. —Ruby, ești evreică, n-ar trebui să mă faci să fiu stânjenită de chestiile astea. Și-așa avem o mie și una de probleme cu mama. Îți mai aduci aminte ce tămbălău a făcut când l-am circumcis pe Ben? Crede că circumcizia e o chestie barbară. Și s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui prin intermediul lui Buddy și Irene. —Saul și Fi sunt oameni minunați. Și par foarte fericiți Împreună. Sunt. Cred că mulți oameni ar da orice să aibă o relație ca a lor. Mergeau Înainte, Într-o tăcere care nu-i stânjenea. Într-un final, el o Întrebă dacă Începe să se Împace cu ideea că va avea un frățior sau o surioară. Ea Îi mărturisi că Încă avea probleme. I-am avut pe mama și tata numai pentru mine treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
oameni buni, mă dau bătută. Ora morții: opt și zece. Toată lumea scoase strigăte de entuziasm. — Nimeni n-ar fi putut face mai mult, spuse Nigel, bătând-o pe Sylvia pe mână, Într-un zâmbet larg. Apoi Îi dădu un pupic stânjenit pe frunte și, cu un glas șoptit pe care, În afară de Ruby, nu-l mai auzi nimeni, Îi spuse ce nostimă și adorabilă e. —O, o, Phil, zise Ronnie cu mâna Încleștată pe stomac, cred că e din cauza agitației. Tocmai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lor în rândul maselor o reprezenta Partidul Național-Țărănesc. Întrucât după 23 august 1944 național-țărăniștii își refăceau vechile organizații locale cu membri ce proveneau din rândurile celor mai diverse straturi ale societății, dar cu precădere din sânul țărănimii, spre a le stânjeni procesul de consolidare, comuniștii și-au făcut un obiectiv politic principal din compromiterea, dezbinarea și, în final, din zdrobirea partidului. Cum influența național-țărăniștilor la sate tindea să devină covârșitoare, datorită unei aderențe de masă, atacurile neîntrerupte îndreptate împotriva acestei grupări
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru a-și atinge obiectivele și scopul fiecărui membru este compatibil ori complementar cu scopurile celorlalți membri. În cazul competiției, membrii nu-și împart resursele, în eforturile lor nu există coordonare și - în mod conștient sau nu- încearcă să se stânjenească reciproc pentru a-și atinge obiectivele propuse. Așa cum subliniază Morton Deutsch, membrii grupului care au o orientare competitivă cred că pot să-și atingă scopurile doar dacă alți membri eșuează în acest efort. Thomas C. Schelling (în Hinton, Reitz, 1971
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
realității și să întemeieze ficțional opera (subiect/intrigă, personaje, decor, instanță narativă). Stricto senso, deosebirea dintre ceea ce, îndeobște, se numește "real" și ceea ce reprezintă mit/legendă/ficțiune (depinde de context) o sesizează cititorul experimentat. "...orice element transversal, orice fapt ce stânjenește acțiunea, orice notă secundară care poate interveni în evenimentele și motivele principale, tot ce este nehotărât, frânt și șovăitor și deviază mersul drept al acțiunii și evoluția simplă a personajelor care acționează"302 este interpretat ca mimesis, fenomen cu largi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a rezolva situații deosebite, atitudinea creativă; 3) Factori externi: influența mediului ambiant, social; stimulentul material; condiționarea descoperirilor științifice și tehnice de stadiul atins de cercetare; influența profesorilor asupra elevilor, chiar dacă sunt în contradicție; presiunea socială din regimurile totalitare, care poate stânjeni creația (dintr-un anumit punct de vedere, mai neortodox, remarcăm că un regim opresiv poate permite exacerbarea creativității populare, ca formă de defulare, ori de ). Al. Roșca (27) consideră că: Această clasificare este detaliată de Ioan Nicola în Tratat de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
domeniile social-umane se găseau unii sub orice critică. Astfel, nu mai era acea atmosferă de înaltă spiritualitate, de exigență europeană, care să electrizeze masa studențească, să trezească năzuința aprofundării problemelor, aflării unor noi soluții. și modelele de gândire critică erau stânjenite de colții dogmelor marxist-leniniste. În al treilea rând, partidul a exercitat continuu o presiune pentru slaba exigență la examene. Protejații activiștilor erau îndeosebi cei veniți cu bursele sfaturilor populare, care erau cei mai slabi (cu puține excepții). Activiștii, probabil datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu face decât „să otrăvească viața”, ea e utilă cunoașterii: „te face să vezi lucruri pe care altfel nu le-ai fi văzut” (ibidem). Așa încât, finalmente, eșecul în căutarea adevărului nu este răvășitor. Contradictoriu, el este definit deopotrivă drept ceea ce „stânjenește viața, ceea ce o contrazice chiar”, dar și „ceva de care nu ne putem lipsi ca să trăim” (III, 346). Orice negativitate are reversul său întemeietor: eroismul lui Cioran ține de această perseverare în asumarea negativității, a contradictoriului și a nuanței. A
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
boala devine prilejul unei justificări, pe care Cioran o folosește cu insistență. „Doar bolile ne dau oarece «profunzime». Un ins sănătos, geniu să aibă și tot e, fatalmente, superficial” (I, 142), spune Cioran într-un loc. Altundeva: „Tot ce ne stânjenește ne îngăduie să ne definim. Fără beteșuguri, nu există conștiință de sine” (I, 145). Sau: „Beteșugurile îmi aduc mereu aminte de mine însumi. Grație lor, mă regăsesc în orice clipă Ă spre a mă detesta, spre a-mi întoarce furiile
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]